3,120 matches
-
de la miazănoapte, trimișii lui Shibata Katsuie ajunseră în Kai într-a unsprezecea zi din Luna a Douăsprezecea. Mai întâi, li s-a oferit să se odihnească în camerele de oaspeți din Kofu. Grupul lor era numeros și condus de doi vasali superiori ai clanului Shibata, Shukuya Shichizaemon și Asami Dosei. Timp de două zile, fură mai mult sau mai puțin întreținuți. Altminteri, însă, părea că erau duși cu vorba. Ishikawa Kazumasa se scuză insistent, spunându-le mesagerilor că Ieyasu era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întreținuți. Altminteri, însă, părea că erau duși cu vorba. Ishikawa Kazumasa se scuză insistent, spunându-le mesagerilor că Ieyasu era încă ocupat cu probleme militare. Emisarii bombăneau față de răceala primirii. Ca răspuns la numeroasere daruri de prietenie din partea clanului Shibata, vasalii clanului Tokugawa nu primiseră decât o listă de cadouri, fără ca, în rest, să li se arate nici un fel de recunoaștere. În cea de-a treia zi, fură primiți în audiență la Ieyasu. Era toiul unei ierni crunte. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acelui om. — Vă mulțumesc că ați venit cale atât de lungă cu așa de multe daruri de prietenie. Seniorul Katsuie o duce bine cu sănătatea? Vorbea într-o manieră demnă, iar glasul său îi copleșea pe ceilalți, deși era scăzut. Vasalii îi priveau pe mesageri, care se simțeau amândoi ca reprezentanții unui clan subordonat, aducându-și tributul. Ar fi fost de neconceput să transmită, în acel moment, mesajul din partea seniorului lor. Dar nu aveau ce face. — Seniorul Katsuie vă felicită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șase luni cu senzația că pășeau pe o gheață subțire. Mitsuhide și Fujitaka fuseseră prieteni buni cu mult timp înainte ca oricare din ei să-l fi slujit pe Nobunaga. Soția lui Tadaoki era fiica lui Mitsuhide. Pe lângă asta, între vasalii celor două clanuri existau multe alte legături. Fie și numai din aceste motive, Mitsuhide fusese convins că Fujitaka și fiul lui aveau să i se alăture în timpul rebeliunii. Dar Fujitaka nu trecuse de partea lui Mitsuhide. Dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la asediul Castelului Nagahama? replică Hideyoshi; părea să vorbească pe lângă subiect, dar apoi răspunse cu un alt glas. Atacăm atât de pe uscat, cât și de pe mare. Dar, adevăratul centru de atac e în interiorul castelului, nu în afară. Sunt convins că vasalii lui Katsutoyo vor veni astă seară aici. În timp ce analiza cuvintele lui Hideyoshi, Fujitaka medită din nou la vechea zicală: „Cel ce-și cruță oamenii îi va putea folosi în vremuri de restriște.“ Privindu-l pe Hideyoshi, fiul lui Fujitaka își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nou la vechea zicală: „Cel ce-și cruță oamenii îi va putea folosi în vremuri de restriște.“ Privindu-l pe Hideyoshi, fiul lui Fujitaka își aminti și el ceva. Când soarta clanului Hosokawa se aflase la o mare răspântie, iar vasalii săi se adunaseră cu toții pentru a stabili ce era de făcut, Fujitaka vorbise, arătând clar poziția pe care trebuia s-o ia: „În această generație, am văzut numai doi oameni cu adevărat aparte: unul din ei e Seniorul Tokugawa Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la două zile după sosire, Castelul Nagahama trecu în mâinile lui Hideyoshi fără ca nici un soldat să aibă de suferit. Se întâmplase exact așa cum prezisese Hideyoshi față de Fujitaka și fiul său: „Castelul va fi capturat din interior.“ Emisarii erau trei dintre vasalii superiori ai lui Shibata Katsutoyo. Aduseră un angajament scris, prin care Katsutoyo și toți vasalii săi jurau să-l asculte și să-l slujească pe Hideyoshi. — Au dat dovadă de chibzuință, spuse Hideyoshi, cu vădită satisfacție. Conform termenilor din angajament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să aibă de suferit. Se întâmplase exact așa cum prezisese Hideyoshi față de Fujitaka și fiul său: „Castelul va fi capturat din interior.“ Emisarii erau trei dintre vasalii superiori ai lui Shibata Katsutoyo. Aduseră un angajament scris, prin care Katsutoyo și toți vasalii săi jurau să-l asculte și să-l slujească pe Hideyoshi. — Au dat dovadă de chibzuință, spuse Hideyoshi, cu vădită satisfacție. Conform termenilor din angajament, teritoriul castelului avea să rămână același dinainte, iar Katsutoyo rămânea posesorul său. Când Hideyoshi renunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cum nu se poate descrie în cuvinte.“ În cele din urmă, veștile despre cuvintele aspre ale lui Katsuie ajunseră la Katsutoyo. Acum, înconjurat de armata lui Hideyoshi, Castelul Nagahama era izolat, iar Katsutoyo nu avea încotro să se mai întoarcă. Vasalii săi superiori, care-i ghiciseră deja intențiile, anunțată: — Acei vasali care au familiile în Echizen, pot pleca. Cei ce doresc să stea aici cu Seniorul Katsutoyo și să se alăture Seniorului Hideyoshi pot rămâne. Domnia Sa înțelege, însă, că mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urmă, veștile despre cuvintele aspre ale lui Katsuie ajunseră la Katsutoyo. Acum, înconjurat de armata lui Hideyoshi, Castelul Nagahama era izolat, iar Katsutoyo nu avea încotro să se mai întoarcă. Vasalii săi superiori, care-i ghiciseră deja intențiile, anunțată: — Acei vasali care au familiile în Echizen, pot pleca. Cei ce doresc să stea aici cu Seniorul Katsutoyo și să se alăture Seniorului Hideyoshi pot rămâne. Domnia Sa înțelege, însă, că mulți dintre voi considerați că v-ar fi dificil să rămâneți fideli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se pot retrage fără ezitare. Un moment, atmosfera fu tensionată. Oamenii se mulțumeau să țină capetele plecate cu amărăciune și foarte puține obiecții se ridicară. În noaptea aceea, ceștile de sake fură înălțate într-o onorabilă despărțire dintre senior și vasali, dar spre Echizen se întoarseră mai puțin de unul din zece. În acest mod, Katsutoyo rupse legăturile cu tatăl său vitreg și se alie cu Hideyoshi. Din acel moment, intră, în mod oficial, sub comanda lui Hideyoshi, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îndeplinire. Până atunci, se aliase cu oameni ca Takigawa și Katsuie și ticluise proiecte de a-l ataca pe Hideyoshi, dar nu se așteptase nici un moment să fie atacat de el. Ajuns la capătul răbdării, Nobutaka se lăsă pe mâna vasalilor superiori. Dar, pomenindu-se în acel impas, realizară că nu mai pot dispune de nimic. Vasalii vârstnici nu aveau ce să facă decât să se închine armatei lui Hideyoshi, la fel cum făcuseră vasalii lui Katsutoyo. Mama lui Nobutaka fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l ataca pe Hideyoshi, dar nu se așteptase nici un moment să fie atacat de el. Ajuns la capătul răbdării, Nobutaka se lăsă pe mâna vasalilor superiori. Dar, pomenindu-se în acel impas, realizară că nu mai pot dispune de nimic. Vasalii vârstnici nu aveau ce să facă decât să se închine armatei lui Hideyoshi, la fel cum făcuseră vasalii lui Katsutoyo. Mama lui Nobutaka fu trimisă ca ostatică, iar vasalii săi superiori fură nevoiți să le trimită și pe propriile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răbdării, Nobutaka se lăsă pe mâna vasalilor superiori. Dar, pomenindu-se în acel impas, realizară că nu mai pot dispune de nimic. Vasalii vârstnici nu aveau ce să facă decât să se închine armatei lui Hideyoshi, la fel cum făcuseră vasalii lui Katsutoyo. Mama lui Nobutaka fu trimisă ca ostatică, iar vasalii săi superiori fură nevoiți să le trimită și pe propriile lor mame. Niwa se rugă de Hideyoshi să cruțe viața lui Nobutaka. Hideyoshi, așa cum era de așteptat, îl iertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în acel impas, realizară că nu mai pot dispune de nimic. Vasalii vârstnici nu aveau ce să facă decât să se închine armatei lui Hideyoshi, la fel cum făcuseră vasalii lui Katsutoyo. Mama lui Nobutaka fu trimisă ca ostatică, iar vasalii săi superiori fură nevoiți să le trimită și pe propriile lor mame. Niwa se rugă de Hideyoshi să cruțe viața lui Nobutaka. Hideyoshi, așa cum era de așteptat, îl iertă. Acordându-le pacea pentru moment, le zâmbi vasalilor superiori ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca ostatică, iar vasalii săi superiori fură nevoiți să le trimită și pe propriile lor mame. Niwa se rugă de Hideyoshi să cruțe viața lui Nobutaka. Hideyoshi, așa cum era de așteptat, îl iertă. Acordându-le pacea pentru moment, le zâmbi vasalilor superiori ai lui Nobutaka, întrebându-i: — Seniorul Nobutaka și-a băgat mințile-n cap? Dacă da, ar fi o binecuvântare. Ostaticii fură trimiși de îndată la Azuchi. Imediat după aceea, Samboshi, care fusese ținut la Gifu, îi fu predat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cam pe la miezul nopții, după ziua de Anul Nou. Întâmpinat de flăcările focurilor de tabără, intră, grăbit, în castel. Cea mai mare bucurie, însă, nu era a lui Hideyoshi, ci a oamenilor săi, care priveau frumusețea unui spectacol grandios: toți vasalii se adunaseră cu familiile lor la poarta principală a castelului, pentru a-i ura bun venit. Descălecând, Hideyoshi îi dădu hățurile unui ajutor și, un moment, ridică privirea spre fort. Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea marșului forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea marșului forțat spre Yamazaki și a marii victorii prin care fusese răzbunat a lui Nobunaga, stătuse în aceeași poartă, întrebându-se dacă avea să se mai întoarcă viu. Ultimele lui ordine către vasali fuseseră limpezi: „Dacă aflați că am fost învins, ucideți-mi toată familia și dați foc castelului până-n temelii.“ Iar acum, se afla din nou la Castelul Himeji, sosit exact la miezul nopții, în ziua de Anul Nou. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hainele de călătorie, se întâlni cu oficialitățile de la castel. Ascultă atent raportul despre evenimentele ulterioare din apus și situația de pe diversele lui moșii. Era a doua jumătate a Orei Șobolanului - miezul nopții. Deși nu le păsa de propria lor oboseală, vasalii lui Hideyoshi erau îngrijorați ca aceeași oboseală să nu înceapă să afecteze sănătatea stăpânului lor. — Cinstita dumneavoastră mamă și Doamna Nene vă așteaptă de aseară. Ce-ar fi să vă duceți înăuntru ca să vadă că sunteți bine? propuse Miyoshi, cumnatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grup, se declamau poezii. Chiar și după-amiază, alți și alți oameni, dornici să-i facă urări de bine, trecură prin fața lui Hideyoshi. Hideyoshi se ocupă de toate treburile din Himeji până în ziua a cincea, iar în seara aceea, spre surprinderea vasalilor săi, anunță că a doua zi avea să plece la Kyoto. Oamenii se grăbiră să facă pregătirile la timp. Crezuseră că avea să rămână în Himeji până la jumătatea lunii și într-adevăr, până la amiază, Hideyoshi nu dăduse nici un semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să plece. Abia mult mai târziu oamenii aveau să înțeleagă motivațiile ascunse ale acțiunilor lui. Hideyoshi se mișca rapid și nu lăsa să-i scape nici o ocazie. Seki Morinobu conducea Castelul Kameyama din Ise. Deși, cu numele, era unul dintre vasalii lui Nobutaka, acum se afla în relații bune cu Hideyoshi. În timpul sărbătorilor, Seki venise în secret, la Himeji, pentru a-l felicita de Anul Nou. În timp ce Seki îl felicita pe Hideyoshi, sosise un mesager din Ise. Castelul lui Seki fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de rând foarte mulțumit de sine însuși, ceea ce însemna și că avea conștiința întrucâtva încărcată. Evita să-l privească pe Hideyoshi în ochi. Și unde era Hideyoshi în ziua a optsprezecea din Luna Întâi? Ce făcea? Însoțit doar de câțiva vasali de încredere, ocolea, pe la miazănoapte, lacul Biwa, traversând, pe furiș, zona montană de pe granița dintre Omi și Echizen. În timp ce cutreierea satele alpine și podișurile, care încă erau îngropate sub un strat gros de zăpadă, Hideyoshi arăta cu un băț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cale de coborâre? — Da, stăpâne, răspunse mândru un paj. Ajunseră la o tabără aliată, între munții Tenjin și Ikenohara. După drapele, știură că era postul lui Hosokawa Tadaoki. — Mi-e sete, spuse Hideyoshi, după ce se prezentă la poartă. Tadaoki și vasalii săi crezură că Hideyoshi venise într-o inspecție neanunțată. — Nu, le explică Hideyoshi. Nu fac decât să mă întorc de pe Muntele Fumuro. Dar, dacă tot sunt aici... În timp ce stătea în fața lui Tadaoki, Hideyoshi bău puțină apă și începu să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
domnească o oarecare confuzie, dar apoi ofițerul aduse el însuși un cal și-i dădu preotului căpăstrul. Muntele Yukiichi era locul taberei lui Sakuma Genba și a fratelui său mai mic, Yasumasa. Omul îmbrăcat în preot era Mizuno Shinroku, un vasal al lui Yasumasa. I se încredințase un mesaj secret, iar acum îngenunchea în fața stăpânului său, în cartierul general. — Cum a mers? Vești bune sau proaste? întrebă, nerăbdător, Yasumasa. — Totul s-a aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puse în mâna seniorului său. Yasumasa studie, un timp, plicul. Da, este fără îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine. Mergem chiar acum la fratele meu și anunțăm tabăra principală de la Muntele Nakao. Seniorul și vasalul ieșiră prin palisadă și urcară spre piscul Muntelui Yukiichi. Poziționarea oamenilor și a cailor, porțile palisadei și cazărmile deveneau tot mai strânse și mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru în zare cetatea, care arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]