10,890 matches
-
care Dumnezeu o face, aceasta continuă marile momente de judecată din Vechiul și din Noul Testament și exprimă „împlinirea misterului mântuirii în favoarea omului”. Sfânta Scriptură este instrumentul de referință cu ajutorul căruia se poate recunoaște atât adevăratul păcat, cât și sentimentul de vinovăție real. Înseamnă că nu omul de la sine stabilește ceea ce este păcat și care este vinovăția sa, ci numai Dumnezeu, prin cuvântul său. Pentru ca omul să accepte această perspectivă, este nevoie ca răul să fie perceput și ca păcat, fapt ce
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și exprimă „împlinirea misterului mântuirii în favoarea omului”. Sfânta Scriptură este instrumentul de referință cu ajutorul căruia se poate recunoaște atât adevăratul păcat, cât și sentimentul de vinovăție real. Înseamnă că nu omul de la sine stabilește ceea ce este păcat și care este vinovăția sa, ci numai Dumnezeu, prin cuvântul său. Pentru ca omul să accepte această perspectivă, este nevoie ca răul să fie perceput și ca păcat, fapt ce presupune în mod necesar o viziune de credință asupra întregii realități antropologic-axiologice. În acest sens
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitentul privește lucrurile, ajutându-l să facă trecerea de la un plan pur profan, la unul teologic, în speță, de la o vină nereală la una reală. Unii autori afirmă că preotul-confesor poate urmări anumite obiective în dialogul său cu penitentul, astfel: vinovăția religioasă ca factor de creștere, recunoașterea păcatului în lumina cuvântului lui Dumnezeu, formarea unei sănătoase stime de sine și iertarea, ca fapt ce revelează existența păcatului, pentru că „nu se poate despărți iertarea de păcat, așa cum nu se poate separa moartea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
comise. La rândul său, confesorul îi oferă penitentului anumite informații, prin care urmărește să îl ajute să continue drumul de convertire și să se sfințească; b) Într-o a doua etapă, se poate identifica prezența sau lipsa sentimentului real de vinovăție, care se recunoaște din durerea penitentului, dar mai ales din deschiderea sa către Dumnezeu, fără a minimaliza propria vină și fără a o ridiculiza. Deschiderea penitentului către Dumnezeu este un act care mântuiește, dacă își exprimă dorința de a se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
primește, îl ajută să dorească o ispășire și să fie recunoscător pentru acest dar al iertării. Este recomandat, ca în acest itinerariu, confesorul să acționeze față de penitent mișcat de caritate. Atunci când întâlnește penitenți ce nu arată un sentiment real de vinovăție și o căință sinceră și încă mai au inima atașată de păcate, confesorul are datoria de a nu se limita la refuzul imediat al dezlegării, ci de a depune efort pentru a trezi în inima acestora o durere sinceră pentru
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o rugăciune spontană, dar corespunzătoare. Acesta este un mod prin care penitentul poate fi ajutat să conștientizeze căința la care este chemat. Trebuie ținut cont că nici o altă metodă, tehnică sau „cură pur psihologică nu va putea să vindece o vinovăție reală”, ci doar iertarea din partea lui Dumnezeu. 5.4 Aspecte juridice ale dialogului Din punct de vedere juridic, celebrarea reconcilierii sacramentale este reglementată de Codul de Drept Canonic, care, în Cartea a IV-a, Titlul IV, de la canoanele 959 la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fizic, moral, spiritual, religios, etc), susținându-l să renunțe la cercul vicios al satisfacerii nevoilor și dorințelor și să devină el însuși, real, autentic, privind realitatea într-o altă manieră; 5) îl va ajuta să aibă o trăire pozitivă a vinovăției, o vinovăție reală, dar care nu este veșnică, ci care conduce la speranța în milostivirea lui Dumnezeu, la primirea iertării, la o transformare interioară și la începerea unei vieți noi. Prin aceste obiective, confesorul nu dorește să inaugureze nicidecum un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
spiritual, religios, etc), susținându-l să renunțe la cercul vicios al satisfacerii nevoilor și dorințelor și să devină el însuși, real, autentic, privind realitatea într-o altă manieră; 5) îl va ajuta să aibă o trăire pozitivă a vinovăției, o vinovăție reală, dar care nu este veșnică, ci care conduce la speranța în milostivirea lui Dumnezeu, la primirea iertării, la o transformare interioară și la începerea unei vieți noi. Prin aceste obiective, confesorul nu dorește să inaugureze nicidecum un demers psihoterapeutic
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a se prezenta înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru îl determină să aibă o concepție eronată despre confesional și despre întreaga celebrare a reconcilierii sacramentale. Caracterizat de anxietate, va căuta să se justifice și să se scuze la nesfârșit. Sentimentul de vinovăție îl copleșește adesea și îl face să repete și să reia în mărturisirea sa aceleași păcate. În mod cert, confesorul nu are voie „să abandoneze” un astfel de penitent, ci, dimpotrivă, motivat de caritate creștină, se implică decis să îi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Pe de altă parte, el poate avea și atitudinile unui masochist, umilindu-se pe sine înaintea confesorului pentru a atrage simpatia acestuia. Cu această intenție, își va mărturisi nu doar păcatele, ci chiar și greșelile, defectele, accentuând și exagerând propria vinovăție, așteptând să primească o recompensă afectivă din partea confesorului. Unui asemenea penitent, în primul rând, confesorul trebuie să îi prezinte imaginea lui Dumnezeu așa cum este în realitate, care, fiind bun și milostiv, are anumite exigențe de la cei care vor să îl
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
personalități a copilului, a psihismului și a atitudinii acestuia. Acest lucru este important, pentru că celebrarea acestui sacrament presupune mai multe elemente: o conștiință clară (care se formează de-a lungul anilor), un simț al păcatului și un sentiment corect de vinovăție (care se formează în timp), o încredere nestrămutată că, prin mărturisire, căință și îndestulare, Dumnezeu iartă gratuit păcatele (credință care se fundamentează gradual, în timp), o capacitate de relaționare cu preotul confesor și de eventual dialog cu acesta (care se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
între sacramentul reconcilierii și colocviul spiritual sau ședința de consiliere psihologică, pentru a evita riscul ca sacramentul să fie folosit în mod greșit. Trebuie evitată atitudinea prin care, doar datorită unei simple neliniști psihologice sau a unui sentiment fals de vinovăție, adolescentul confundă reconcilierea sacramentală cu o psihoterapie. Prin aceeași pregătire, adolescentul va fi încurajat să fie deschis către procesul dialogic ce are loc în sacramentul reconcilierii, pentru a se bucura din plin de roadele sacramentale. Însă, rolul confesorului trebuie să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nivel spiritual și să își revizuiască viața creștină și chiar practica sa religioasă. Pe lângă aceste teme, pot fi propuse și altele, ca de exemplu: - descoperirea aspirațiilor adolescentului; - pacea psihologică și pacea spirituală; - clarificarea ideii de păcat și a sentimentului de vinovăție; - viața sexuală și vinovăția; - posibilitatea unui dialog sincer și continuu, cotidian cu Dumnezeu; - convertirea, ca o temă și o angajare continuă de viață; - dimensiunea socială a păcatului și a sfințeniei, etc. Un rol important în această perioadă îl are și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
își revizuiască viața creștină și chiar practica sa religioasă. Pe lângă aceste teme, pot fi propuse și altele, ca de exemplu: - descoperirea aspirațiilor adolescentului; - pacea psihologică și pacea spirituală; - clarificarea ideii de păcat și a sentimentului de vinovăție; - viața sexuală și vinovăția; - posibilitatea unui dialog sincer și continuu, cotidian cu Dumnezeu; - convertirea, ca o temă și o angajare continuă de viață; - dimensiunea socială a păcatului și a sfințeniei, etc. Un rol important în această perioadă îl are și autoritatea morală a unui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
examinare și evaluare nu a avut criterii și valori creștine. Biserica propune și actualizează noi modele de cercetare a cugetului, pentru a le veni în ajutor, atât penitenților cât și confesorilor, dorind crearea unui numitor comun în a defini păcatul, vinovăția, iertarea și pocăința. Ritualul Penitenței conține în anexa sa trei modele de cercetare a cugetului, alcătuite în raport cu cuvântul lui Dumnezeu și orientate în sfera a trei teme de referință: dragostea față de Dumnezeu, dragostea față de aproapele și respectul față de sine. Alături de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
descărca de o povară, sau pentru a se „achita de datoria” pe care ei cred că ar avea-o față de Biserică; 2) penitenții scrupuloși - care sunt mereu obsedați de detalii pe care trebuie să le mărturisească, trăind un sentiment de vinovăție continuă, simțind că spovezile lor sunt imperfecte și dorind să ofere multe explicații în momentul mărturisirii; 3) penitenți „ocazionali” - care trăiesc constant în contextul păcatului și se spovedesc doar cu ocazia diferitelor evenimente; 4) penitenții „recidiviști” - care au dobândit o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ale persoanelor cu SIDA pentru terapeuții din studiul lui Gabriel. • " Sentimentele de culpabilitate" resimțite de terapeuți puteau decurge din asistarea unui număr mare de pacienți decedati "m-am simțit vinovat că trăiesc în continuare când atât de mulți mor". Această vinovăție se naște din incapacitatea supraviețuitorului de a se comporta într-un mod considerat adecvat (exemplu: salvarea oamenilor). Capacitatea diminuată de a simți, de a se implica poate fi identificată ca "apatie psihică". În cazul terapeuților din studiul lui Gabriel, aceasta
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
îmbolnăvit. îi mai rămăsese credința în Dumnezeu. Profitând, ca de obicei, de situație, Cauchon și-a întețit presiunile. A dus-o în cimitir, unde o aștepta un călău. Printr-o tortură psihică de neimaginat, a fost forțată să-și recunoască vinovăția. Cum nu mai era vreme de pierdut, victima a fost condamnată la închisoare pe viață, chiar dacă nemulțumirea englezilor față de acest gest de îngăduință era inevitabilă. - Duceți-mă la închisoarea noastră. Nu vreau să cad în mâinile englezilor - a cerut condamnata
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
capitală. Pentru împlinirea diabolicei dorințe, mai era câte ceva de pus la cale. Inventiv, monseniorul a găsit imediat soluția. A organizat sustragerea lucrurilor femeiești ale condamnatei, lăsându-i-le doar pe cele bărbătești. îmbrăcându-le, Jeanne își recunoștea în mod automat vinovăția. Aceasta era interpretarea lui Cauchon. Drept care acesta a declarat-o încă o dată eretică. Era în noaptea de 28-29 mai a anului 1431. Condamnarea Ioanei d’Arc După episodul abjurării din cimitirul Saint Ouen în 24 mai 1431, Ioana a fost
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
am visat. Și, mai ales, încă mai am sentimentul că am greșit față de viața mea. Câtă vreme omul se simte vinovat e încă om, nu-i așa? Abia când începe să devină fiară pierde orice urmă de regret și de vinovăție. De aceea nu sânt încă pregătit să devin îmblînzitor, de aceea nu mă caută și m-au lăsat să plec din mlaștină. Deocamdată trebuie să rămân singur aici, să uit, să-mi uzez amintirile și remușcările până când vântul va așeza
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dorm într-o cameră normală. Stam cu o monedă bizară în mână, la doi pași de o mare la fel de bizară... și poate nu mai existam, murisem, iar pe țărmul acelei mări nu era decât fantoma mea bântuită de insomniile unor vinovății nelămurite, dar ireparabile... Din neatenție am scăpat moneda și oricât am răscolit nisipul în jurul meu n-am mai găsit-o. Parcă o înghițise marea din nou. Acum vântul mă izbea în față cu stropi de apă sărată, marea vuia dezlănțuită
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spune că el a vrut să lovească în conspiratori și că puțini dintre cei care au urcat pe eșafod vor fi fost cu totul inocenți. La aceasta aș vrea să răspund că nimeni nu poate pune mâna în foc pentru vinovăția cuiva chemat în fața tribunalului doar pentru a-și spune numele. Și oare toți erau scelerați și pungași? Nu existau printre acești "scelerați și pungași" și unii care n-aveau altă vină decât că-și puneau întrebări? Oare cuțitul trebuia să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai rămânea un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața lor. Versatilitatea e tristă în orice împrejurări s-ar manifesta... Pentru a nu săvârși
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața lor. Versatilitatea e tristă în orice împrejurări s-ar manifesta... Pentru a nu săvârși aceeași eroare, tribunalul trebuie să pună
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Compătimiți-mă doar. Înseamnă că pustiul a fost mai tare decât mine și că n-am avut putere să rămân om; că am plătit întreg prețul rătăcirilor mele. Nu aștept, prin urmare, de la dumneavoastră un verdict. Îmi cunosc singur și vinovățiile și dreptatea. Am vrut numai să vă previn, să nu mă judecați greșit dacă va trebui să-mi aruncați și mie o monedă, temîndu-vă să nu vă muște cobra. Am vrut să știți cum s-au întîmplat toate. Poate că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]