23,058 matches
-
dus să vorbesc cu tata. Adam Îmi spusese că Își caută tatăl adoptiv și nu-i nici un secret că tata are relații. Mi-e silă să pronunț cuvântul ăsta. Nu pot să sufăr nici măcar să-l am În minte, mă umple de rușine. Dar altă posibilitate n-aveam. Ca să obții ceva rapid În țara asta, e singura cale. Aș zice chiar că În țara asta nici nu poți să obții altfel ceva. — Așa e, a zis Bill. Am auzit de tatăl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care, încă G. Ibrăileanu, în "Privind viața" și "Adela", îl vedea în termenii amor și iubire. Deși face aluzii la epocă ne aflăm în anii '80 și, în locuința unor profesori "cîrcotași", se discută, în șoaptă, despre disidentul care a umplut paginile publicațiilor cu "coțcării", iar acum vrea să intre în "ierarhiile morale", într-o lume ca o caricatură -, romanul Doinei Popa e, în fapt, unul de familie, un roman despre cuplul ai cărui membri trăiesc în universuri paralele, fiecare refugiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o ființă umană, devenise un burete ce absorbea cu repeziciune și precizie și se extindea ca o pecingine pe suprafețele alăturate, cu rapacitate, cu forță...Cu timpul, de dragul ambiției ce se stârnise în ea, renunță la toate tabieturile ce-i umpluseră până atunci existența și dădea o cu totul altă prețuire zilelor și nopților. Nu se mai preocupa nici de aspectul ei exterior, se eliberase de migala multiplelor operații de înfrumusețare și de multe ori, la ore târzii din noapte, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuvântul, ideea i se frângea și suferea la gândul că oamenii nu sesizaseră importanța spuselor ei. Noile cunoștințe acumulate masiv din lecturi, în loc să se ordoneze, rămâneau în dispersie, refuzau să descifreze mecanismul complex al asociațiilor și asta o deruta, o umplea de nesiguranță. Atunci când începea să vorbească, starea de tensiune, instalată brusc, producea o invazie continuă de informații care mai de care mai atrăgătoare, în aparență și mai demnă de semnalat în discuție. Începea o idee și se dispersa, începea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era, de obicei, prea mult fum ca cineva să poată sesiza cu adevărat, în amănunt, fizionomia și toate transformările petrecute. Dar nu ca să audă fraze amabile despre o frumusețe pierdută venea Carmina în casa profesorilor. După ce făcuse extracția măselei și umpluse acea coală cu scris mărunt, în zilele următoare reușise să pună în ordine propoziții, să găsească expresia cea mai potrivită, să elimine repetițiile supărătoare, să echilibreze frazele și, în sfârșit, cu ajutorul unei ciocolate, s-o determine pe Viorica, de la registratură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clasamentele lor, un loc mediocru. Totul părea logic, exact și Carmina alungă clipa de cumpănă când pusese la îndoială judecățile lor. Și, exact când se aștepta mai puțin, Alexe a răbufnit: Păi, cum să trec cu vederea, mă, coțcăriile individului? Umplea pagini întregi de omagii, multe reviste îl puneau pe prima pagină și, chiar dacă nu aveau colaborarea lui directă, preluau de prin alte părți.Dar el nu protesta. Ba chiar încasa și drepturi de autor. Devenise campion la coțcării și compromisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o caricatură. Lacrimile i se prelungeau pe obrajii supți. Ce fel de oameni sunteți? Ce fel de oameni? Ha, ha, se auzi Nina și se porni să bată din mâini și să sară pe arcurile canapelei și râsul ei croncănitor umplu încăperea. Nici nu vrea să citească, hî,hî,hî. Ia te uită, Nik, nici nu vrea să citească, se teme să nu i se sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o aluniță deasupra buzei. Era și ea om, nu? Avea dreptatea ei. La celelalte raioane întâlnite de-a lungul plimbării prin magazin, se feri să se mai atingă de ceva, deși vânzătoarele, de cum observau că avea o cumpărătură făcută, se umpleau de zâmbet și de amabilitate. Își simțea mâinile nesigure, lipsite de vlagă, parcă era după o boală sau după o noapte cu febră mare. Ajunse acasă istovită, o dureau îngrozitor pulpele și asta pentru că după multă vreme încălțase pantofi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iar alte rugăminți, plecăciuni, mâna lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe umeri și își trăsese pe picioarele subțiri, cizmele. La început au strigat-o, au scuturat desimea nopții de jur împrejur. La poartă, sub cișmea au găsit căldarea pe care o luase cu ea când ieșise din cameră. Nu se umpluse încă. După nici zece minute de căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea crengile încărcate de zăpadă. De acolo, din pragul casei, privindu-i pe cei doi părinți cum își conduceau proaspetele rude, Carmina simți că sunt foarte umiliți de toată povestea, pe undeva parcă se schimbaseră rolurile, mama volubilă căuta să umple golurile dintre ei cu nimicuri, tatăl își dregea mereu glasul, o faringită devenită la el cronică își tot depunea de-a lungul grumazului, flora, deseori avea o vagă senzație de sufocare, asta era cauza pentru care făcea acel zgomot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de cutare și cutare colegă de școală, ea abandonase liceul, după mărturisirea ei și așa nu se prea prăpădea ea după învățătură. Pe urmă pauzele în conversație interveneau tot mai des, se crease un gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în prag, Elena o întrebă dacă o iertase tatăl, avea vocea tremurată și la negarea mută a Carminei, zâmbi trist, îndurerată. Mai târziu, pășind repede de-a lungul trotuarului, Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în haină militară toți căpătând fețele imprecise din fotografiile boțite, ținute sub pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic al frunzelor, metal prin metal, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ele visau bărbați în haină militară toți căpătând fețele imprecise din fotografiile boțite, ținute sub pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic al frunzelor, metal prin metal, soarele usca. Degetele păreau calcaroase, străine. Pe limbă gust de cocleală, genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În final se desconcentra total, abandona. Citea la întâmplare, autori clasici și autori moderni, fără să aprofundeze, fără să zăbovească mintal asupra celor lecturate, nici nu închidea bine o carte și începea alta, parcă din dorința disperată de a-și umple cu ceva zilele. Timpul care trecea i se părea potrivnic, dorea să se înalțe la ambiții pe care nu le avea și-și zgândărea interesul pentru ceva anume, căuta în gol. Simțea în stomac presiune, sfârșeală... Pe la soții Alexe trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în normal și în momentul când se ridică de pe bancă era decisă să pornească spre casa Fanei. La apelul soneriei deschise ușa mama Fanei. La început o privi surprinsă, pe urmă, recunoscând-o pe prietena fiicei ei, fața i se umplu toată de ridurile înmănuncheate sub ochi ca razele soarelui, riduri prelungite pe tâmple, pe sub firele părului șaten, pieptănat peste cap, strâns sever la spate într-un coc minuscul și Carmina înțelese că îi zâmbea larg, că venirea ei însemna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțelegi? Dar ce este cu adevărat dincolo de aceste clișee, asta mă interesează pe mine, cum trăiește omul acela printre oameni, ce gânduri are seara când pune capul pe pernă, știi? Nu știi. Aici îi buba, drăguță. Cum poți face ca să umpli marile spații ce se ivesc între imagini? Nu cumva aceste poze sunt făcute doar pentru a camufla dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă frământ zi și noapte, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, ea, fata mea, să ude zarzavaturile din grădină, să facă zacuscă, cine ar fi putut crede, Dumnezeului că o să se împotmolească aici și n-o să mai vrea cu nici un chip să mai iasă din glod? Fruntea toată i se umplu de cute, simbolizând schematic mai mulți cocori în zbor, în timp ce, dedesubt, ochii mici, negri, lucind umed ca la vietățile de pădure, păreau atât de neajutorați. Poate eu... aș renunța să mă mai frământ, însă oamenii din jurul meu mă trezesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
echilibrul cu ea însăși amenința să se clatine. De când fusese alungată sau mai bine zis singură se îndepărtase de profesorii Alexe, descoperise în primul rând că este posesoarea unor ore plate și goale, pe care nu știa cum să le umple, că odată ieșită din ciudata lor influență, fusese propulsată în afara unor forțe de gravitație și-i era greu să-și recunoască dezechilibrul resimțit. Când să plece sosi acasă și Ovidiu, ridicat în slăvi de Sidonia cu câteva minute mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Viorel Angelescu se apropie cu pas mic, îndesat, nici nu-l lăsară să dea binețe și dânsul să întrebe: Aveți, fraților, autorizație, că și săriră cu gura. Poftiți domnule inspector înăuntru, poftiți! Ați cam încurcat-o zise Viorel sec, îmi umplu chitanțierul cu amenzi, da, da. Lăsa însă din tonul glumeț al spuselor lui să se înțeleagă că, totuși se mai putea discuta. Băieților, firește, nu le scăpă una ca asta: Cum să nu, domnul... A urmat o tatonare reciprocă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa, aia așa, îi plăcea de ea. Își imagină cum o ia seara bărbatul să se culce cu dânsa... Dar între timp își dădu seama că uitase care era soțul femeii. Aburii fripturii îl moleșeau de tot. Cum femeia îi umplu paharul cu vin negru, abia stat din fiert, el o atinse cu palma, prin rochia curată, pe coapsă, așa ca din întâmplare. Nu se întâmplă nimic în afara învolburării sângelui său, femeia se îndepărtă cu același firesc, ei, bine, te cucerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
golească paharul, era aprins, ah, numai vin roșu nu-i trebuia lui la hipertensiune, dar ce să-i faci, așa e când e să dai ascultare drăcușorului din tine. Dar femeia cea tânără nu se mai apropie să i-l umple. A dracului muiere... Într-un târziu muncitorii scăpară de el, pleca pășind agale, sătul și mulțumit, șeful. Se făcuse deja ora prânzului, acasă nu avea de ce să se ducă, era sătul, mâncat, băut... Și totuși se duse. Întâi se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
purtată de acolo-acolo, cu mașina și seara să fie lăsată în fața scării, sub ochii încinși ai vecinei de la etajul trei, curioasă? Ce anume era esențial și demn, la ce anume merita să cugeți? Toate aceste gânduri o tulburau, o umpleau de mâhnire, se lăsa copleșită de inutilitatea acelor demersuri, neliniștea și îndoiala păreau să-i macine curajul și dramul de inițiativă, ca dintr-odată, apelul unui telefon, un scrâșnet de frână, pași cunoscuți urcând scara, să i se pară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de important, ce putea fi o răscruce în viața fiului său. Oare își rememora trecutul? Se gândea la acele zile de frenezie care au precedat căsătoria sa? Sau conștient de faptul că amintirile nu sunt niciodată reale, trișează și se umplu de amănunte care ar fi trebuit să existe, dar n-au existat, trișează perfid încât peste ani nu se mai știe dacă așa s-au petrecut lucrurile sau așa ar fi trebuit să se petreacă? Sidonia Trofin nu se frământa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plastic și vorbele sale și zgomotul pașilor aveau ecou, profunzime, se trezea cu mintea în cine știe ce loc, în miezul unor trăiri pline și pielea i se furnica de ace fierbinți, înviorătoare, oricum avea impresia că sub granulele de calciu care umpleau pereții ea îngropa ziua aceea îngrozitoare când îl așteptase pe Ovidiu să vină de la examen, măsurând camera dintr-o parte în alta, reproducând din memorie cursurile lui învățate de ea pe dinafară, oprindu-se de o mie de ori în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]