2,848 matches
-
intimă. SCRIERI: Dincolo de așteptare, București, 1967; Verdictul, București, 1970; Lumină și piatră, București, 1972; Oameni și oameni, București, 1973; Păsările mari nu cântă, București, 1976; Nimic despre fericire, București, 1984; În iarbă, cu fața la soare, București, 1989. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Verdictul”, RL, 1970, 15; Radu Ciobanu, „Verdictul”, O, 1970, 4; Valentin F. Mihăescu, Un roman al eșecului, LCF, 1977, 23; Romulus Vulpescu, „Păsările mari nu cântă”, RL, 1977, 32; Popa, Dicț. lit. (1977), 468-469; V. Tudor, „Nimic despre fericire”, TR, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
Verdictul, București, 1970; Lumină și piatră, București, 1972; Oameni și oameni, București, 1973; Păsările mari nu cântă, București, 1976; Nimic despre fericire, București, 1984; În iarbă, cu fața la soare, București, 1989. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Verdictul”, RL, 1970, 15; Radu Ciobanu, „Verdictul”, O, 1970, 4; Valentin F. Mihăescu, Un roman al eșecului, LCF, 1977, 23; Romulus Vulpescu, „Păsările mari nu cântă”, RL, 1977, 32; Popa, Dicț. lit. (1977), 468-469; V. Tudor, „Nimic despre fericire”, TR, 1985, 12; Marius Petrescu, Într-un registru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
și chiar și aici urmau să fie obligați să își limiteze controlul conformității deciziilor autorităților locale cu legea. Pentru că și-au diminuat în continuare puterile de supraveghere, trebuiau acum să împartă această putere cu curțile administrative în care judecătorii dau verdictul final asupra legalitații deciziei 20. Însă aceste controale pot fi exercitate nu doar de judecătorii administrativi, dar și de cei ce răspund de criminalistică ce pot fi solicitați pentru a înregistra cazuri de corupție și chiar activitatea unor prefecți 21
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ale primarului și mai puțin de prestigiul mandatului pe care îl deține. În același timp, prestigiul mandatului și al funcției și faptul că prefectul încă reprezintă statul, sunt două caracteristici importante, deoarece și primarul este chemat pentru a da un verdict final într-o serie de domenii. De exemplu, are sarcina importantă de a stabili EPCI, asociațiile intermunicipale, și de a decide din ce municipalități să se compună și care sa fie granițele acestora 31. Am putea afirma așadar, că vechiul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
despre știința politică echivalează cu a vorbi despre știința puterii, a puterii de a lua decizii, iar limbajul politicii nu este altceva decât limbajul puterii de a lua decizii sau de a le modifica, constituind un spațiu de manifestare a verdictelor și sentințelor, al proliferării regulilor, al știrilor controversate, al comentariului și al dezbaterii 46. Relația dintre funcția politică și limbaj suscită cel puțin două întrebări: Care sunt efectele funcției politice a limbajului? și Care sunt mecanismele pe care le angajează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
res passa, pepercit), aceasta l-a cruțat, folosind cu măsură focul fulgerului său: fără să-i ia nici viața, nici bunurile, nici posibilitatea de întoarcere... Implicit, Ovidiu insistă asupra faptului că greșeala sa (error) nu este gravă: o demonstrează blândețea verdictului imperial. Din blândețea (formală) a pedepsei, Ovidiu, ca un bun avocat, extrage argumentele care susțin cât de nesemnificativă și de insignifiantă i-a fost, în realitate, comportarea, care a dus la relegarea sa. De aceea, după ce a afirmat inexistența (nici măcar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
provincială, care face din Bizu "un Amos Bujorescu mult mai sălbatic, mult mai incapabil de a evolua spre fericire", iar din creatorul său, un fel de Brătescu-Voinești "în varianta mai obiectivă a d-lui Cathon Theodorian"60. Favorabil la început, verdictul devine apăsat negativ atunci când criticul evaluează global activitatea literară a autorului Istoriei civilizației române moderne. Pentru Călinescu, confratele mai vârstnic nu-i decât un spirit cancanier, lipsit de cultură filosofică, "scriitorul întru eternitate minor", "un Nisard poligraf"61. Din păcate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din punct de vedere epic214. Și lui M. Sebastian, care scrisese pozitiv despre Mite, îi plac doar "unele anecdote", "străine de adevărul sufletesc al eroului", pentru că "tot ce este vioi și articulat în roman se află la periferia subiectului propriu-zis". Verdictul e, de data aceasta, necruțător: "Lovinescu nu e un romancier de vocație. Romanul pentru domnia sa este un act de voință" " D. Lovinescu e mai interesant decât romanele sale. Cazul acestui critic angajat într-o întreprindere ce-i contrazice toate calitățile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mine". Fără milă, istoria literară n-a confirmat această pretenție. G. Călinescu, exprimând consensul generației sale, va reduce romanele lovinesciene la interesul lor biografic, legat de personalitatea criticului, pentru că, susținea el, "romanțarea biografiei duce la modele perimate", de "nuvelă veche". Verdictul zdrobitor a rămas, iar exegeții de mai târziu s-au aplecat asupra romanelor lui Lovinescu doar pentru a elucida misterul care face din îndrăznețul purtător de stindard al modernismului la noi un literator desuet, cu mult în urma criticului și teoreticianului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un stil ironic, refuzând astfel unul sever, sau afectat obiectiv, sau îmbătat metaforic. El vede o primejdie în stilul metaforic, în pasiunea formulei fericite, dar una și mai mare în poza obiectivității, în comedia autorității, în solemnitatea de mucava a verdictului, a "judecății de valoare". De aceea, el alege să folosească o versiune "reîncărcată" de limbaj critic modernist, molcom, retractil, autoironic Patraș se plânge în mod repetat de "moldovenitatea" lui, care-l împiedică să fie mai energic și mai răspicat. În
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dezbate cu ei lucrările prezentate, la Flacăra materialul e adesea Înmormântat cu lunile. Unii tineri au putut afla târziu de tot că poemul sau schița «nu vor fi publicate» fără a li se spune «de ce», adesea, redactorii Flăcării dau un verdict categoric, unor bucăți literare, fără a mai gândi la autorii lor, la acel pozitiv care există În munca acestora. Flacăra publică extrem de puțin material literar. Schița a dispărut cu desăvârșire din paginile ei. Poezia e rară și numai comemorativă, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca să ne dovedească faptul bine știut că Victor Tulbure, prin poezia sa, luptă pentru pace: «(Ă)». Limitându-se la generalități, critica literară privește, În mod inevitabil, opera din afară, de sus, așa Încât aprecierile pe care le face seamănă cu niște verdicte. Se ajunge astfel, În chip fatal la critica dogmatică. Criticul nu mai e un cititor specializat ce străbate cu pasiune paginile unei cărți, subliniind și propagând ceea ce este valoros, explicând și combătând neajunsurile, ci un judecător sever care aruncă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
misiunea și au dat dovadă de "lașitate" și de o conduită nedemnă pentru conducători comuniști. "Comportarea membrilor Biroului Politic în zilele evenimentelor din octombrie este o pată rușinoasă și marchează falimentul moral al conducerii partidului" va scrie el cu obstinație. Verdictul? "În Ungaria, conducătorii comuniști au contribuit cel mai puțin la apărarea socialismului. Este o catastrofă morală ireparabilă. Și aceste cadavre morale îndrăznesc acum să vorbească despre "trădarea guvernului Nagy Imre"" încheia deosebit de virulent fostul prim-ministru ultimele pagini ale însemnărilor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pus în hotărâre; la ceea ce ne referim acum sunt practicile greșite care au existat, pentru că au fost diferite cazuri de abuzuri. Nu știu dacă în ultimul an e atât de perfectă treaba, dar mai înainte se judecau superficial lucrurile și verdictul dat de organizația de bază sau de comitetul raional de partid constituie cel mai puternic sprijin pentru organele de justiție, ca să bage omul la pușcărie, sau dacă organizația de bază îl considera nevinovat, nu mai era judecat. Deci, influențe au
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Iris SPIRIDON: Dom' Profesor 74 Tedy NECULA: Maestrul 77 Mihaela MICHAILOV: Puncte mobile 82 Viorica PETROVICI: Maestrul 83 Ion UNGUREANU: Energia disperării sau Alexa Visarion 86 Horia BĂDESCU: Anton Pavlovici... Alexa 93 Sorin CRIȘAN: Alexa Visarion Pentru un teatru fără verdicte 95 Chris SIMION: Șansă 102 Gheorghe CEAUȘU: Alexa Visarion Omul și opera sa 104 Cristian NICULESCU: Întâlnire providențială 109 Laurențiu DAMIAN: Alexa Visarion Omul de teatru și film 113 Maria ZĂRNESCU: Sinusoida tensiunii caragialiene în filmele lui Alexa Visarion 115
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de termeni-cheie, existent în scrierile regizorului, am mai putea aminti aici și acum actorul, cel ce creează din iluzii, adevăruri; din detalii-entități. Sau bătăliile teatrale stimulînd și fiind binevenite, desăvîrșind evoluția gustului și perenitatea meditației. /.../ Prea multe voci sterpe dau verdicte și ierarhizează, acolo unde e doar locul gîndului, harului și magiei"; și multe, multe altele, căci prin ceea ce-a făcut pe scenă, pe platoul de filmare, la cursuri, ori la masa de lucru, Alexa Visarion s-a impus demult
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui text, unui spectacol, în sensul în care le dă o necesară luminozitate, fără să le ascundă partea de obscur și indefinit. De impalpabil și greu tangibil. Este printre foarte puținii oameni pe care nu i-am auzit niciodată dând verdicte. Nu-i place să vadă ceea ce este prea lesne vizibi, nu-i place să pună etichete prescriptive pe lumi mișcătoare. Instituie, de fiecare dată, un regim de "receptare subcutanată" care te provoacă să cauți în tăceri incerte, în sub-gesturi, în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
timpurile începeau să se schimbe... În apărarea spectacolului lui Alexa Visarion au sărit mari actori ai MHAT-ului în frunte cu celebrul Inokenti Smoktunovski și același Anatoli Smelianski. Cele spune de ei și de Oleg Efremov au cântărit greu în verdict... Spectacolul nu s-a oprit și premiera s-a jucat fără nicio modificare. O mică paranteză: cu vreo zece ani în urmă, s-a creat și-n jurul spectacolului meu de la Malîi Teatr Păsările tinereții noastreo situație asemănătoare. Unele scene
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru a ne salva de mizeriile și spaimele noastre. Pentru el și pentru tot ce ai realizat de-a lungul anilor, rămânând mereu egal cu tine însuți, îți mulțumesc, prietene Alexa Visarion! Horia BĂDESCU Alexa Visarion Pentru un teatru fără verdicte Un artist nu poate fi decât uman, iar opera sa trebuie să seducă prin umanitate și să stimuleze umanitatea.1 În volumele pe care le-a publicat 2, Alexa Visarion se apleacă asupra spectacolelor proprii și asupra reprezentațiilor confraților săi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acțiunea dramatică, viziunea regizorală, scena cu tot ceea ce ea cuprinde, pot scoate spectatorul din inerție, ghidându-l spre un orizont al Adevărului și, totodată, îndepărtându-l de pericolul pierderii în mulțime, de riscul maculării idealurilor sau de perdanta rostire de verdicte. Oricât de mult s-ar sprijini pe conflict, pe relații agonice, el, teatrul, nu poate subzista în afara acomodării fiecărei singularități cu o alta, în timpul și în miezul creației, în scenă și în afara ei. Ca urmare, dialogul dintre actori și spectatori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
extraordinară forță de generalizare, construind pentru spectator un copleșitor univers semantic. Fac aici o paranteză: criticii, în majoritate, au ales să nu contextualizeze filmul, de cele mai multe ori comentând fabula (obicei care îi confortează pe semnatarii cronicilor, scutindu-i fie de verdicte axiologice ca în cazul, să zicem, îndelung aplaudatului 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile -, fie de o analiză adecvată limbajului cinematografic ca în mai toate cazurile, chiar în puținele publicații de specialitate. Reiterez faptul că regizorul a venit în fața publicului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
echipa supraviețuirii mârșave, sincronizează secvențe după secvențe din proiectul neștiut vreodată de ei. Ce film e ăsta? Ce film? Trebuie să știu la ce film muncesc? strigă Nill.. Vocea monocordă, impersonală a inginerului de sunet, de undeva din întuneric dă verdictul: Filmul nostru, film românesc... Dumnezeule, oare vom putea ieși din nou oameni după o viață întreagă în Echipa de zgomote?... (Alexa Visarion) Ion Vîlcu Mușat Pentru drama poetică Echipa de zgomote de Fănuș Neagu, Alexa Visarion a găsit o echivalență
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de lucru mi-a fost pus ca o pecete, astfel rezumându-se și limitându-se tocmai multitudinea de trăiri pe care ideea mea de stare voia s-o transmită spectacolului. Starea a ajuns, în accepția unor critici, un fel de verdict, o catalogare a unui mod de lucru în teatru și film, pe care mi-l doream tocmai lipsit de restricții și capabil să deschidă și să reverbereze, legând foarte nuanțat posibilitățile raționale de cele instinctuale, raportul cunoscut-necunoscut în idee, complementaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în familia artiștilor, oameni fără har și fără talent, fără dragoste adâncă, fără noblețe, care, în virtutea faptului că, și-au socotit bine interesele și au trecut de la un partid la altul, schimbând comisiile ideologice în comitete pentru cultură, dau acum verdicte și impun așa-zise evenimente artistice. Proiectele de la Teatrul Mic au murit nu din cauza managerului, ci din cauza deciziei arbitrare a unui ministru adjunct care, după ce a propus spectacolul Elisabeta, din intâmplare o femeie, de Dario Fo, pentru un turneu în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
frecvente, ocazionate de acțiuni protocolare, asigurări că viața lui Z.A. Bhutto va fi salvată. În martie 1978, tribunalul de la Lahore l-a condamnat la moarte pe Z.A. Bhutto. În ciuda faptului că sentința a fost atacată la Curtea Supremă, verdictul a rămas același, și a numeroaselor apeluri internaționale, inclusiv din partea României, fostul ministru de externe, președinte și apoi prim-ministru al Pakistanului, în anii 1974-1977, Z.A. Bhutto a fost spânzurat la 4 aprilie 1979, după ce plutonul de execuție l-
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]