12,807 matches
-
pat, iar cu șorțul a vânturat orice urmă lăsată de făină. Au intrat: nașii și, în urmă, tata. - Radule, nică, nu mă-ntrebi de ce venii? - Ba te-ntreb, nea Marine, de ce să nu te-ntreb... - Am auzit că ai o vacă de vânzare, și a pus o ploscă cu vin pe masă. De-atunci i-a sărit mamei de la inimă, pentru vorba aia proastă, dar l-a plăcut pe tata și lucrurile au mers mai departe. În anul următor, l-a
GHIOCEL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381539_a_382868]
-
în vârstă. Ea era o copilă, avea 17 ani când s- a măritat. Între timp, părinții adoptivi care o luaseră pentru că nu aveau copii, au dobândit doi băieți. Și viața ei a devenit un chin. Era trimisă pe câmp cu vacă, cu oile, cu mâncare puțină și apa care se încălzea în câteva ore. Așa că măritișul era salvarea, era frumoasă bunica cu pielea ei albă , o carnație pe care o admirăm și eu , copil fiind. Nu avea un fir de păr
MINCIUNELE DE CASA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380869_a_382198]
-
pregătească masa. Ca urmare, dădeam mai întâi o raită prin culturile de porumb ale oamenilor de unde vânam câțiva știuleți mai în lapte și unul sau doi dovleci nu prea mari iar doi dintre noi mulgeau câte un pic de pe la fiecare vacă astfel încât să nu ne descopere nimeni mișelia. Când reveneam la bucătărie mămăliga era aproape gata așa că, tăiam dovlecii și o parte din miez îl puneam în lapte iar bucățile cele mai mari le așezam pe jar la copt, împreună cu știuleții
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
ca rândul trecut. - Și eu merg acum la fermă. Cum plec de acolo, cum nu mai fac nimic muncitorii și se apropie ora mulsului. Trebuie să-i supraveghez ca pe niște copii. Mereu îi prind că nu spală ugerele la vaci și le mulg direct în găleată fără sidilă din tifon. Cred că am să-i pedepsesc, dar dacă pleacă de la fermă, unde găsesc imediat alții? Cine crezi că preferă să stea în mizeria și mirosul unui grajd zootehnic, când la fel de
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374243_a_375572]
-
producție din România între 1949 și 1965.(n. red.).], formă de colectivizare forțată, după modelul rusesc. Casa lor a fost transformată în sediu de brigadă zootehnică, iar în numeroasele grajduri și adăposturi pentru utilajele agricole, au fost amenajate grajduri pentru vacile confiscate de la țărani, sau luate de la țăranii obligați să le predea ca dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
făcut dintr+un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. (DEX) ] din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură[ Bătătură = teren bătătorit în fața casei țărănești, unde, de regulă, nu se cultivă nimic, ogradă. (DEX)], iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
înscrisese “de bună voie” în colectiv, nu a avut altă alternativă decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. A fost mare tragedie când au venit și ne-au luat din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
băiețel dacă se poate sau, de ce nu, chiar și ai unei fetițe drăgălașe. Sperau ca primul lor copil să îmbrățișeze altă profesie, să nu-și mai lege destinul de viața la țară ca ei, să stea tot timpul la coada vacii, cum se spune. Poate va deveni avocat sau medic sau, de ce nu, chiar inginer navalist, că doar șantiere navale erau atât la Constanța cât și la Mangalia, la doi pași de casă. Cu Molotov-ul C.A.P. ului au plecat spre
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
n-am fost hotărât de loc, nu puteam s-aleg mireasă; pe una o iubeam cu foc, dar avere n-avea... ioc! și tata îmi spunea: ‘’hai, lasă!’’ pe alta n-o iubeam eu mult, însă, Doamne, ce... bogată! avea vaci, avea și oi, trei prăjini de păpușoi și cum de el țineam s-ascult, iar l-am întrebat: ci fac, uăi, tată? l-am cetit că nu-i prea pasă, că tot la fel mi-a spus: ’’mai... lasă!’’ dar
CÂND O FOST SÎ MĂ ÎNSOR... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374641_a_375970]
-
tocmai, că pentru a dresa aceste păsări e necesară o mânușă căci sunt agresive. Lia începe atunci să-mi povestească despre uliul său: - Da Ingrid! E adevărat! Îl cheamă Ciufu și l-am găsit la muchea Gemenii, când am dus vaca la păscut. Era cu aripa ruptă, abia mai mișca. L-am luat și l-am pus în bluza mea de trening și așa l-am adus acasă, i-am dezinfectat rana, căci eu cred că fusese împușcat, i-am făcut
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
bătrâni! Ați înțeles? Noi am lăsat spăsiți nasul în jos și am răspuns cuminți într-un glas: - Da mămico! - Duceți-vă și vă odihniți acum și să vă iasă din cap prostiile, că mai târziu trebuie să vă duceți cu vaca la păscut! Ați înțeles? - Da mămico! Am răspuns noi iar, cu un firicel de voce și ne-am retras sub dudul din spatele casei. Și acela era un loc preferat de noi pentru discuții private. Ne urcam în dud și în timp ce
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
și să o urmărim. Are un câine și dacă-l lasă dezlegat ne latră și ne și mușcă. Ziua îl leagă, însă noaptea îi dă drumul. Mi-a spus mie Dan al lui nea Mitroi ieri, când am fost cu vaca pe deal, că e prietenul meu. - Aha! Înțeleg! Să știi, că la câine nu mă gândisem. Și mie mi-e frică de el. Diseară când vine tata de la lucru, îl întrebăm. Dar să nu ne audă mama că vorbim iar
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
le rezolvă pe toate, dar trebuie ajutat. • În lipsa curajului, orice calitate pălește. Norocul e ca o minge. Când îl ai, îi dai cu piciorul. Și apoi fugi după el! • În dispută dintre unt și margarina, am mai multă încredere în vaci decât în chimiști (Joan Gussow). • De câte ori am destulă dreptate, îmi mai dau și alții... Când nu ai ce împarți, nu mai vin nici hoții. • Dumnezeu o iubește... Acum ea îi cere să-i plătească întreținerea. • Nu-i destul să trăiești
(189/190) – COLABORĂRI & PE PICIOR MARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373533_a_374862]
-
căruia eram, ce să mă ... IX. PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9, de Sorin Andreica, publicat în Ediția nr. 867 din 16 mai 2013. PRAGUL PREA ÎNALT AL ȘATREI -PRISPEI- Crescut pe la bunici îmi plăcea să stau în grajd când mulgea vacă, să beau o cană de lapte cu spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani, ca într-o seară când toți erau
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
lucru la fan, să strângem, să facem căpițe, să le ducem și să le aruncăm în șopru cu furca, fiind o ... Citește mai mult PRAGUL PREA ÎNALT AL ȘATREI -PRISPEI-Crescut pe la bunici îmi plăcea să stau în grajd când mulgea vacă, să beau o cană de lapte cu spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani, ca într-o seară când toți erau
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
zi și din noapte,... XV. PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V, de Sorin Andreica, publicat în Ediția nr. 224 din 12 august 2011. Fragment PRAGUL PREA ÎNALT AL ȘATREI -PRISPEI- Crescut pe la bunici îmi plăcea să stau în grajd când mulgea vacă, să beau o cană de lapte cu spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani că într-o seară când toți erau
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
mă puneau să lucru la fan, să strângem, să facem căpițe, să le ducem și să le aruncăm în șopru cu ... Citește mai mult FragmentPRAGUL PREA ÎNALT AL ȘATREI -PRISPEI-Crescut pe la bunici îmi plăcea să stau în grajd când mulgea vacă, să beau o cană de lapte cu spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani că într-o seară când toți erau
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
ce copil mi-ai dat! MIROS DE COPIL Când ești copil și prima dată Ajungi tu singur pân-la poartă, Simți cald mirosul crud al ierbii Și crezi că ești în toiul trebii. Pe ulițe ades te-ncearca Mirosul laptelui de vacă, Plutind în colbul de pe drum, Ce luce-n razele ce-apun. Mirosul florii ce-i în mugur Si-al viei ce nu-i încă strugur, Miros de mal și peste-n baltă, Cu-al stufurilor laolaltă. Colo-n grădină nu știu cui Miros
OMAGIU COPIILOR) de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371621_a_372950]
-
Era prin anul 1946, primăvara, pe timpul foametei... O zi caldă de primăvară. Noi, copiii, ne jucam desculți prin curtea casei părăsită de curând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei și aici casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin grădină și ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite. Într-o zi ne pomenim cu o căruță la poartă, în care erau niște oameni străini. Strigară la mine: -Măi, băiatule, ia vino până în drum să discutăm ceva! Tu mă
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia? - veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te și spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă, că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai așteptă nicio cheie. Se duse la căruță, luă un baros și dintr-o lovitură rupse lacătul și intră în casă. Între timp droaia de
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
se-auzi peste sat glasul pițigăiat al maică-sii - hai acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai săturați de umblat... tu nu vezi că găinile s-au culcat nemâncate? Ioniță plecă acasă supărat foc și eu îmi luai vacile și o luai pe vale spre casă cu ele. Trecură câteva săptămâni bune de la venirea lor... Mama, când auzi, se supără rău și-i scrise lui tata la București să vină acasă că Dinu, primarul, ne-a băgat beleaua în
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
când auzi, se supără rău și-i scrise lui tata la București să vină acasă că Dinu, primarul, ne-a băgat beleaua în casă. Și chiar belea era, căci brandabură ăla repară gardurile, ară mândrețea de țelină pe unde pășteam vacile, își aliniase droaia de copii și-i puse la sapă și o semănă cu pepeni. Nouă, tuturor, ai casei, ne interzise să mai dăm pe acolo; dacă avem ceva de luat, să cerem la el, altfel o pățim! Într-una
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
De fapt ești cel mai prost om pe care l-a suportat tronul vostru și, te rog să mă crezi, că ai mare concurență în istorie, dar nu-mi puteam închipui că ești atât de ticălos. Păi, cum crezi băi, vacă încălțată, că voi sta eu pe scaun și tu pe fotoliu!? - Protocolulll, îîî, e vorba de protocollll, unul stabilit de marele meu înaintaș Ludovic al XIV-lea și nu se poateeee... Împăratul simți nevoia să-i dea în cap cu
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
din România: servicii de artizanat, un set de masă și o ie din borangic pentru Suzana, un portmoneu din piele pentru tatăl vitreg și pentru Andraș - eu îi ziceam Andrei - o curea lată din piele de toval[ Toval = piele de vacă, de vițel, de porc sau de cal, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează de obicei încălțămimte rezistentă. (DEX).] cu desene imprimate prin presare și cataramă turnată din bronz. O cumpărasem de la un vaporean
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Putreziseră, atât scândurile de la magazie, cât și ștacheții pătulului gol, căzut într-o rână. În așa zisa cocină de porci, parcă se făcuseră arături de vară: numai brazde și bolovani. În șopronul cu ieslea, unde țineau vara, pe vremea bunicului, vacile și caii, acum scurmau câteva găini și lângă ele cucuriga un cocoș porumbac. În jur, strat gros de găinaț, ca și în pătul, sau în magazie. Acolo să usuce el plante medicinale? Bârr!..Îi vâjâiau urechile,iar pe ochi îi
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]