8,047 matches
-
1954; Copiii muntelui de aur, București, 1954; ed. (Muntele de aur), introd. Mihai Beniuc, București, 1974; În țara legendelor, București, 1956; Povești cu tâlc, București, 1956; Trandafirul roșu, București, 1956; Basmele mării, București, 1957; Palatul de argint, București, 1958; Isprăvile viteazului Heracle, București, 1959; Legendele Olimpului, I-II, introd. Nicolae I. Barbu, București, 1960-1962; ed. pref. Demostene Botez, București, 1983; Alte povești cu tâlc, București, 1961; Povești despre Păcală, București, 1961; Din marile legende ale lumii, I-II, pref. Gheorghe Bulgăr
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
aude până în tabăra lui Ianoș, căpetenia unei cete vestite de haiduci. Presimțind o primejdie, calul se poticnește sau se abate din drum. Miu, încrezător în forța lui și în armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei în natură
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei în natură: „Vântul vâjâia, / Frunza șuiera, / Codrul răsuna”. În unele variante, Ianoș încearcă prin viclenie să îl omoare în somn pe Miu, dar calul, credincios, îi dă de veste. Miu îl
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
repetau alături de părinți, zi și noapte, întregul caiet de comentarii, alternându-l doar cu tabelele de formule matematice sau constante în fizică. Planul înclinat al istoriei socialiste nu cunoștea însă pierderi la frecare. Cât privește geografia, totul era „falnic”, „măreț”, „viteaz”. Pruncii câmpiei aveau vise de petroliști sau tractoriști („să facem din tunuri tractoare”). Erau două meserii pentru care trebuia să fii un iubitor de glie (un cuvânt rusesc - glej - de altfel) și un vrednic dușman de clasă al boierilor (întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai răi decât, pentru turci, „ghiaurii”). Angelo Mitchievici descrie apoi cu vervă tembelizarea cartelizată, până și ea distribuită în rații, la televizor. Hipnoza catodică era alimentată nu doar de prezența bâlbâită a despotului - „cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz” -, ci și de melodrama națională sponsorizată de paharnicul Dan Spătaru, fericitul Ion Dolănescu și populara Maria Ciobanu. „Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului poetic, ale umorului imund. Ușurătatea vorbei era răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
navale, poți vedea uneori rechini ațintindu-și privirea cu jind spre punțile corăbiilor - ca niște cîini hămesiți strînși în jurul unei mese pe care se taie carne - gata să se repeadă la orice cadavru aruncat în mare; e drept că, spre deosebire de vitejii măcelari ai mării, care taie pe punte, ca niște canibali, carnea de balenă cu cuțitele lor aurite și înciucurate - rechinii, aceste animale cu boturile ghintuite cu juvaeruri, nu fac decît să se încaere sub masă, pentru o bucată de hoit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eroi și semizei, atîția profeți de toate soiurile, au înnobilat-o într-un fel sau altul, mă umple de fericire gîndul că eu însumi fac parte, deși ca subaltern, din această distinsă tagmă. Cel dintîi vînător de balene a fost viteazul Perseu, fiu al lui Jupiter; în treacăt fie spus, spre veșnica slavă a profesiunii noastre, prima balenă atacată nu a fost ucisă din vreun motiv josnic. în acea eră cavalerească a profesiunii noastre, vînătorii de balene ridicau armele doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Cunoașteți cu toții frumoasa poveste a lui Perseu și a Andromedei; vă mai aduceți aminte cum încîntătoarea Andromeda, fiică de rege, a fost legată de-o stîncă la malul mării și cum, în clipa cînd leviatanul se pregătea s-o răpească, viteazul Perseu, prințul balenierelor și-a înfipt harponul în monstru, slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști din zilele noastre. Căci pomenitul leviatan
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să ucidă un șarpe, dar numai un Perseu, un Sfîntul Gheorghe sau un Coffin are curajul să se repeadă asupra unei balene. Să nu ne lăsăm înșelați de reprezentările acestei scene în pictura modernă, căci, deși făptura înfruntată de acel viteaz vînător de odinioară este înfățișată vag sub forma unui grifon și deși bătălia are loc pe uscat, iar sfîntul e călare - totuși, gîndindu-ne la marea ignoranță precumpănitoare în acele vremuri, cînd artiștii nu cunoșteau adevărata formă a balenei și gîndindu-ne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
astăzi! Bine-ar fi să curgă whisky de Orleans sau de Ohio, ori strașnicul și străvechiul whisky din Monongahela! Hei, Tashtego, băiete, aproape că-mi vine să te trimit cu-o canistră sub jet, ca să bem cu toții! Da, zău așa, vitejilor, am putea fierbe un punci grozav în răsuflătoarea aia și-am putea bea din ea ca dintr-o fîntînă cu apă vie! Tot trăncănind așa, Stubb își repetă iscusita manevră, iar lancea se întoarce la el, ca un ogar ținut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uneia din aceste plimbări tihnite, domnul cașalot zărește vreun lucru ciudat sau suspect, el își privește cu un ochi vigilent interesanta familie. Dacă vreun leviatan tinerel și obraznic s-ar apropia cu gîndul de a face curte uneia dintre cadîne, viteazul nostru Pașă l-ar ataca și l-ar pune pe fugă, cu o furie uluitoare! Căci unde am ajunge dacă niște filfizoni flușturatici ar fi lăsați să pătrundă în sanctuarul fericirii conjugale? deși, orice ar face Pașa, tot nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se oprea, nevăzut de nimeni, Ahab. Ă „Culmile munților, turnurile și celelalte lucruri mari și înalte au totdeauna ceva egoist. Iată aceste trei piscuri - sînt mîndre ca însuși Lucifer. Turnul acesta semeț e Ahab; vulcanul acesta, e Ahab; pasărea aceasta vitează, neînduplecată și triumfătoare e tot Ahab, toți aceștia sînt Ahab. Iar acest ban rotund de aur, nu e decît un simbol al și sferei numite Pămînt care, aidoma unei oglinzi fermecate, îi pune fiecărui om în față propriu-i eu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dar ea pe bot se linge Și coada-n apă și-o împinge - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ă Ține-ți gura Stubb! exclamă Starbuck. Lasă Taifunul să cînte la harfă, în greement. Dacă ești cu-adevărat viteaz, ține-ți gura! Ă Nu sînt deloc viteaz, n-am zis niciodată așa ceva. Sînt un fricos și cînt ca să-mi dau curaj. Uite ce e, domnule Starbuck, singurul mijloc de-a mă împiedica să cînt pe lumea asta este să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-n apă și-o împinge - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ă Ține-ți gura Stubb! exclamă Starbuck. Lasă Taifunul să cînte la harfă, în greement. Dacă ești cu-adevărat viteaz, ține-ți gura! Ă Nu sînt deloc viteaz, n-am zis niciodată așa ceva. Sînt un fricos și cînt ca să-mi dau curaj. Uite ce e, domnule Starbuck, singurul mijloc de-a mă împiedica să cînt pe lumea asta este să-mi tai beregata. Dar chiar și atunci, pun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vedem - cîți sîntem cu toții pe vasul ăsta? Am uitat. Oricum, o să pun treizeci de saule de siguranță împrejurul sicriului, treizeci de saule cu capete de turci, lungi de cîte trei picioare. După aia, dacă se scufundă corabia, treizeci de flăcăi viteji au să se lupte pentru un singur coșciug - asemenea lucru nu se vede prea adesea sub soare! Hai, ciocane, dalta de ștemuit, găleată și cavilă de matisit - să facem treaba! Capitolul CXXVI PUNTEA Sicriul e așezat pe două coșuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
căpitanului, se apropie și spuse, privind spre epavă: Ă Măgarul n-a vrut scaietele, prea i-a înțepat buza, ha, ha! Ă Cine-i omul lipsit de suflet care rîde în fața unei epave? Omule, omule, dacă nu te-aș ști viteaz ca focul - și la fel de necugetat ca el - aș jura că ești un laș! în fața unei epave nu se cuvine nici să gemi, nici să rîzi. Ă Da, domnule, zise Starbuck, venind și el mai aproape - e o priveliște solemnă, de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe care-ar despica-o într-un cîmp o ghiulea de tun, trasă aiurea. Ă Pe legea mea, exclamă Stubb, viteza asta ți se urcă de pe punte în picioare și-ți zguduie inima. Vasul ăsta și cu mine sîntem doi viteji! Ha, ha! Zău că spinarea mea-i ca o chilă - să vină careva să m-arunce în mare, ca să plutesc pe spate! Ha, ha! Gonim c-un pas care nu lasă praf în urmă! Ă Uite-i jetul, uite-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tragă în jos și oricît s-ar suci și s-ar învîrti cele mai puternice fluvii Mississippii ale uscatului, care nu știu încotro să se-ndrepte - alizeele astea, cel puțin, știu ce vor! Da, alizeele astea, care-mi mînă corabia vitează drept spre țintă, alizeele astea sau un vînt asemănător lor - un vînt la fel de neclintit și de viguros, îmi mînă înainte corabia sufletului meu! Hei, cei din arboradă! Ce vedeți? Ă Nimic, domnule căpitan. Ă Nimic?! Și amiaza bate la ușă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prima oară, din gura unui nantucketez, ei sînt înclinați să-l considere un termen derivat din experiența sălbatică a vînătorilor de balene. Cam același lucru se petrece cu multe alte „saxonisme“ viguroase, care au imigrat în stîncoasa New England odată cu vitejii emigranți englezi de odinioară, pe vremea Commonwealth-ului. Astfel, unele din cele mai frumoase si mai neaoșe cuvinte englezești - adevărate Howard și Percy ale etimologiei - au ajuns să fie democratizate, ba chiar plebelianizate, ca să zic așa, în Lumea Nouă în.a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ș.a. Poemele ulterioare, apărute în diverse reviste și culegeri colective, n-au mai fost reunite într-un nou volum. Autorul s-a simțit atras spre proza pentru copiii de vârstă școlară, tipărind câteva prelucrări ale unor basme orientale și precolumbiene: Viteazul Jumătate (1966), Coliba din junglă (1966), Povești nemuritoare (1968), Vrăjitorii faraonilor (1995). Dar a abordat și subiecte originale în Povestirile unui șoarece de bibliotecă (1985) și Porumbeii Semiramidei (1988), în care narează isprăvile vesele sau triste ale unui „școlar din
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
A. a optat pentru cântecele și imnurile egiptene și pentru lirica de dragoste din vremea lui Ramses al II-lea, traduse și ele pentru prima oară în românește (Poezia Egiptului faraonic, 1974). SCRIERI: Primăvară cosmică, pref. Eusebiu Camilar, București, 1962; Viteazul Jumătate, București, 1966; Povești nemuritoare, București, 1968; Constelația corifeilor (Orfeu-Amfion-Homer-Arhiloh-Sappho-Simonides- Empedocle), București, 1984; Povestirile unui șoarece de bibliotecă, București, 1985; Porumbeii Semiramidei (Isprăvile unui școlar din anticul Tomis, povestite de el însuși), București, 1988; Vrăjitorii faraonilor, București, 1995; 50 de
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
avea să-l conducă, muribund, în ținutul magic al Avalonului. Povestirile originale i-au fixat o identitate complexă, ambivalentă, de mesager între ținutul vieții și cel al morții. În același timp, Doamna Lacului l-a crescut pe Lancelot, cel mai viteaz dintre Cavalerii Mesei Rotunde, căruia i-a oferit un inel protector în fața răului. Purtând diferite nume (Viviane, Nimue, Niniane, Nyneve etc.), această figură provenită din miturile arhaice este un spirit acvatic a cărui funcție este și protectoare, și distructivă. De la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de la Mărăști, Mărășești și Oituz (10/1997), 80 de ani de la Marea Unire (1-2/1998), 150 de ani de la revoluția de la 1848 (7-8/1998), 140 de ani de la Unirea Principatelor (4/1999), 400 de ani de la unirea înfăptuită de Mihai Viteazul (9-10/2001) etc. Numere speciale au fost consacrate lucrărilor unor simpozioane și dezbateri organizate de Academia Română: Unitatea limbii române și varietățile ei locale (1/1994), Academii în tranziție (7/1995), NATO (11/1997), Politica sau politicile științei în pragul mileniului
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
notele de la sfârșitul capitolelor) folosindu-se „ordinea normală”. Fac excepție de la această regulă numele consacrate, care nu se inversează: Neagoe Basarab se va trece la litera N, ca să nu mai vorbim despre nume precum Iancu de Hunedoara, Ioan Vodă cel Viteaz, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, care se trec În funcție de inițiala prenumelui. Observații • În cazul unor nume de persoane identice, mai ales de domnitori și Împărați, cărora nu le cunoaștem prenumele, este nevoie de precizări, pentru a fi evitată orice confuzie
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sfârșitul capitolelor) folosindu-se „ordinea normală”. Fac excepție de la această regulă numele consacrate, care nu se inversează: Neagoe Basarab se va trece la litera N, ca să nu mai vorbim despre nume precum Iancu de Hunedoara, Ioan Vodă cel Viteaz, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, care se trec În funcție de inițiala prenumelui. Observații • În cazul unor nume de persoane identice, mai ales de domnitori și Împărați, cărora nu le cunoaștem prenumele, este nevoie de precizări, pentru a fi evitată orice confuzie: Carol I
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]