15,959 matches
-
din apus, atunci Dumnezeu a făcut legile Armoniei și i-a pus pe unii în cântec să le învețe pe când erau în pântec la ospețe așa au apărut Poeții cu ritmurile în sânge, dânsul sacru al universului ce plânge cu verbe dintr-o tulpina versuri pe care le șlefuies până ce devin lumină. Al.Florin Țene Referință Bibliografica: Geneză, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 760, Anul III, 29 ianuarie 2013. Drepturi de Autor
GENEZĂ, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348897_a_350226]
-
alta a lui George Lesnea, ambii admirându-l pe nonconformistul rus și ambii declarându-și admirația prin traduceri cât mai apropiate de simțirea lor poetică liberă și diversificată. Ceea ce a condus la două culegeri poetice cu totul diferite: și ca verb și ca muzicalitate. Dar nici în proză lucrurile nu stăteau mai prejos. Luăm două exemple, a două romane penibile, care au făcut epocă, critica literară de serviciu sovietică tot pompând în ele merite exemplificatoare pentru genul de literatură dorit de
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 762 din 31 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului O mie de poeme masa încărcată de pahare așezase tăcerea între noi, ascultătoare strofă de poem, dar parcă simțeam că mai trebuie ceva atunci am adăugat verbelor nudul tău te-a văzut și nucul- ochiul cu care vezi cum noaptea înroșește de pudoare, obrazul pământului îmi spune că nimicul rămâne nimic și rămâne așa cum este... zidurile nu păstrează plânsul tău cântecul se întoarce ca un ecou însutit
O MIE DE POEME, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348911_a_350240]
-
mekave ce pare iarăși legată de cerul kav, kab la prehitiți, care poate proveni prin inversarea lui bag, bak „cer“ la iranieni. PRIETEN. Prin căldură și lumina emanata, soarele e prietenul omului. Deci, „prieten“ derivă din „soare“, „foc“ uneori prin intermediul verbului a iubi: amicus din amo, iar acesta cf. v. ind. kama „iubire“ (kam „soare“); engl. friend, sl. priatel' se leagă de v. ind. priya „plăcut, iubit“, acesta din por, pur, pară „foc“ cf. și soarele poreatsiri în machiguenga (America), praatit
de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348943_a_350272]
-
terminarea poemului, apoi continuăm cu o adâncă respirație și rămân mai sărac de cât tine și mai lipit de pagina albă! Ah! Și cât am mai dorit să mai vi, Dar primăvara nu mai vine Și astfel am rezistat presiunii verbului din ultimul vers. Am dorit să-l șterg dar nu m-ai lăsat Doreai să locuim în acesta, univers pentru un fel de a ușura uitarea, Și nu mai știu dacă ești lângă mine și împreună să serbăm plecarea. Timpul
POETUL ŞI MUZA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348966_a_350295]
-
ERA POETULUI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 408 din 12 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ERA POETULUI Pășește singur printre versurile - pulbere de stele, Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor De la răscruci din piatră. Adăpostind verbele grele, Ale izvoarelor. În noaptea - mireasă din pridvorul cuvintelor. Și-a legat visul de cifra opt, la adăpost de stâncă Prin limbajul strămoșilor. În sălașul lunii Poezia i-a rămas speranță, călătorind, încă. Are cheia secretelor - formula filozofală a cununii
ERA POETULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346762_a_348091]
-
dilatării spațiului și perceperea acestui fenomen, de către Poet, într-o determinare contextuală, ca unitate de sens cuprinsă în unitatea metaforei: “Pășește singur printre versurile-pulbere de stele,/ Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor/ De la răscruci din piatră. Adăpostind verbele grele,/ Ale izvoarelor, în noaptea-mireasă din pridvorul cuvintelor. “( Era poetului). Intuiția metafizică e diversă în acest volum ce cuprinde 38 de poeme. Această intuiție metafizică pe care o descoperim mai în toate poemele, înseamnă totodată și intuiția existenței în spațiul
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
Poetul este Dumnezeul Cuvintelor, fiindcă Acesta,( de la fizica subcoantică încoace), a devenit “sămânța “ sau cod generic și își preschimbă în poeziile acestui volum, potența subtil-energetică în ” Cuvânt“: “ Jocul Poetului -un întreg labirint creat/ Mută cuvintele. Nebuni și destin guvernat, De verbul partidei. Se-ngrădește Turnul de veghe/ Pe Tabla de Șah. Nopțile-s albe. Cad zilele negre ... “( Jocul). Poemele acestui volum posedă o “ auto“-conștiință paradisiac - infernală, ele reflectă o amintire ontologică, o amintire a autoscopiei Ființei în dialog cu Timpul
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
Vino cu barda ta și-nvie pământul adormit între ape! - Dar tu, Poetule? În harpa ta de gânduri aud numai o melodie.. - Am pătruns în noaptea cerului prin ochii Domnișoarei Pogany! - Aha! Mereu singur, scoți de sub unghiile timpului miez de verb - Până când, Ințelepții vor auzi țipătul din interiorul cuvântului! - Eu, acum percep numai durerea zborului “Păsării măiastre”! - Numai “măiastrele” tale pot prinde rădăcini în cer? - O Măiastră doarme la marginea Speranței... O vezi? - Doar pe cea din oglinda “Coloanei Infinitului”- fulger
DE VORBĂ CU BRÂNCUŞI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346796_a_348125]
-
eveniment. Rugăciuni pentru iertarea păcatelor Slujba prin care sunt pomeniți toți cei care au trecut la cele veșnice este cunoscută sub denumirea de „parastas”. Parastasele sunt acele slujbe speciale în cadrul cărora trupul mortului, nefiind de față, este simbolizat prin colivă. Verbul grecesc „paristemi” înseamnă a se alinia alături de cineva, a sta în rând cu cineva, a fi camaradul, apropiatul cuiva. Parastasul este slujba prin care ne alăturăm prin rugăciune celui mort și ne înfățișăm lui Dumnezeu cu tot cu rugăciuni, prin intermediul cărora El
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
plec, îmbrac mantaua de ploaie uzată. în geometria străzii, gândul neterminat vede poezia în cercuri concentrice. senzația mă apasă. prima picătură de apă căzută pe titlu, stinge lumânarea din gând. sunt manta de vreme rea. încerc să evadez din cercul verbelor. schimb titlul. Referință Bibliografică: evadare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 507, Anul II, 21 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
EVADARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346972_a_348301]
-
scap. nu știu cum, da' scap. ce citești? - poezie... are vocea caldă. cu inima deschisă, îi aud gândurile... Dane, ai mai scris? - da. se încruntă. din buzunar scoate un șervețel. citește... îi mângâi mâna, în ritmul dictat de poezie. după un an, verbele din poezia lui dau fugii alt sens... coboară și urcă în adâncul pământului. la final răsuflu, după ce am respirat cuvintele. Referință Bibliografică: patul de spital / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 507, Anul II, 21 mai 2012
PATUL DE SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346970_a_348299]
-
lectură a măștii unei realității concepute și aruncate pe piață în ideea de a marca agresiv un alt univers semiotic. Diferența dintre aceste două microcosm-uri create constă tocmai în locul pe care Ființa umană îl ocupă în centrul lor. Înlocuind verbul prin imagine, Toscani anulează ceea ce este „aproximativ și metaforic” [5] în descrierea fizionomiei acestei lumi. Baudrillard, în schimb, despică universul uman în „n” fire descriptive, ucigându-i, ca o fără de sfârșit noapte walpurgică, puritatea și esențele, până la urmă. Ne place
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
scrie o literatură bună, poeziile sale rămănând în mintea cititorilor ca o rană vie, sentimentul de neîmplinire fiind acutizat până la extrem. Cele două volume prezentate în analiza noastră își găsesc diferite chei de interpretare, cuvintele par bibelouri, iar acumulările de verbe creează o tensiune benefică, pentru ca finalurile să deschidă așa cum la alți poeți închid poezia. Și o concluzie: chiar Vasile BURLUI poate scrie așa cum scrie Vasile BURLUI. Referință Bibliografică: La Vasile Burlui scrisul vine ca o forma de manifestare a interiorului
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
Insula egoiștilor, Insula birocraților, Insula dăruirii și a binefacerii depline), care prezintă celelalte momente ale subiectului. Protagonistul romanului este un bărbat de vârstă matură, botezat Mir. Probabil numele, o creație a autorului (ce are Mircea primul pronume), trebuie asociat cu verbul a se mira, cu substantivul mirare, întrucât în permanență eroul este surprins în postura de „elev“, de „simplu stu¬dent“, ce descoperă universul special consti¬tuit din insulele ma¬gice ce alcătuiesc planeta. Un rol esențial în nararea aventurilor prin
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
imaginea echilibrului, a raționalității, a înălțării pe treptele strălucitoare ale iubirii și iertării - chiar dacă treci prin fumul rugului pe care ai ars de multe ori! Suferința în sine este izbăvitoare și din erori se invață câte ceva! Viața trăită preponderent prin verbul A FI este o garanție a legăturii cu CEL CARE ESTE și destinul devine o ardere, o consecință a acelei alegeri, a acelui acord din copilărie când ai spus Încercărilor DA! Ai spus: mă înscriu în maratonul vieții! Dacă este
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului în același timp, fără promisiuni banale, clătesc ochiul șarpelui și ochiul cuvântului, cu lacrima puiului de crocodil. ascund o cratimă, dezvelesc un punct, absorb verbul prin tălpi apoi, puțin câte puțin, clipesc. scuturate valori obosite de zgomot, în pumn își găsesc somnul. trezirea se amână, până la gravarea unui nou calendar pe piatra de hotar... Referință Bibliografică: hotar / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
HOTAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346406_a_347735]
-
s-o ascund,/ sub sceptrul de flori, zic lui Domnu`,pardon! “(Umbra ce doare ). Frisonul e starea obișnuită de tensiune.Prin percepția aproape puternică a simțurilor, poetul se înalță în zonele tainice ale spiritului, precum într-un impuls magic.Alchimia verbului declanșează viziuni deosebite, iluminări fantaste ale eului și ființei. Întreg vizionarismul lui Puiu Răducan are un sens moral și metafizic. Închei cu ce spunea Lucian Blaga:”Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor“, poate de aceea Puiu Răducan este
PUIU RĂDUCAN- ISPITA CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346452_a_347781]
-
soarele și norul, au vrut să te primească! / Să încununeze fruntea-ți curată și senină, / Cu raze, cu căldură și cu a lor Lumină...” Autoarea de față, în poemele sale nu epitetizează în exces, nu adjectivează, ci mai curând folosește verbul. Principalele sale verbe sunt: „Să vrei, / Să ceri,/ Să speri...” din poemul „Să vrei”. Poezia e mai degrabă o sumă de verbe la modul conjunctiv, persoana a II-a singular. Trecând discret prin viață, cu ochiul ațintit spre bucuriile și
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
au vrut să te primească! / Să încununeze fruntea-ți curată și senină, / Cu raze, cu căldură și cu a lor Lumină...” Autoarea de față, în poemele sale nu epitetizează în exces, nu adjectivează, ci mai curând folosește verbul. Principalele sale verbe sunt: „Să vrei, / Să ceri,/ Să speri...” din poemul „Să vrei”. Poezia e mai degrabă o sumă de verbe la modul conjunctiv, persoana a II-a singular. Trecând discret prin viață, cu ochiul ațintit spre bucuriile și frumusețile ei, dar
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
lor Lumină...” Autoarea de față, în poemele sale nu epitetizează în exces, nu adjectivează, ci mai curând folosește verbul. Principalele sale verbe sunt: „Să vrei, / Să ceri,/ Să speri...” din poemul „Să vrei”. Poezia e mai degrabă o sumă de verbe la modul conjunctiv, persoana a II-a singular. Trecând discret prin viață, cu ochiul ațintit spre bucuriile și frumusețile ei, dar neputând ocoli tristețea - apanajul poeților -, Vera Crăciun își cântă sufletul notă cu notă, rezultând o melodie caldă, suavă, lină
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
are un cuvânt din focul rostirilor fără glas. din el, poezia hrănește durerea și bucuria valului de gânduri. ce e sus e și jos... cu un prag între două lumi: râsul și plânsul poetului. pe prag, așezat în unghi drept, verbul își leagănă tălpile mici, înainte de mersul pe verticală... Referință Bibliografică: aruncare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 662, Anul II, 23 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ARUNCARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346456_a_347785]
-
imaginea echilibrului, a raționalității, a înălțării pe treptele strălucitoare ale iubirii și iertării - chiar dacă treci prin fumul rugului pe care ai ars de multe ori! Suferința în sine este izbăvitoare, și din erori se invață câte ceva! Viața trăită preponderent prin verbul A FI este o garanție a legăturii cu CEL CARE ESTE și destinul devine o ardere, o consecință a acelei alegeri, a acelui acord din copilărie când ai spus Încercărilor DA! Ai spus: mă înscriu în maratonul vieții! Dacă este
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
stihurilor o structură originală, deopotrivă cursivă și statică. În acest sens, e de reținut numărul mare, în idiolectul autorului, de termeni circumscriși văzului, privirii (contemplative): substantive - ochiul, imaginea, oglindirea, reflexul, vederea (“jindul, care-i o formă/ a vederii”), vizibilul etc; verbe sau locuțiuni verbale - a descifra, a ieși la iveală, a întrezări, a orbi, a privi, a răsări, a reflecta, a vedea, a nu vedea, a zări etc. În acest periplu, adjectivului orb, cu sinonimul său, lipsit de vedere, are o
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire Și mă aruncă-n lumile oA Trec voci cerșind cărarea neumblata, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpuraAA Când verbe-n cuget tainic mă sfințesc, Nu-mi amintesc de mine niciodată. E semn profund că-ncep să mă trezesc.ADRIAN -MUNTEANU Scriu un sonet. deplină amăgire Că prin canon mai liber mă voi face. Dar sunt ce vreau, ce știu
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]