7,183 matches
-
și, mai ales, a forțat retragerea Marii Britanii din MRS. Astfel, relația franco-germană a devenit foarte tensionată, de asemenea făcând ca Germania să fie vulnerabilă în fața acuzației că se folosea de poziția sa pe piețele valutare europene pentru a impune costurile unificării asupra vecinilor săi. Această acuzație este sprijinită de eșecul politicienilor germani de a urma sfatul oferit de Bundesbank, care a emis avertizări cu privire la rapiditatea unificării economice și monetare germane (Lippert și Stevens-Strohmann, 1993, p. 41). Politicienii germani păreau dispuși să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
acuzației că se folosea de poziția sa pe piețele valutare europene pentru a impune costurile unificării asupra vecinilor săi. Această acuzație este sprijinită de eșecul politicienilor germani de a urma sfatul oferit de Bundesbank, care a emis avertizări cu privire la rapiditatea unificării economice și monetare germane (Lippert și Stevens-Strohmann, 1993, p. 41). Politicienii germani păreau dispuși să suspende imperativele Bundesbank atunci când miza o reprezentau interesele naționale vitale, dar nu și când era vorba despre interesele altor membri ai MRS. Așadar, în sprijinul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
trimit la apariția unei poziții unilaterale mai agresive în instituțiile internaționale. Există și semne ale incompatibilităților dintre interesele Germaniei unite și interesele SUA, precum și cele ale partenerilor europeni ai Germaniei. Acest fapt este vizibil în câteva cazuri: aspecte ale procesului unificării, rolul militar în creștere al Germaniei în misiunile în afara regiunii, conflictele de interese cu NATO în privința UEO și PESC, criza din interiorul MRS, precum și chestiunea influenței germane asupra Europei de Est. Toate acestea pot sugera divizări în cadrul Alianței Atlantice, sau
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
presupun acomodări și ajustări semnificative, probabil că statele vor respinge opțiunile instituționale. Instituționaliștii pot prezenta dovezi semnificative pentru a-și sprijini predicțiile referitoare la strategiile Germaniei începând cu 1989. Mai întâi, nu este clar dacă interpretarea neorealistă a procesului de unificare satisface pe deplin. Kohl a intenționat în mod expres ca unificarea să fie ancorată atât în CE, cât și în NATO. Numai în prima jumătate a anului 1990 au avut loc 29 de întâlniri privind unitatea germană, la nivel ministerial
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționale. Instituționaliștii pot prezenta dovezi semnificative pentru a-și sprijini predicțiile referitoare la strategiile Germaniei începând cu 1989. Mai întâi, nu este clar dacă interpretarea neorealistă a procesului de unificare satisface pe deplin. Kohl a intenționat în mod expres ca unificarea să fie ancorată atât în CE, cât și în NATO. Numai în prima jumătate a anului 1990 au avut loc 29 de întâlniri privind unitatea germană, la nivel ministerial și de șefi de state, cu partenerii europeni ai Germaniei. Chiar dacă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ministerial și de șefi de state, cu partenerii europeni ai Germaniei. Chiar dacă Germania nu s-a consultat cu Marea Britanie și nici cu Franța înainte de a negocia cu sovieticii, ea a primit sprijin american (Muller, 1993, p. 128). Mai mult, termenii unificării reflectă o orientare multilaterală. Ei au asigurat continuarea apartenenței Germaniei la NATO, anumite limitări asupra mărimii și caracterului Bundeswehr, precum și asistență economică și tehnică generoasă pentru sovietici (Macardle-Kelleher, 1993, p. 20; Schlor, 1993, p. 49). Germania a semnat Tratatul privind
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interpretarea neorealistă a incidentului referitor la granița poloneză să nu fie corectă. Muller sugerează că ezitarea lui Kohl nu a avut legătură cu poziționarea strategică, ci a reflectat considerații electorale interne (Muller, 1993, pp. 145-147). Astfel, afirmația că negocierile privind unificarea s-au desfășurat bilateral simplifică prea mult gradul ridicat la care acest proces a fost instituționalizat. Într-adevăr, Muller subliniază că, "dat fiind că miza o reprezentau cele mai importante interese naționale, procesul unificării a fost ancorat într-o rețea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
145-147). Astfel, afirmația că negocierile privind unificarea s-au desfășurat bilateral simplifică prea mult gradul ridicat la care acest proces a fost instituționalizat. Într-adevăr, Muller subliniază că, "dat fiind că miza o reprezentau cele mai importante interese naționale, procesul unificării a fost ancorat într-o rețea uimitoare de consultări și ajustări reciproce" (Muller, 1993, p. 129). Strategiile Germaniei după unificare pot fi interpretate și în lumina teoriei instituționaliste. În anii 1990, Germania a continuat să manifeste un sprijin foarte puternic
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a fost instituționalizat. Într-adevăr, Muller subliniază că, "dat fiind că miza o reprezentau cele mai importante interese naționale, procesul unificării a fost ancorat într-o rețea uimitoare de consultări și ajustări reciproce" (Muller, 1993, p. 129). Strategiile Germaniei după unificare pot fi interpretate și în lumina teoriei instituționaliste. În anii 1990, Germania a continuat să manifeste un sprijin foarte puternic și constant pentru NATO (Otte, 2000, p. 157). Hyde-Price afirmă că Alianța îndeplinește funcții importante pentru Germania. NATO îi oferă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să se folosească din plin de instituțiile multilaterale stabilite în domeniul recursului la forță în afara granițelor. Strategiile Germaniei față de regimurile economice la nivel global și regional pot fi privite, de asemenea, ca o dovadă de sprijin pentru enunțurile instituționaliste. De la unificare, guvernul german manifestă devotament față de GATT/OMC, FMI și Banca Mondială, precum și G7/8. În ciuda tensiunilor dintre interesele franceze și cele americane în privința liberalizării comerțului agricol și audio-vizual, Germania a reușit să negocieze un acord de compromis (Wood, 1995, p.
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Germaniei "exprimă conștientizarea faptului că ajutorul japonez substanțial va contribui la stabilizarea condițiilor în Rusia și va crește securitatea germană" (Katzenstein, 1993, p. 79). De asemenea, Germania a continuat să ofere sprijin politic și economic pentru Rusia în perioada ulterioară unificării germane, atât prin forumuri multilaterale cum ar fi G7, UE și GATT, cât și pe o bază bilaterală (Zhurkin, 1996, pp. 212-216). Din nou, instituționaliștii pot să interpreteze acest fapt ca reflectând o logică funcțională. Astfel, aspecte importante ale strategiilor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
au încheiat un an mai târziu, prin acordurile de la Maastricht din 1991, mai ales cele care urmăreau realizarea Uniunii Monetare Europene (UME). Între Franța și Germania avusese loc o înțelegere implicită privind condițiile reunificării. Franța și-a dat acceptaul pentru unificare în schimbul obiectivului său urmărit de mult timp, UME, pe care-l considera un mijloc de îngrădire a puterii germane (Rice și Zelikow, 1995, p. 123; Otte, 2000, p. 46). Așa cum s-a dovedit, acordul asupra Conferinței Interguvernamentale privind Uniunea Politică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
asupra Conferinței Interguvernamentale privind Uniunea Politică a avut o valoare în mare parte simbolică pentru că Franța a descurajat Germania de la a urmări adâncirea integrării politice, cu scopul de a-și menține autonomia suverană. Cu toate acestea, negocierea de către Franța a unificării și UME poate fi privită ca un exemplu al cooperării pentru câștiguri reciproce, concepută de teoria instituționalistă. La Conferința Interguvernamentală de la Amsterdam din 1997, Germania a propus slăbirea puterilor Comisiei în ceea ce privește inițiativa legislativă, favorizând consolidarea unui rol interguvernamental al Consiliului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționaliste presupune că Germania ar trebui să facă alegeri mai clare între lărgirea UE și adâncirea UE. În general, modelul instituționalist oferă explicații plauzibile pentru multe aspecte ale strategiilor germane după 1989. Printre acestea se numără aspecte ale procesului de unificare, angajamentul Germaniei față de instituțiile de securitate atlantice, aparentul refuz de a-și lua angajamente militare în afara granițelor, participarea în sistemul economic internațional global, precum și dimensiuni ale strategiilor Germaniei cu privire la integrarea europeană. În timp ce instituționalismul sugerează că Germania începe să se confrunte
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să stabilim că se poate considera că rolul jucat de factorii interni în modelarea politicii externe a Germaniei în perioada după Războiul Rece este mai autonom decât au anticipat neorealismul și instituționalismul. Aspecte importante ale comportamentului Germaniei în timpul procesului de unificare pot fi privite ca reflectând un set distinct de preferințe în politica externă. Mai întâi, generozitatea termenilor unificării acceptați prin cadrul "Doi-Plus-Patru" contrazice interpretarea acestor măsuri ca o expresie a intereselor Germaniei. În împrejurări în care presiunile pentru unificare deveniseră
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în perioada după Războiul Rece este mai autonom decât au anticipat neorealismul și instituționalismul. Aspecte importante ale comportamentului Germaniei în timpul procesului de unificare pot fi privite ca reflectând un set distinct de preferințe în politica externă. Mai întâi, generozitatea termenilor unificării acceptați prin cadrul "Doi-Plus-Patru" contrazice interpretarea acestor măsuri ca o expresie a intereselor Germaniei. În împrejurări în care presiunile pentru unificare deveniseră, practic, de neoprit, Germania ar fi putut profita de incertitudinea privitoare la evenimente pentru a impune un set
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de unificare pot fi privite ca reflectând un set distinct de preferințe în politica externă. Mai întâi, generozitatea termenilor unificării acceptați prin cadrul "Doi-Plus-Patru" contrazice interpretarea acestor măsuri ca o expresie a intereselor Germaniei. În împrejurări în care presiunile pentru unificare deveniseră, practic, de neoprit, Germania ar fi putut profita de incertitudinea privitoare la evenimente pentru a impune un set mai puțin oneros de precondiții. Totuși, Germania s-a consultat intens cu alte puteri majore și a acceptat termeni generoși, care
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu alte puteri majore și a acceptat termeni generoși, care ofereau beneficii substanțiale atât SUA, cât și Franței. Mai mult, acest fapt a inclus costuri considerabile pentru drepturile suverane ale noului stat german. Astfel, Katzenstein concluzionează că, în timpul negocierilor din jurul unificării, "garanțiile politice care puteau fi oferite de Kohl și Genscher indicau că ... conducerea politică vest-germană ... internalizase norma cooperării internaționale pașnice" (Katzenstein, 1993, p. 76). Mai mult, în diplomația din perioada unificării, Germania a reafirmat și și-a adâncit considerabil sprijinul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
stat german. Astfel, Katzenstein concluzionează că, în timpul negocierilor din jurul unificării, "garanțiile politice care puteau fi oferite de Kohl și Genscher indicau că ... conducerea politică vest-germană ... internalizase norma cooperării internaționale pașnice" (Katzenstein, 1993, p. 76). Mai mult, în diplomația din perioada unificării, Germania a reafirmat și și-a adâncit considerabil sprijinul pentru NATO și alte instituții de securitate euro-atlantice. Termenii în care gândeau politicienii germani sugerează că faptul că s-au folosit de NATO în această perioadă a reflectat nu numai valoarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în această perioadă a reflectat nu numai valoarea esențială a menținerii instituției, ci și un reflex fundamental în materie de politici. Anderson și Goodman arată că nu există dovezi că elita a reevaluat apartenența Germaniei la NATO pentru că exista posibilitatea unificării. În schimb, "întrebarea pusă de politicienii germani nu era dacă să rămână în Alianța Atlantică, ci cum să adapteze alianța ... la circumstanțele schimbate rapid pe continent" (Anderson și Goodman, 1993, p. 29). Astfel, se poate aprecia că strategiile germane din timpul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
întrebarea pusă de politicienii germani nu era dacă să rămână în Alianța Atlantică, ci cum să adapteze alianța ... la circumstanțele schimbate rapid pe continent" (Anderson și Goodman, 1993, p. 29). Astfel, se poate aprecia că strategiile germane din timpul procesului de unificare reflectă o preferință adânc înrădăcinată pentru funcționarea în cadrul de securitate atlantic. În mod similar, în perioada 1989-1990, Germania și-a adâncit considerabil, de fapt, sprijinul față de procesul integrării europene, chiar cu riscul stabilității sale economice. În aprilie 1990, Kohl a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1993, pp. 32 și 33). Chiar cu riscul de a pierde stabilitatea economică și credibilitatea asociată cu marca germană, Germania era pregătită pentru concesii majore în privința UME, pentru a satisface Franța. Astfel, în 1993 Katzenstein a evidențiat faptul că, "în ciuda unificării germane, așteptările privind gradul integrării politice, economice și monetare le-au depășit pe cele existente la lansarea procesului CE92 ... în 1987-1988" (Katzenstein, 1993, p. 77). În general, faptul că Germania s-a folosit intens atât de integrarea europeană, cât și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
integrării politice, economice și monetare le-au depășit pe cele existente la lansarea procesului CE92 ... în 1987-1988" (Katzenstein, 1993, p. 77). În general, faptul că Germania s-a folosit intens atât de integrarea europeană, cât și de NATO în timpul procesului unificării arată că sprijinul ei pentru aceste instituții nu a fost pur și simplu interesat. Anderson și Goodman afirmă că în această perioadă: [...] instituțiile ... au restructurat și remodelat interesele germane astfel încât, în ochii elitelor politice germane, apartenența la instituții nu era
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
astfel încât, în ochii elitelor politice germane, apartenența la instituții nu era pur și simplu un instrument politic, ci un cadru normativ pentru formularea politicilor. Dezvoltarea unui sprijin reflexiv pentru instituții ... a jucat un rol important în modelarea intereselor germane după unificare. (Anderson și Goodman, 1993, p. 24) Pornind de la analiza lui Anderson și Goodman, Keohane ș.a. caracterizează preferințele în politica externă germană dintre 1989 și 1991 ca fiind "instituționaliste în mod reflexiv: legăturile sale instituționale erau considerate intrinseci în percepția despre
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
atât cadrul de securitate atlantic, cât și instituțiile europene au avut o valoare intrinsecă, și nu instrumentală, de cadru normativ pentru decidenții politici germani. Această perspectivă este compatibilă cu caracterizarea făcută de Anderson și Goodman preferințelor Germaniei din timpul perioadei unificării. Totuși, această evaluare depinde foarte mult de validitatea tezei potrivit căreia Germania a dobândit o putere constitutivă considerabilă în raport cu structura guvernanței europene. Prin urmare, se poate că prețul urmăririi multilateralismului reflexiv de către Germania este suficient de ridicat pentru a o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]