11,855 matches
-
ai dat afară din casă, când poate simțea și el nevoia unui sprijin, că n-avea un alt tată la care să se ducă. Ți s-a părut că nu era de nasul tău să-l vezi simplu muncitor în uzina în care tu erai mare maistru. Ce să zic, foarte mare! mai mare decât un rahat cu moț!"' Iată deci ce violențe ascundea mama în tăcerile ei premonitoare bolii. Mă trecu un fior: nu mă va cruța nici pe mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asta ca să-l detașez de fauna marilor rechini îmbogățiți fără muncă, sau chiar și prin muncă, dar a căror comportare era sfidătoare și nu o dată nerușinată... Lux, petreceri, etalarea bogăției, lipsa de grijă față de cei pe care îi angajau în uzinele și fabricile lor, și pe care într-adevăr îi exploatau, profitând de lipsa unei legislații democratice a dreptului la grevă și mai ales profitând din plin de relativa noastră înapoiere care se exprima prin realitatea unui surplus de brațe de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de lipsa unei legislații democratice a dreptului la grevă și mai ales profitând din plin de relativa noastră înapoiere care se exprima prin realitatea unui surplus de brațe de muncă - nu-ți convine acest salariu, slavă Domnului, așteaptă la poarta uzinei o grămadă ca tine să se repeadă, flămânzi, să-ți ia locul... Era senin, da, era un cap, dar nu era un filozof, ci un om dotat cu sensibilitate și din ce în ce mai des se irita sub presiunea atmosferei încărcată de fulgere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Suzy să reintre la facultate, domnul Petrini să se întoarcă și el acolo ca profesor și soțului ei sănătate și să intre și el într-un serviciu. "Degeaba zice el că nu, dar dacă i s-ar încredința nu o uzină, ci chiar un simplu magazin, ce bine i-ar părea! Să știți că e la curent cu totul și suferă și el că stă și nu face nimic..." Doamna Culala se amețise puțin de paharul băut înainte de aceste urări și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de porc sau de pasăre e cea mai gustoasă, ci cea de vită, steak-ul, mușchiul la grătar... Poate nu știi că înainte de război carnea de porc era mai scumpă la piață decât carnea de vită... Care ar fi situația unei uzine dacă transferăm cazul în industrie? Fie datorită unor condiții mai bune, fie mai ales datorită calității oamenilor (oamenii nu sânt toți și mai ales peste tot la fel!), cutare întreprindere câștigă mai mult decât altele de același profil, și atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dacă făceai două norme pe zi, asta însemna o reducere la jumătate a pedepsei. Eu am făcut trei, fiindcă aceste norme nu erau mai mari decât ale unui muncitor liber, iar eu aveam experiența de la Baia Sprie și experiența din uzină și nu spun că mi-a fost ușor, dar nici imposibil să fac un efort suprem și să-mi recâștig libertatea. Mi s-a dat un strung într-un atelier mecanic la care lucram de dimineață până seara târziu. Chestiune
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o navetă suportabilă. Chipul i se spălă de obscurele lui temeri. Uite, parcă îmi spunea, că totul se aranjează până la urmă. Dar nu-mi sugerase această idee, că, adică, totul o să se aranjeze într-o zi, când fusesem angajat în uzina unde lucra el. Atunci totul părea pierdut pentru mediocra și comuna lui mândrie. Valurile existenței mele s-au potolit și zeitatea care domnește acum în viața mea este Silvia, care mă vizitează aproape în fiecare zi. Spaima care mă chinuise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu se mai poate întâmpla așa ceva, din cauza noilor inhibitori de comportament integrați. Mi-ar fi imposibil să fac rău unei ființe umane sau, neintervenind, să o las să se expună la cel mai neînsemnat pericol. Acești inhibitori sunt instalați în uzine, în același timp cu funcțiunile cerebrale. Nimeni nu are acces la aceștia. Vei înțelege că sunt complet inofensiv. (Îi prezentă o farfurie cu dreptunghiuri galbene.) Dorești niște turte de porumb? Dacă suportul nu se sparse lovind peretele opus când Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
douăzeci și trei de ani. Acesta stații sunt costisitoare dar fiabile. De fapt. Compania le fabrică. Aparatul lor trecu pe lângă enormul turn bubuitor și Ripley era impresionată. Ca toate persoanele care lucrau în spațiu, auzise și ea de aceste mari uzine de terraformare, dar nu se gândise că va vedea vreodată una. Gorman făcu să pivoteze camera externă principală și cadră pe acoperișurile coloniei. ― Mențineți direcția la patruzeci, ordonă lui Ferro prin microfonul consolei, efectuează o survolare circulară a lui Hadley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi putut aparține unui specimen al unei specii cunoscute. Oricare ar fi fost scopul urmărit, căldura eliberată de pila nucleară care alimenta stația se acumula în aceste locuri. Vaporii de apă șuierau și, condensându-se, formau bălți. Aceasta era respirația uzinei. ― Pasajul se lărgește. Hicks efectuă o panoramare cu camera sa. Militarii pătrunseră în interiorul unui vast dom cu pereții făcuți dintr-un material diferit. Faptul că toți infanteriștii își păstrau calmul se datora antrenamentului. ― Oh, Dumnezeule, murmură Ripley. Burke trase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu un specimen ales: maistrul Ion Costea. Sau Costea Ion, după cum se prezenta între două beții. Se chema că aveam „spațiu excedentar“, adică ocupam prea mult loc în propria noastră casă. În fiecare noapte, tovarășul Costea se întorcea pulbere de la uzină, forța ușa pe care, din motive doar de el știute, nu reușea s-o descuie cu cheia și începea să-și scurgă nevoile în sufragerie. Uneori cânta, alteori îl auzeam doar cum oftează. Apoi adormea, prăbușit peste cărțile tatei. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ușa închisă și multe cutiuțe țăcănind sub atingerea degetelor. Era un spațiu îngust, dar generos: pensulele foșneau pe pleoape, loțiunile mângâiau pielea, dulci și zaharate, pudrele zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot românul, Maria își pierdea vremea cu un hobby. Visa să obțină crema perfectă, care să hidrateze și să catifeleze pielea, eliminând ridurile odată pentru totdeauna. N-avea încredere în cremele de pe piață, fie ele nemțești, franțuzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deplasare infimă a unui gând: 520 de morți. Nimeni n-ar fi sesizat modificările infime de trafic, ai fi putut să te trezești dimineața, să treci liniștit prin bibliotecă și să nu vezi nici o carte. Sau să te duci la uzină, în loc de Facultate. Sau să urci în primul 331 și să fie numai bărbați pe scaune. Dacă, în timp ce dormeai, cineva ți-ar fi șters din memorie neuronul „femeie“, n-ai mai fi recunoscut una nici dacă tot autobuzul s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frații „Brothers“). Un lanț, cablul de la frână, niște pinioane; nimic. Poate le mai descopereai prin Obor sau la târg, în Vitan-Bârzești, făcute bucăți de la Pegasul lui tataia, dar cine să ți le pună? Ultimul atelier de reparații rămăsese chiar lângă uzina Vulcan; băteai jumate din București ca să ajungi la el, prin troleibuze și pe jos, cu bicicleta-n cârcă. Ăsta nici măcar nu mai apucase „Revoluția“, se închisese șandramaua prin ’87, se demola cartierul și oamenii nu știau cum să fugă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lăsau la ușă și trăgeau cizmele înalte de cauciuc. Furau fonta și orice semăna a fier vechi din pivnițe: coturi, bare, armături, robineți, panouri electrice, găleți, sârme, roți de triciclete, clanțe, zăvoare de la uși. Dacă era nevoie, îți tăiau toată uzina termică, bucată cu bucată, cu cazane și valve, și ți-o cărau cu roaba. Te trezeai dimineața fără boiler, vas de colectare și cu țevile atârnând din pereți. Când îi întrebai, nu știau nimic; generoși, se-ofereau, pentru încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1.157 de geamuri, 301 parbrize și au fost avariate 265 de peroane pentru călători din stațiile RATB.“ De controlori, nu se spunea nimic, câți luaseră bătaie de la navetiști prin Balotești, Chitila sau Măgurele. Plecai seara rupt de oboseală de la uzină, și te trezeai că urcă doi-trei băieți cu insignă și te întreabă de bilet. Controlorii hârșâiți, când auzeau de liniile preorășenești, o rupeau la fugă. Ăștia care urcau erau noi, tineri, puși pe fapte mari. Nu-și imaginau cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
confirmare spune că ai fost acceptat să devii clientul casei respective; e un fel de atestat public de bună-purtare. După aceea, mai durează un an până vine ceasul. Toate se fac manual, de la mecanisme la geamuri. Nimic nu iese din uzină, nici măcar cataramele. Sunt unicate, lucrate din tată-n fiu în mici ateliere familiale: de la 1830, câteva și mai vechi. Vacheron Constantin, Pathék-Phillipe, Audemars Piguet. Exemplarele apar în cataloage, dar nu există pe piață, nu le vezi niciodată în magazine, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imprimate sub straturile amintirilor. Imediat după ’90, primisem repartiție guvernamentală, o hârtie mototolită care mă trimitea sus, pe Cuțitul de Argint, vizavi de cimitirul Bellu. Liceul se numea „Autotransport“, te întâmpina cu cinci clase de mecanică și ținea de-o uzină de troleibuze. Între timp, s-au desființat amândouă, n-a mers privatizarea. Nu trebuie să fii clarvăzător ca să înțelegi că interesul față de disciplina pe care-o predam și-n care păream pe deplin calificat (după cum scria pe hârtia de repartiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
terminase după un semestru. El rămăsese în cancelarie, eu în Edgar Quinet, pe postament. Pe cartea lui de vizită scria „Învățător, Grupul Școlar Industrial Vulcan“, pe-a mea „Lector Doctor, Facultatea de Litere“. Vulcan nu era zeul focului, ci o uzină din sectorul 5. Întâmplător, avea o hală pustie, care fusese transformată în școală și liceu pe vremea lui Dej: ieșeai fierar sau topitor de-acolo, în general după opt clase. Cartierul arăta la fel ca liceul: industrial, gri-cenușiu. Primarului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de femei de toate vârstele, cu pielea de culoarea cozonacului uns cu puțin gălbenuș de ou. Începea marea exhibare, momentul în care se făceau diferențele, ca între galeria Catacomba și Musée d’Orsay: corpurile rămase acasă, la firmă sau în uzină și cele venite din Antalia, Rhodos sau Vama Veche. Masa de femei degerate, impersonale, care pleca dimineața la slujbă, era străbătută acum de fragmente de corpuri coapte în culoarea aia lucios-arămie a verii, care te stârnește numai când te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
evenimente, cele cu bani mulți, imposibil de gândit, darămite de pronunțat, se petreceau în spate, departe de ochii curioșilor; chiar dacă s-ar fi desfășurat la doi pași, nimeni n-ar mai fi avut energie să spună ceva. Se vindeau munți, uzine, gări, cartiere întregi: sector după sector, bucată cu bucată. Securitatea dirija toate afacerile, profitabil, capitalist, fără să scoată un sunet. Blocatarii se ocupau de rest, ca o mică armată civilă, stârnită împotriva fraierilor din apartamente, din oraș și, mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce nu clipește niciodată. Sunetele noastre sunt aceleași, o bandă neîntreruptă, bântuind somnul magnetic al adâncurilor. Scriem împreună un tratat de schizofrenie virtuală, vizitați de identități multiple, înzestrați cu traume ireversibile prin care decupăm granițele normalității. Organismele noastre produc boală, uzine complicate ale dorinței, mișcând pârghii marca Greimas, Deleuze sau Alexandrescu. O lume post-apocaliptică, otrăvită de propriile ei urme, ca după un tratament cu bariu. Semnătura: ss indescifrabil Aici începeau să apară ceva indicii. Deși nota securistului de serviciu lipsea, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau, în orice caz, al Facultății de Litere. Mă învârteam prin încăperea în care preparatorii și asistenții nu îndrăzneau nici să bage capul, iar profesorii abia dacă se îndurau să-l mai scoată. Dedesubt, amortizat de covorul plușat, ghiceam zgomotul uzinei termice: un duduit monoton, din sute de pistoane fierbinți, ca-n Titanic. Deasupra, eram protejat de sala 120, despre care se povestea că-i îmbrăcată în beton armat: după unii, din rațiuni de securitate (dacă la cutremur cădeau planșeele, decanatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui megalomanică, să nu-și „vândă țara“, și nici s-o cedeze „agenturilor străine“. Border-liner-ul patriot nu mai gândea limpede; dacă n-ar fi fost prost de la început, ai fi jurat că își băgase fotocaina coada și-acolo. Ca o uzină socialistă, țara nu era nici de dat, nici de cumpărat. „Părintele Tuturor“ ținea la emblemă. Habar n-avea că, de fapt, și-ar fi vândut-o tot lui, la viitoarele alegeri democratice pe care, organizându-le, le-ar fi câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clientela și prospectarea sa sunt asigurate de către reprezentanții comerciali care au, de regulă, sarcina de a acoperi o regiune bine delimitată; • Formarea unei echipe de personal, capabilă să răspundă nu numai problemelor tehnice care se pun în gestionarea unor mari "uzine" de distribuție (depozite), ci și problemelor de organizare administrativă și de raționalizare a serviciilor de livrare a mărfurilor către diferiți beneficiari. Un grosist poate să asigure următoarele servicii 38: * Achiziționarea fizică a mărfurilor, un grosist poate stoca bunuri în anticipație
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]