14,263 matches
-
Se ridică de la masă" (Schwere Stunde) nu sînt "tolerate" în textele neliterare 392. Cu alte cuvinte, începuturile narative precum acestea sînt posibile doar în textele ficționale. Această descoperire aduce mai multe dovezi referitoare la faptul că modurile narative localizate în vecinătatea polului personajului-narator al cercului tipologic diferă în structura lingvistică și de cele care se găsesc în vecinătatea polului reflector. Începuturile narative conduse de un personaj-narator nu se disting de începuturile similare ale textelor non-ficționale; pe de altă parte, începuturile narative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narative precum acestea sînt posibile doar în textele ficționale. Această descoperire aduce mai multe dovezi referitoare la faptul că modurile narative localizate în vecinătatea polului personajului-narator al cercului tipologic diferă în structura lingvistică și de cele care se găsesc în vecinătatea polului reflector. Începuturile narative conduse de un personaj-narator nu se disting de începuturile similare ale textelor non-ficționale; pe de altă parte, începuturile narative dominate de un personaj-reflector sînt posibile doar în textele ficționale. Harweg îl citează numai pe Thomas Mann
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cocioabele se îngrămădeau pe un maidan chiar la capătul cărării povîrnite ce urca pînă la casa lor. O șosea lată despărțea maidanul de grădină. Într-adevăr, prea era aproape. Familia lor n-avea nici un drept să se afle în această vecinătate, și le stătea tuturor ca un ghimpe în ochi. Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite, cu pereții vopsiți într-un cafeniu ca ciocolata. În peticele de grădină din față nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unei opere individuale nu este o condiție statică, ci un proces dinamic de modulație sau oscilație în cadrul unui anumit sector al cercului tipologic; 3. conexiunea dintre sistemul formelor narative și istoria genurilor narative. În timp ce acele zone ale cercului tipologic din vecinătatea situației narative auctoriale și a celei la persoana întîi erau "ocupate" foarte devreme în istoria romanului și a povestirilor scurte, zonele de la ambele margini ale situației narative personale au rămas doar slab populate pînă la sfîrșitul secolului, însă din acel
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
diferit decît în narațiunea auctorială. Aceste două situații narative sînt similare în măsura variabilă a detaliului ce poate caracteriza procesul narativ. Dacă ar fi construită o scală pentru a reprezenta acest aspect, aceasta s-ar întinde de la prezentarea detaliată (în vecinătatea zonei de legătură cu situația narativă periferică la persoana întîi) pînă la suprimarea aproape completă a procesului narativ din momentul tranziției către monologul interior. Mai importante sînt însă deosebirile dintre aceste două situații narative. În situația narativă la persoana întîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
putut să demonstrez anterior prin intermediul continuum-ului de forme învecinate polului naratorului dintre situația narativă auctorială la persoana a treia și cea la persoana întîi. Zonele de tranziție dintre referința la persoana a treia și cea la persoana întîi din vecinătatea polului reflector, care marchează împărțirea între situațiile narative personale și cele la persoana întîi, sînt de asemenea fluide. Trebuie reținut faptul că depășirea acestor granițe apare în mod special în narațiunile cu personaj inovativ, de exemplu în romanul Ulise al
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
anume volum de producție industrială care să afecteze echilibrele dobîndite, pînă atunci considerate naturale. Baza naturală a dezvoltării economice nu are nimic "natural"; există o istorie socială a naturii, dar pentru a o descoperi a fost necesar să survină în vecinătatea țărilor industrializate catastrofe cauzate de sărăcie de sau supraproducție. Mediologia s-a vrut a fi pentru lumea ideologică ceea ce este ecologia pentru lumea economică. Nu să tragă semnale de alarmă în mod sistematic, ci să sugereze, pur și simplu, că
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nici instituționalizarea lor consecutivă și secundară; ea va intra, așa cum o fac Serres, Lévy-Leblond, Latour și alții, în chiar constituția Rațiunii savante, în miezul ei. Dar pentru că trebuie să înceapă cu începutul, debutantul în mediologie își va găsi liniștea în vecinătatea științelor morale, și nu în cea a celor așa-zis cognitive. Originea cunoștințelor este impură; vîrsta adultă îndepărtează bruiajele și bătăliile istoriei unei științe. Mai mult decît crucială ne pare impuritatea "înfruntării ideilor" și războiul imaginilor, zgomotul pe care-l
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
antropologică și în același timp demografică ("pragul de 40 de locuitori pe km2" nota Chaunu), comercială și culturală. Ea se instalează acolo unde există o cerere cititori, adică universități și școli, o piață tîrguri și schimburi; apă și mori în vecinătate pentru producerea hîrtiei (abundentă în Champagne în secolul al XV-lea). Într-un cuvînt, de-a lungul fluviilor și drumurilor. Această "Europă plină" primește tiparul care se răspîndește după axele celei mai puternice dezvoltări (axa renană, Paris, Lyon, Veneția etc.
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se atinge pragul pentru deschiderea canalelor voltaj dependente rapide sau lente. Acest fenomen este absolut similar cu propagarea potențialului de acțiune în membrana unei singure celule, prin auto regenerare bazată pe depolarizarea indusă de difuzia laterală a ionilor în imediata vecinătate a plasmalemei. Viteza de conducere depinde de caracteristicile potențialului de acțiune (amplitudine și panta depolarizarii) și de densitatea căilor transmembranare cu rezistență electrică scăzută: canale ionice și alte căi hidrofile ce permit trecerea ionilor. Viteza de propagare a impulsului variază
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de 0,5-2 Hz. Acești neuroni sunt cei care determină practic nivelul activității simpatice cu impact cardiovascular. Aria vasodilatatoare A1, situată anterolateral inferior în bulb, inhibă direct aria C1. Aria senzitivă A2, situată posterolateral în bulb și pontin inferior (în vecinătatea nucleului tractului solitar), trimite impulsuri de la nervii IX și X spre ariile C1 și A1. Aferențele spre centrii cardiovasculari bulbo-pontini provin de la periferie și de la structuri nervoase superioare. Hipotalamusul modulează centrii bulbo-pontini pentru integrare în răspunsuri mai complexe. Hipotalamusul posterolateral
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
al sângelui este deja scăzut la 80% la intrarea în capilar, ca urmare a difuziei acestuia în țesut la nivel arteriolar. Acest fapt nu reflectă numai deplasarea O2 către destinația mitocondrială, ci și un fenomen de contracurent cu venulele din vecinătatea arteriolelor, precum și consumul de O2 la nivelul peretelui vascular. In consecință, fenomenul de șunt arteriovenos prin difuzia O2 poate deveni un factor limitant pentru aportul de O la nivel tisular în condiții de debit sanguin redus. 2 Filtrarea și reabsorbția
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
în lichidul cu care vin în contact (interstițial sau intracavitar), care în unele cazuri reflectă nemijlocit modificări de la nivel sanguin. Cei mai importanți chemoreceptori centrali implicați în controlul permanent al ventilației sunt cei situați lângă suprafața ventrală a bulbului, în vecinătatea ieșirii nervilor IX și X. Chemoreceptorii centrali răspund la modificări ale concentrației H+ din lichidul extracelular; creșterea concentrației H+ stimulează ventilația, pe când scăderea sa o inhibă. Compoziția lichidului extracelular din jurul receptorului este influențată de lichidul cefalo-rahidian (LCR), fluxul sanguin local
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
dintre presiunea alveolară și presiunea din interiorul lor. Vasele extra alveolare includ toate arterele și venele care irigă întreg parenchimul pulmonar. Calibrul lor este afectat major de către volumul pulmonar (efectul de distensie descris mai sus). Vasele pulmonare foarte mari din vecinătatea hilului se găsesc înafara parenchimului pulmonar, fiind de fapt expuse la presiunea intrapleurală. Balanța hidrică de la nivel pulmonar Deși numai 0,5 μm de țesut separă sângele din capilare de aerul din alveolele pulmonare, problema menținerii alveolelor libere de lichid
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
volumului de LEC cât mai ales de creșterea osmolarității plasmatice. Osmoreceptorii și baroreceptorii ce controlează eliberarea de ADH sunt identici cu aceia ce generează senzația de sete. Nucleii subcorticali ce generează acest comportament sunt localizați tot în hipotalamus, în imediata vecinătate a nucleilor ce secretă ADH. Un alt factor de maximă importanță în generarea comportamentului dipsogen este angiotensina II, care stimulează setea prin efect direct asupra creierului. Pe lângă aceste mecanisme, mai există o serie de alte influențe asupra senzației de sete
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de a construi organizații la nivel local și la nivelul cartierelor. Cea mai presantă imagine a comunității este aceea a comunității ocupaționale de mineri, pescari, oțelari, agricultori etc. unde membrii erau legați de o arie restrânsă. Imediat după acestea vine vecinătatea, caracterizată de o economie a întrajutorării, de stimă și respect inter-generațional. Fiecare dintre cele trei tipuri de comunitarism identificate de Frazer (vernacular, filosofic, politic) se referă la spațiu, la localizare. Pentru cel dintâi, locul de muncă, în școală, acasă etc.
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
foarte săraci, 28%. Divizarea orașelor reproducea în principal tensiunile economice, dar muncitorii acționau de asemenea și pe baza legăturilor de rudenie și a loialităților diverse. Ceva înrudit conștiinței de clasă răsărea probabil în momente și locuri atipice. Pentru cei mai mulți, loialitățile vecinătății, familiei, ocupației și clientelei precumpăneau interesele comune generate de statusul economic. Scara redusă a celor mai multe comunități urbane aducea cetățenii într-un contact față în față cu o varietate de oameni cu care aveau multiple legături. În consecință, conflictele erau deseori
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
într-o pluralitate de contexte, locuind undeva, lucrând altundeva etc. Această pluralitate de contexte este replicată structural în ecologia primară a orașului, divizat în zone separate, clar identificabile ca populație și funcție. Vestigiile comunității s-ar regăsi doar la nivelul vecinătății. Robert E. Park, citat de Cohen (1992: 26), arată că dezvoltarea orașelor a fost acompaniată de substituirea în asociațiile indivizilor, în comunități, a relațiilor directe, față în față, primare, cu cele indirecte, secundare. Park recunoaște că dezagregarea acestor asociații primare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
2.1. Comunități urbane Problema comunităților specifice mediului rezidențial urban este rareori tratată în manieră distinctă, iar aceasta se explică (și) prin multiplicitatea formelor existente. Nu de puține ori, în absența acestor studii dedicate, mulți folosesc apropierea ilicită dintre cartier ("vecinătate") și comunitate. Cu atât mai mult, atunci când autorii au ca element central alte aspecte decât cele stricte ale comunităților, această abordare apare și arată precaritatea studiilor în domeniu, în societăți avansate de altfel. Apariția unor elemente coerente, cum ar fi
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și arată precaritatea studiilor în domeniu, în societăți avansate de altfel. Apariția unor elemente coerente, cum ar fi observarea segregării cartierelor pe criterii economice ș.a. ne face să ne apropiem puțin atenția și de aceste abordări. Așa cum arată acei autori, vecinătatea ar fi o comunitate de mare importanță, una între multe altele existente. "În viața populației urbane există multe comunități. Fiecare dintre aceste comunități este în principal utilă pentru diferite scopuri. Comunitatea municipală este prima responsabilă pentru o viață locală ordonată
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
este în principal utilă pentru diferite scopuri. Comunitatea municipală este prima responsabilă pentru o viață locală ordonată, potrivită și justă. Comunitatea regională susține o bună parte a activității noastre economice. Comunitatea de muncă asigură un venit pentru serviciul nostru. Comunitatea vecinătății asigură celor mai mulți dintre noi oportunitatea relaționării umane" (Cunningham, Kotler, 1983: 1). În practică, aceste scopuri și comunități se suprapun. Interesul se îndreaptă cu precădere către comunitatea vecinătății, nucleul relațiilor umane pentru cei mai mulți indivizi, în măsura în care umanitatea noastră se definește nu prin
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
activității noastre economice. Comunitatea de muncă asigură un venit pentru serviciul nostru. Comunitatea vecinătății asigură celor mai mulți dintre noi oportunitatea relaționării umane" (Cunningham, Kotler, 1983: 1). În practică, aceste scopuri și comunități se suprapun. Interesul se îndreaptă cu precădere către comunitatea vecinătății, nucleul relațiilor umane pentru cei mai mulți indivizi, în măsura în care umanitatea noastră se definește nu prin plăcerea de a socializa, ci prin relaționarea și responsabilitatea fiecăruia față de ceilalți. Cartierul ar fi ceea ce numim o comunitate locală. Mulți (aproape 50 %) din cei ce trăiesc
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
suficient să ne uităm în imensa majoritate a blocurilor de locuințe de la noi ca să vedem că nu se poate generaliza deloc. Și chiar dacă în analiza amintită se arată că relațiile nici nu ar trebui să fie adânci, deseori relațiile de vecinătate ar merge spre zone de profunzime relativă. "Comunitatea vecinătății devine, în fapt, o bună parte a existenței noastre umane și induce loialitate și angajament" (Cunningham, Kotler, 1983: 3). Ca o comunitate cu o potențială intensitate în viețile noastre, vecinătatea poate
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de locuințe de la noi ca să vedem că nu se poate generaliza deloc. Și chiar dacă în analiza amintită se arată că relațiile nici nu ar trebui să fie adânci, deseori relațiile de vecinătate ar merge spre zone de profunzime relativă. "Comunitatea vecinătății devine, în fapt, o bună parte a existenței noastre umane și induce loialitate și angajament" (Cunningham, Kotler, 1983: 3). Ca o comunitate cu o potențială intensitate în viețile noastre, vecinătatea poate servi multe nevoi și poate îndeplini multe funcții. De
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de vecinătate ar merge spre zone de profunzime relativă. "Comunitatea vecinătății devine, în fapt, o bună parte a existenței noastre umane și induce loialitate și angajament" (Cunningham, Kotler, 1983: 3). Ca o comunitate cu o potențială intensitate în viețile noastre, vecinătatea poate servi multe nevoi și poate îndeplini multe funcții. De exemplu, un cartier este uneori o piață, o zonă de distribuție a serviciilor. "Cartierul este mic și relativ simplu. Oamenii au comprehensiunea acestuia. Orașul și regiunea sunt mari și complexe
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]