4,632 matches
-
peluză. Și eu rămân acolo, tremurând. Am la dispoziție treizeci de secunde. Treizeci de secunde în care să hotărăsc ce vreau să fac cu viața mea. — Doamnelor și domnilor ziariști ! răsună vocea lui Hilary la microfon. Sunt încântată să vă urez bun venit în această dimineață. Deodată, îl văd pe Guy care își pune niște apă minerală. — Guy ! îl strig stresată. Guy ! Unde-i Nathaniel ? — Habar n-am. Dă din umeri nepăsător. — Ce i-ai zis ? Adineaori, când ai vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zîmbet mulțumit, uitîndu-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. SÎnt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lîngă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți spun ceva. Își mușcă buza. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În pragul ușii. Mi-am uitat glossul de buze. Ochii ei fac un tur rapid de orizont. — Nu cred că-l vei găsi aici, spune Lissy inocentă. — Nu. Bine atunci. Privirea ei mai trece o dată În revistă camera. OK. Vă urez o seară frumoasă. Îi auzim din nou pașii Îndepărtîndu-se pe coridor și ușa de la intrare e trîntită iar. Așa ! spune Lissy. Hai. Desfacem cu grijă banda de scotch de pe ușa Jemimei, iar Lissy face un semn ca să știm unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-o spre Miazăzi. Micuțul Unu adormise la sânul maică-si, Înfășat În blănița moale pe care i-o dăruiseră femeile lui Aban. Nu i se vedea decât năsucul pierdut În fața bucălată. Deodată, vârî degetul În gură și râgâi. - Sănătate, Îi ură Aban. Preț de jumătate de noapte am mers pe pământ drept, apoi drumul a Început să urce ușor, printre niște stânci uriașe, cioplite de Tatăl parcă, așa erau de netede. Aban Îmi spuse că pe vremea bunicilor bunicilor lui aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din palma altuia. Au zis: hai peste Minos, că Minos vrea să Împartă vorbe din alea vechi. Minos a băut sânge cu Krog, hai să-l omorâm. - Dar nu ne-am făcut frați de sânge. - Eh, așa e când Începe ura: minți, minți, minți. Asta pricep. Tu și Enkim, aveți legământ de sânge? Am recunoscut că da. Iar Logon: - Și atunci cum de minte Enkim la tine, Tată din Cer? - Pentru că-i plac cuvintele. Mă privi lung. Îmi zâmbi ciudat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nunatuk, am strigat dar, chiar atunci, unul dintre uriași ridică deasupra capului o bâtă cu măciulia mare cât un pepene - avea s-o abată peste țeasta meu și atunci, rămas bun preacinstite oaspete ale meu, Krog, după cum mi-ar fi urat Gupal. Dar, o săgeată Îi străpunse uriașului fruntea, trântindu-l pe spate ca pe un brad retezat. - Și vezi de blestematul ăla de Logon, Kikil! Nu-l lăsa să fugă! strigă din nou glasul bine cunoscut. Aș fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
omuleț gras și nevrotic, un tată isteric, un adept al disciplinei. Când Îl pedepsea pe micul Abe, Îi poruncea să se dezbrace În pielea goală și apoi Îl plesnea cu cureaua de la pantaloni. Abe o admira pe maică‑sa, Își ura tatăl și Își disprețuia sora. Dar nici Keynes, ca să ne mai Întoarcem o dată la el, nu a avut mare lucru de spus despre istoria familiei Clemenceau. Acesta din urmă era un cinic usturător; Îi detesta pe nemți și nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui rivali, și‑a făcut apariția alături de o nevastă nouă care‑l instruia la marginea patului: - Spune‑i că‑l iubești. Haide, spune‑i‑o! Și profesorul a bolborosit moale: „Te iubesc”, când era limpede ca lumina zilei că‑l ura. Se detestau reciproc. Ravelstein a destrămat acest moment imposibil cu un zâmbet de aur, dar nu mai era În stare să intervină. Categoric, Smith era furios pe noua soție. Dar nimeni nu avea autoritatea să le ceară soților Smith să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu credea În seriozitatea intelectuală a lui Voltaire, dar era de acord că, uneori, explica lucrurile Într‑un mod foarte convenabil. Și Ravelstein cel de azi ar fi adăugat că Voltaire, cel faimos pentru campaniile lui „Ecrasez l'infame!”, Îi ura violent pe evrei. Mai putea fi observată și o altă discordanță fizică. Trupul culcat al lui Ravelstein era uriaș, el măsura doi metri și ceva, iar halatul pe care‑l purta, croit să le ajungă celorlalți pacienți până la glezne, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
De aici până la unificarea Italiei nu mai e decât un pas. PRIMUL BĂRBAT: Nu uitați Sedanul! De aici a pornit totul! FETIȘCANA: Trăiască codul lui Napoleon! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru totala eliberare a teatrului! TOȚI: Ura! RECRUȚII: Ura? Ura? Asta vă duce la pierzanie. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru bufoni și pentru sufleor! Pentru personajele seculare! Trăiască personajele secundare! TOȚI: Ura! Sus cu personajele secundare! CĂLĂTORUL GRĂBIT (Care a stat vizibil în umbră, deși a făcut dese eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
femeii nu-mi vorbește adevărul gol-goluț? Ce urâtă e... De un’ să știu? Tu, îi zisese odată soața, se certau după ce, într-o dimineață, Pascal o informase că s-a săturat de ea, că n-o iubea și n-o ura însă îi ajunsese până-n gât, tu nu știi nimic, habar nu ai, nici măcar ce simți! Zici că nu mă mai iubești, că nu mă mai suporți, tu care ziceai că nu poți cunoaște nimic cu adevărat, că nu știi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e și asta? l-am întrebat. — O mișcare, a spus el. — În ce direcție? am zis eu. — Mișcarea asta, Reînarmarea Morală, începu el, crede în sinceritate absolută, puritate absolută, lipsă absolută de orice egoism și dragoste absolută. — Eu unul le urez să aibă parte de noroc, am declarat eu. Într-alt bar, Resi și cu mine am întâlnit un om care pretindea că poate să satisfacă, să satisfacă total, șapte femei într-o singură noapte, cu condiția să fie toate diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
În 1948, când s-a făcut unificarea dintre comuniști și social-democrați, Calinic nu numai că refuzase contopirea, dar răspândise și tot felul de manifeste împotriva comuniștilor, în special contra lui Dej și a lui Tudorache S. Teodorescu. Pe Tudorache îl ura personal, de dinainte de război, când acela stătuse ascuns două săptămâni în Șoptireanca, la Soporani, și răspândise peste tot vorba că el, Calinic, era omul Siguranței, încă de pe vremea ocupației nemțești din Primul Război. S-a întâmplat că jandarmii l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ale unei interminabile reconstrucții dentare; se născuse însă urâtă, bondoacă, cu un păr slinos și o căutătură sașie, adică exact cu o figură pe care nici o fată nu dorește s-o aibă. De bună seamă că și ea se ura, căci, pe lângă motivele evidente, mai avea destule motive intime să fie nemulțumită. Nimeni nu știa că poseda două degete suplimentare la piciorul drept și o aluniță verzuie, urât mirositoare, la axila stângă. Toate acestea i se vărsau în cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nu vă mai certați, râse Platon împăciuitor, a fost în glumă. N-aș putea să vin, n-aș suporta căldura. - Vezi? făcu taică-meu. - Mă simt oricum foarte bine aici. Mulțumesc de apă. - Cu plăcere. - Aș vrea doar să vă urez sejur plăcut și să aveți grijă de reumatismul lui ăsta mic. Tata m-a ciufulit și pe urmă m-a apucat de ceafă. - Ăsta? N-are nimic, e sănătos tun. Așa, ți-ai luat fâș, bine. - Dacă nu-i spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
știind în ce postură nesigură ar fi pus Ben astfel. Postura lui Ben... după care mi-am dat seama că era ridicol. Cu cât sunt mai complicate teoriile, cu atât sunt mai puțin verosimile. La urma urmelor, dacă cineva îl ura pe Ben așa de mult, de ce să fi lucrat prin intermediari și să nu-l fi ucis chiar pe el? Capitolul șaptesprezecetc "Capitolul șaptesprezece" M-am cățărat din nou pe scară și am trecut prin trapa de deasupra ei. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era foarte aproape de ușa cabinei lor și le-ar fi fost destul de ușor să se strecoare afară. O altă serie de suspiciuni era legată de Violet. Bănuiam că aceasta era opera lui Helen și a lui Bill. Desigur, Helen o ura pe Violet în mod cordial, iar Bill îi urma exemplul; Helen și duhurile mai aveau în comun și o doză serioasă de antipatie față de Tabitha, astfel că era de așteptat ca Helen să se apere de orice acuzații. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
metri pătrați - ale celor care au ajuns înainte; se cere respect pentru soția legitimă - dacă este albă -, dar exista obligația să dai cu împrumut sau cu chirie indiencele sau negresele. Trebuie să împarți medicamentele și să îngropi morții, chiar dacă îi urai când erau în viață. Acum, Lucas invoca un drept: acela de a închiria o indiancă, așa cum se închiriază un pat sau un animal de povară. Refuză încă o dată clătinând din cap și vocea lui nu avea nici o inflexiune când răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ea cu o voce mai groasă decât oricând. Cine sunteți dumneavoastră? N-a mai recunoscut niciodată pe cineva pe care îl cunoscuse înainte. N-a mai avut niciodată un gest feminin. S-a transformat în bărbat. Un bărbat care își ura trupul, care voia să-și taie sânii, căruia îi repugna prezența altor bărbați. Uneori, dormind, devenea din nou Lola din totdeauna. Dar trează, era un mascul care încerca să pipăie infirmierele și folosea doar ce era mai spurcat în vocabular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din apartamentul vecin, se auzea acel „maing-maing“ sfâșietor al unei învățătoare scheletice, pe care amantul ei - un alt învățător scheletic - părea să o catapulteze în fiecare noapte - de trei ori la rând - în al nouălea cer. Cristoase, cât îi mai ura! Se nimerea des cu ei în ascensor. Își plecau atunci capul și șușoteau între ei, ca și cum n-ar mai fi existat nimic altceva pe lume, și ai fi putut crede că se întâlneau doar ca să vorbească despre ecuații și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar nu încerca să caute un fals viitor. Continua să fie același, același din totdeauna, dar fără nume, fără carte de identitate, fără amprente digitale înregistrate, fără un număr care să-l însoțească peste tot ca un al doilea eu. Ura numerele. Detesta faptul că, ani de zile, fusese 10318775, număr pe care trebuia să-l știe pe dinafară, să-l repete întruna și să-l pună mereu sub semnătura de pe cecuri, de pe documente și de pe chitanțele cărților de credit. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zâmbitoare, îl sărută pe obraz pe soțul ei, îl bătu afectuos pe preot pe braț și îi întinse mâna necunoscutului. — Ea e Paula, o prezentă „Inti“ Ávila. Domnul este Daniel Boone... — Daniel Boone? — E o glumă. Știți dumneavoastră... Daniel Boone ura civilizația și prefera să trăiască în selvă, printre indieni... Paula - care îl citește mult pe Udall - e de părere că eu aș putea fi un Audubon al selvelor amazoniene, iar dumneavoastră, Daniel Boone... — Cine a fost Audubon? — Un naturalist. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
raza de soare ce lumina uneori zidul din față. Și singurătatea lui de soț. Cea mai îngrozitoare, mai absurdă și mai dureroasă, pentru că a fost o singurătate în doi, în care nici unul nici celălalt nu aveau nimic să-și spună. Ura serviciul, dar ura și ora de întoarcere acasă, ura să se așeze la masă, să cineze în tăcere și să privească ore întregi la televizor până când adormea în fața aparatului. Puteau să treacă zile întregi fără să schimbe o vorbă, cufundați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Și singurătatea lui de soț. Cea mai îngrozitoare, mai absurdă și mai dureroasă, pentru că a fost o singurătate în doi, în care nici unul nici celălalt nu aveau nimic să-și spună. Ura serviciul, dar ura și ora de întoarcere acasă, ura să se așeze la masă, să cineze în tăcere și să privească ore întregi la televizor până când adormea în fața aparatului. Puteau să treacă zile întregi fără să schimbe o vorbă, cufundați fiecare în propriile lui idei, idei ce nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
piardă vreme cu bărbieritul și se duse În bucătărie să vadă dacă are timp de-o cafea. Deschise capacul mașinii de făcut cafea și văzu că mai rămăsese de cu seară cam doi centimetri și jumătate de cafea făcută. Cu toate că ura cafeaua reîncălzită, o turnă Într-o oală și-o puse la foc mare, rămânând lângă ea și așteptând să fiarbă. Când aceasta fierse, turnă lichidul aproape văscos Într-o ceașcă, puse trei lingurițe de zahăr și-o dădu iute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]