4,112 matches
-
când va fi posibil... Am să-ți las adresa mamei, iar tu vei găsi o formă să-i comunici că am trecut... Poate prin cineva, prin vreun om de încredere, pe urmă, când se va ivi ocazia... Fața preotului se umflase de groază, și câteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-și doar buzele neputincioase. Apoi deodată, ca după o sforțare crâncenă, răbufni cu glas lăcrimat, ridicând brațul drept într-o protestare fricoasă: ― De ce vrei să mă nenorocești, Apostole?... Eu... abia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și zâmbi. Răspunse prin o ridicare de umeri și se lungi pe pat, obosit. Se odihni vreo zece minute, apoi începu să măsoare cu pașii odăița în lung și-n lat... Așa îl găsi pretorul, care veni, cu o servietă umflată la subsuoară, ordonând plutonierului să închidă ușa și să rămâie înlăuntru. ― Apărătorul d-tale, zise pretorul rece, grav, punând servieta pe masă, ne-a comunicat că mai ai de făcut niște declarații de mare importanță, care ar putea să modifice
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
speranțele lui, printr-o minune cerească, au pornit să se împlinească. Zdrobit de povara suferințelor, se prăbuși în genunchi, sărută cu lăcomie crucea, își ascunse obrajii în cutele patrafirului și izbucni într-un hohot de plâns înăbușit. Pieptul i se umflă sub puterea loviturilor inimii rănite în care sângele se zvârcolea ca într-o temniță de plumb. Șiroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului îmbibat cu miros de tămâie, ca un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la sticlă, parcă ar dori să o mestece Între dinți. Bă, da` uite unde era filozoful, am greșit ușa Și am nimerit la universitate. Nu mă mai Împac cu ea, m-a jignit, a zis că sunt bețiv. Eu sunt - umflă pieptul cu mândrie - consumator. Fidel. Și așa voi rămâne, Îmi place constanța. Se vor ofiliiiii garoafeeeeeee... Lasă dracului garoafele alea, cresc altele la loc. Sandu se Îmbățoșează. Achizionezi un buchet, te duci la nevastă Și gata. Scuze, mami, nu mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și Videanu și o puneți pe Udrea lider la București? Nu știu cum face femeia asta, dar urcă, urcă, urcă, sare și trei trepte deodată. Bine, a zis că nu vrea, că nu râvnește la poziția asta, de era să mă și umfle râsul... Ia zi-i, cum stă treaba, e bolnavă și prezintă umflături? De un` să știu eu, Gore, că vraciul din junglă nu sunt?! Stau și eu, ca membrul de partid fără pretenții, mă uit, analizez la rece sau la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sau nu e? Văd că be unu face ravagii, l-ar frige pe grătar pe Senzaționescu. Și be unu e cu portocala cotrocenistă, asta chiar și eu o știu. Da, intervine Gore, Cristoiu a luat foc, combustie spontană, s-a umflat tărâța și-n el, Îl pupă pe Băsescu În fund, a zis că face și blog din ăla, tot portocaliu. Gicu mărește ochii. Ce face, mă? Blog, nu știi că e o modă acum? Vrei să scrii și nu ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
multilateral dezvoltat, așa este, Însă cioclu nu. Pe asta am ratat-o, da` nu cred că mi-ar fi plăcut, sunt formoluri, farduri, chestii-trestii, prea multe lumânări și frig ca-n criptă. Nu poți să ții mortu` la căldură, se umflă... Gore nu mai rezistă și se ridică de la masă. Sandule, eu mă duc dacă nu terminați! Un` te duci așa de tânăr, Gore, tu știi cât costă azi o-nmormântare? Stai potolit, e criză, ai răbdare până se luminează financiar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui." $15 1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul, și a zis: 2. "Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vînt de răsărit? 3. Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic și prin cuvîntări care nu slujesc la nimic? 4. Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
să fiu nevoit să mai muncesc. Și nici nu stă prea mult pe gânduri, se apropie tiptil, tiptil de puișorii de găină gata gata să înhațe unul. Văzând toată scena Gogu Pintenogu s-a făcut foc de mânie, s-a umflat în pene, și-a înroșit creasta și s-a repezit spre motan. Motanul Silvestru a înlemnit căci știa ce poate Gogu Pintenogu. A început să spună ceva cu glas tremurat: - Eu nu am vrut să fac nimic. Voiam doar să
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
TV. Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul de la cutia cu praline, bineînțeles goală. E și mai îndârjit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
untură. Vara se muncea zdravăn și nu era o clipă de răgaz, că ploua și se însenina mintenaș... era goana uscării fânului și trifoiului! Aici toate femeile erau mume sau lelici! Singurul râu ce traversează satul, este Valea care se umflă deseori și vine apa mare din munți, distrugând podul, împărțind satul în două, răvășind bulboaca, locul de joacă preferat al copiilor. Tanti Nuți era foarte frumoasă; a fost măritată înainte de război în neam, câțiva ani, până aceea a murit brusc
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
coapsele desenate cu compasul și apoi corectate cu știința sculptorului genetician așezate în prelungirea unor picioare cu glezne prea firave, peste care mijlocul se subția periculos de tare, de ți-e frică să nu se frângă în susținerea bustului ăla umflat cu sâni perfecți și trufași, care se vor mări cu timpul, din care plecau umerii. De aici coborau dou mâini puternice, masiv vascularizate, cu vene atât de proeminente încît ți-era frică să te lași strâns în salutul bărbătesc pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
primul impuls, pula, asta era ce am vrut eu să creadă ea, mă despart la fel de imprevizibil, plecând în România, așa că am auzit eu un anunț în aeroport. Tare, nu? Ar mai fi o problemă", aud în spatele meu, tocmai când mă umflam mai tare în pene în ochii tăi, sau ai mei, "nu o să aveți mâncare pe durata zborului." "Nu-i nici problemă, zic, că oricum nu am nici un bagaj." Nu știu ce legătură avea faptul că eu nu am bagaj cu mâncarea din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ce, provenind de la același izvor, să curgă și mai curate, mai cristaline, în concordanță cu sincera și unanima judecată a celor învățați. Apoi, îndepărtați sufletele tinerilor de acele pârâiașe care se pretind a izvorî din învățătura sfântului Toma, dar sunt umflate de ape străine și tulburi». Îndemnuri și recomandări, dictate de faptul că 1): «prin filosofie și speculații fără sens, mintea credincioșilor lui Cristos se lasă înșelată, iar puritatea credinței lor este compromisă»; și din motiv că 2): «revin științelor filosofice
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
spună despre un alt amic, poet și el: "Fii atent, am trecut ieri pe la Casa Scriitorilor și era acolo cutare, și te-njura, și-și număra voturile. 61 Zicea că de fapt tu nici nu ești poet, că te-a umflat Manolescu ca pe broasca lui La Fontaine, dar că degeaba, nu ai substanță, nu ai nimic. Că, de fapt, tu ești un parodist, cel mult un ins care folosește limbajul generației lui Nichita Stănescu, fără nimic înnoitor. Iți recunoștea o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am ascultat cu părul zbârlit pe brațe, întrebîndu-l doar din când în când câte ceva. E un clișeu să scriu asta, dar chiar ne dispăruseră la amândoi orice aburi de alcool și de somn. Lui Călin, de la un timp, i se umflau și i se dezumflau ganglionii de sub braț. Fusese la medic și i se făcuseră analize, poate și o biopsie. în seara precedentă aflase rezultatul, care era indubitabil și cumplit. Acum, deși vorbea liniștit, era de fapt într-un fel de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pătrundă peste tot unde se oploșesc microbii. Cel nou însă îi urmărește până-n cotloanele lor cele mai întunecoase. Un mic desen animat îi arată pe microbii înspăimîntați fugind în debandadă din fața dezinfectantului miraculos. Atinși de aburii lui, ființele caricaturale se umflă și pleznesc ca niște mici petarde. Porțelanul closetului sclipește apoi seducător, și sclipirea e însoțită de un "ding!" de clopoțel. ,Vin americanii!"* Când primele imagini care prezentau aterizarea masivelor avioane de transport americane pe aeroportul din Constanța - cel mai important
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ai inventat tu cu douăzeci ani în urmă a devenit acum normă și pare vetust și plicticos), nu te mai urmează nici propria ta minte. Jongleriile verbale nu te mai distrează, cărțile încep să-ți pară fade. Nu te poți umfla la nesfârșit. Ajungi să-ți umpli conturul și de-atunci încolo trebuie să te repeți, să te schimbi sau să taci. Dacă nu-ți poți găsi foarte repede un alt domeniu în care să poți merge mai departe fără să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca vântul. Iahuben privi cu gura căscată spre amândoi, pe rând. - Fiare n-ați întîlnit? întrebă Mai-Baka. - Nu. Și, chiar de-am fi întîlnit, Iahuben este viteaz și nu sunt țintași mai buni ca el în toată oastea. Iahuben își umflă pieptul, mândru de sine, și uită de tobele deșertului. - Cum v-ați descurcat prin deșert? întrebă iarăși Agbongbotile. - Eu cunosc deșertul din copilărie, spuse Auta. Dar niciodată nu l-am cunoscut ca acum. Noi doi, Iahuben și cu mine, am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceea ce am văzut la corăbii... - Că la plecare își scufundă întîi pântecul și apoi pânza și la venire li se vede întîi pânza și apoi pîntecul? îl întrerupse bătrânul. Asta știam de mult, de aceea spunem că tava pământului e umflată rotund spre mijlocul ei, care e cel mai înalt. Dar de ce trebuie să fie negreșit ca o sferă? Nici n-ar mai pluti liniștit pe apă dacă ar fi sferă... - Nu numai asta, stăpâne. Cu voia și din porunca stăpânului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și din gura muntelui, unde căzuse luntrea, țâșni un potop de flacără, de scântei și de fum. Fumul se îngroșă repede într-un stâlp care se vedea bine și din depărtare, iar apoi capătul de sus al acestui stâlp se umflă, alcătuind o ciupercă uriașă ce acoperi curând zarea. Apoi creasta muntelui se despică și din uriașa crăpătură (călătorii cunoșteau bine Muntele de Foc și priveau îngroziți, cu fălcile încleștate) începu să curgă un fel de apă de foc, când argintie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unde cu o secundă înainte se mai răsfățase în lumină neasemuitul său palat. Se stârnise vântul, bătând spre răsărit. Marele Preot ședea împietrit pe punte și privea îndărăt. Vâslașii primiseră porunca sa de a vâsli din răsputeri, cu toate că pânzele erau umflate și corăbiile erau duse de vântul furios cu repeziciune. Din când în când, Marele Preot se uita cu grijă la cele unsprezece corăbii mari ale lui în care, cu toată graba plecării, nu uitase să ia tot ce putuse încărca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încărcat în cinci mii de corăbii tot ce se putea încărca în grabă: toate lucrurile de preț, aurul, pietrele rare, oricalcul, argintul, patruzeci de mii de soldați, pe slujitorii credincioși și folositori, un număr de meșteșugari... Corăbiile treceau cu pânzele umflate prin fața intrândului de mare. Bătrânul voia să le vadă pe toate. Dar voia să afle mai repede ce drum au găsit. Zise: - Acestea mi le spui mai târziu. Mi-ai făgăduit să-mi istorisești despre drumul cel nou. - Da, slăvite
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sfios: - Voi din ce țară sunteți? Limba rome o știți foarte bine. Tu poate că ești de la miazăzi, fiindcă ești negru, dar tu, doamnă, semeni cu mama... Auta avu o tresărire și-l întrerupse: - Cine-i tatăl tău? Copilul își umflă pieptul și răspunse mîndru: - Tata este marele scrib Ameno. Îl cunoști? - Nu, zise Auta pe gânduri. - Cum nu-l cunoști? Tot orașul Behdet îl cunoaște. Și marele oraș Zidul Alb! A fost și în orașul Nebut din țara de sus
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în pliurile colonului. Rezultatul acestui proces este îngustarea canalului de trecere prin colon și un aflux constant de toxine în sânge, prin osmoză. Atunci când presiunea mucusului toxic din colon ajunge la o limită critică, aceasta determină un pliu să se umfle în afară ca un balon prin căptușeala colonului, producând o afecțiune numită diverticuloză. Colita și cancerul reprezintă următoarele etape ale deteriorării colonului cauzate de aceste afecțiuni. După ce am stabilit corespondențele între tao pentru regimul alimentar și terminologia științifică occidentală, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]