7,219 matches
-
afecta foarte puternic relațiile interpersonale. Prin faptul că impun o obligație interlocutorului, întrebările sunt percepute adeseori ca amenințări la adresa lui („Nu mă mai întreba atâtea”, „Cine e curios moare repede”); de aceea, există situații în care protocolul de comunicare presupune ca vorbitorii să se abțină de la formularea de întrebări (întrebările prea numeroase puse de elevi profesorului pot fi percepute ca agresiuni; subalternii evită să pună întrebări șefului), eventual să recurgă la reformularea lor ca sugestii, opinii cu structură declarativă și intonație ezitant-descendentă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
uitat” sunt forme de neândeplinire a promisiunii. Încălcarea promisiunii nu pare să genereze mari probleme sociale, ci doar să-i aducă celui care nu și-a ținut cuvântul eticheta de „neserios”. Forme specifice de întărire a promisiunii și a intenției vorbitorului de a-și ține promisiunea sunt „pe cuvântul meu de onoare”, „îți dau/ai cuvântul meu”, „zău”, „jur pe ochii mei/pe copilul meu/pe sfânta cruce”, „să nu-mi ajute Dumnezeu”. Actele de vorbire expresive sunt adeseori enunțuri cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să fi tăcut...”, „Gândește-te de două ori înainte să scoți vorba din gură”, „Vorbește mult și prost”, „Spune multe și de toate”, „Și-a dat drumul la gură”. Din perspectiva stilului românesc de comunicare, maximele comunicării sunt exploatate de vorbitori pentru a măsura, a pune în balanță, a cumpăni costurile și beneficiile comunicării. Maxima prudenței se aplică contextual, în funcție de tema de discuție, de interlocutor, de locul comunicării. A da mai puțină informație decât se cere nu este o maximă transcontextuală
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
costurile și beneficiile comunicării. Maxima prudenței se aplică contextual, în funcție de tema de discuție, de interlocutor, de locul comunicării. A da mai puțină informație decât se cere nu este o maximă transcontextuală (cum se întâmplă în unele culturi), ci, în funcție de context, vorbitorul face acest lucru fie pentru că vrea să evite consecințele negative ale implicării în subiectul respectiv, fie că vrea să protejeze o terță persoană, fie că vrea să protejeze imaginea interlocutorului („Nu mi-a venit să-i spun direct în față
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se cere este adeseori semn de volubilitate, interes comunicativ, ospitalitate (grijă, protecție față de interlocutor). A spune un neadevăr poate însemna „o minciună albă”, o formă de manipulare, o modalitate de a scăpa dintr-o încurcătură protejând atât imaginea publică a vorbitorului, cât și pe cea a interlocutorului. Relevanța este adeseori influențată de gradul de dependență contextuală a mesajului; mesajul pare vag, confuz, deloc la subiect pentru că intenția comunicativă nu este precisă, mesajul se bazează excesiv pe informația contextuală partajată, se face
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
unei intenții comunicative clare sau a unui scop precis determinat; neclară din cauza folosirii unor termeni vagi sau a lipsei de structurare a informației conform unui pattern discursiv. Atât lipsa de relevanță, cât și manierea ambiguă se pot corela cu intenția vorbitorului de a evita răspunsul. Negocierea se bazează pe reguli interpersonale: „Pentru dumneavoastră e numai 10 lei, că sunteți clientul meu”. Scopul nedeclarat al fiecărui negociator nu este găsirea unei soluții în comun acceptate, ci impunera propriului punct de vedere: „Ca
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Nu e frumos să întrerupi”. Cu toate acestea, între egali, accesul la cuvânt este liber. Replicile sunt cel mai adeseori scurte; există multe suprapuneri și întreruperi, considerate formă de coparticipare interesată la discuție. Suprapunerile sunt relativ lungi. Uneori între replica vorbitorului curent și cea a interlocutorului există o pauză extrem de scurtă, astfel încât cele două replici apar ca sudate. Tempoul vorbirii este mai rapid în Muntenia și Moldova, mai lent în Transilvania. Oamenii vorbesc mult, animat și relativ tare, deși prescripția culturală
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
impulsuri voliționale (oo!, a..., a, vai!, La naiba!), altele sunt expresii ale atitudinii ascultătorului față de interlocutor (acord, empatizare cu acesta: firește!, bineînțeles!, sigur!). Semnalul de recepție da este un stereotip verbal, care poate să nu semnifice neapărat acordul real cu vorbitorul. În principiu, un număr mare de elemente pot funcționa contextual ca semnale de recepție, iar același semnal se încarcă funcțional, din context, cu semnificații variate, marcate prin intonație. Frecvente sunt semnalele de recepție nonverbale. Funcționarea semnalelor de recepție este reglată
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
semnalele de recepție nonverbale. Funcționarea semnalelor de recepție este reglată de principiul politeții: când se adoptă strategii ale politeții deferente în raport cu un superior, semnalele de recepție sunt, în general, nonverbale, pentru a se evita întreruperea vorbirii superiorului; când relațiile dintre vorbitori sunt de egalitate, atunci semnalele de recepție sunt frecvente, plasate de obicei spre sfârșitul replicii vorbitorului curent. Semnalele de recepție pot fi emfatizate prin mimică și gesturi, prin repetiție (da-da-da), prin marcare intonațională suplimentară. Uneori ele sunt integrate în perechea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
strategii ale politeții deferente în raport cu un superior, semnalele de recepție sunt, în general, nonverbale, pentru a se evita întreruperea vorbirii superiorului; când relațiile dintre vorbitori sunt de egalitate, atunci semnalele de recepție sunt frecvente, plasate de obicei spre sfârșitul replicii vorbitorului curent. Semnalele de recepție pot fi emfatizate prin mimică și gesturi, prin repetiție (da-da-da), prin marcare intonațională suplimentară. Uneori ele sunt integrate în perechea de adiacență printr-un conector specific (păi). În cadrul interacțiunii, accentul cade nu pe rezolvarea problemei, ci
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
superi, să nu mi-o iei în nume de rău, vreau să înțelegi bine ce spun), cuvinte de umplutură, precum și fenomene ca ezitări, false începuturi, pauze strategice, semnale de recepție marcând falsul acord (da, sigur, de acord, evident), empatizarea cu vorbitorul, zâmbetul folosit ca mască a dezacordului sau a afectelor negative. Expresii ca „Nu așa se vorbește”, „Nu știe să vorbească” se referă tocmai la inabilitatea vorbitorului de a construi relația interpersonală, în timp ce expresii ca „Să văd cum îl iau să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
strategice, semnale de recepție marcând falsul acord (da, sigur, de acord, evident), empatizarea cu vorbitorul, zâmbetul folosit ca mască a dezacordului sau a afectelor negative. Expresii ca „Nu așa se vorbește”, „Nu știe să vorbească” se referă tocmai la inabilitatea vorbitorului de a construi relația interpersonală, în timp ce expresii ca „Să văd cum îl iau să-l conving” reflectă preocuparea vorbitorului pentru relație, nu pentru dezbaterea lucidă a problemei. În narativizări conținând relatarea unui dialog cu interlocutorul apar adeseori comentarii ale vorbitorului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a dezacordului sau a afectelor negative. Expresii ca „Nu așa se vorbește”, „Nu știe să vorbească” se referă tocmai la inabilitatea vorbitorului de a construi relația interpersonală, în timp ce expresii ca „Să văd cum îl iau să-l conving” reflectă preocuparea vorbitorului pentru relație, nu pentru dezbaterea lucidă a problemei. În narativizări conținând relatarea unui dialog cu interlocutorul apar adeseori comentarii ale vorbitorului de tipul să vezi ce simpatic a fost, m-a enervat foarte tare, era prost dispus, n-am înțeles
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vorbitorului de a construi relația interpersonală, în timp ce expresii ca „Să văd cum îl iau să-l conving” reflectă preocuparea vorbitorului pentru relație, nu pentru dezbaterea lucidă a problemei. În narativizări conținând relatarea unui dialog cu interlocutorul apar adeseori comentarii ale vorbitorului de tipul să vezi ce simpatic a fost, m-a enervat foarte tare, era prost dispus, n-am înțeles nimic de la el, reflectând încărcătura emoțională pe care vorbitorul o atașează interacțiunii evocate (simpatie, enervare, disconfort, frustrare). Uneori, apelative desemantizate în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
În narativizări conținând relatarea unui dialog cu interlocutorul apar adeseori comentarii ale vorbitorului de tipul să vezi ce simpatic a fost, m-a enervat foarte tare, era prost dispus, n-am înțeles nimic de la el, reflectând încărcătura emoțională pe care vorbitorul o atașează interacțiunii evocate (simpatie, enervare, disconfort, frustrare). Uneori, apelative desemantizate în diferite grade sintetizează relațiile dintre interlocutori: fată!, gagiule (intimitatea exprimată argotic), dom’le (nemulțumirea), drăguță (superioritatea de vârstă sau ierarhică), duduie (distanța politicoasă), domnișorică (simpatia), iubită doamnă (aprecierea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sunt, de obicei, abordate superficial și conțin supraordonate acte de vorbire de tipul sfaturi, atenționări, nemulțumiri legate de diverse aspecte ale vieții sociale. Ca secvențe introductive în cadrul dialogului, secvențele fatice sunt reduse, uneori pot lipsi, datorită sentimentului comunitar existent între vorbitori și datorită poziției de rol care predetermină interacțiunea. În ce privește deschiderea comunicativă și intimitatea discursivă, cultura română se plasează între culturile individualiste și cele colectiviste. Reticența comunicativă cu străinii sau ospitalitatea față de ei este reglată de intuiție: românul îl măsoară pe
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ale politeții în cultura română, ele putând fi negociate de interlocutori în funcție de situația de comunicare. Empatizarea cu interlocutorul este direct proporțională cu gradul de intimitate discursivă. În relațiile instituționale, în cele cu străinii sau cu membri ai ingrupului puțin cunoscuți, vorbitorul tinde să empatizeze puțin și superficial. Relațiile bazate pe intimitate, presupun afecțiune și obligații decurgând de aici; expresiile empatizării nu sunt multe, de obicei succinte (înțeleg, te înțeleg, cred, sigur-sigur, vai), rolul principal revenind elementelor paraverbale și nonverbale (de pildă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
puțin și superficial. Relațiile bazate pe intimitate, presupun afecțiune și obligații decurgând de aici; expresiile empatizării nu sunt multe, de obicei succinte (înțeleg, te înțeleg, cred, sigur-sigur, vai), rolul principal revenind elementelor paraverbale și nonverbale (de pildă, confesiunea tristă a vorbitorului îl poate determina pe interlocutor să plângă; bucuria vorbitorului se manifestă la ascultător prin mimica bunei dispoziții și prin râs; exprimarea nemulțumirii de către vorbitor poate determina la interlocutor o mimică a nemulțumirii). Adeseori empatizarea se realizează prin manifestarea interesului față de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și obligații decurgând de aici; expresiile empatizării nu sunt multe, de obicei succinte (înțeleg, te înțeleg, cred, sigur-sigur, vai), rolul principal revenind elementelor paraverbale și nonverbale (de pildă, confesiunea tristă a vorbitorului îl poate determina pe interlocutor să plângă; bucuria vorbitorului se manifestă la ascultător prin mimica bunei dispoziții și prin râs; exprimarea nemulțumirii de către vorbitor poate determina la interlocutor o mimică a nemulțumirii). Adeseori empatizarea se realizează prin manifestarea interesului față de temă (și, și ce altceva), prin completarea ideilor vorbitorului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
înțeleg, cred, sigur-sigur, vai), rolul principal revenind elementelor paraverbale și nonverbale (de pildă, confesiunea tristă a vorbitorului îl poate determina pe interlocutor să plângă; bucuria vorbitorului se manifestă la ascultător prin mimica bunei dispoziții și prin râs; exprimarea nemulțumirii de către vorbitor poate determina la interlocutor o mimică a nemulțumirii). Adeseori empatizarea se realizează prin manifestarea interesului față de temă (și, și ce altceva), prin completarea ideilor vorbitorului cu mărturii suplimentare ale interlocutorului în același sens, ca formă de sprijin comunicativ. În planul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vorbitorului se manifestă la ascultător prin mimica bunei dispoziții și prin râs; exprimarea nemulțumirii de către vorbitor poate determina la interlocutor o mimică a nemulțumirii). Adeseori empatizarea se realizează prin manifestarea interesului față de temă (și, și ce altceva), prin completarea ideilor vorbitorului cu mărturii suplimentare ale interlocutorului în același sens, ca formă de sprijin comunicativ. În planul emoțiilor, cultura română se manifestă prin „vag emoțional”, în sensul că indivizii își analizează puțin emoțiile, și le exteriorizează superficial și imprecis, trăiesc emoții de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dreptate!”, fiind mai degrabă refuzată implicarea lui efectivă în conflict - „Vezi-ți de treaba ta, nu te băga!”). Atitudinile comunicative cele mai frecvente par să fie prudența comunicativă în relație cu străinii sau cu membrii grupului percepuți la distanță față de vorbitor, sfătoșenia, adică tendința de a da sfaturi bazate pe cunoștințele și experiența personală și apetența pentru detaliu („Ascultă-mă ce-ți spun eu, că am trecut prin asta”, „Am auzit eu că se răcește vremea, așa că du-te și culege
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
relațiile ierarhice, temperamentul persoanei, gradul de stres. Animozitatea verbală este interpretată ca deschidere comunicativă, în timp ce tonul egal este interpretat ca reticență comunicativă. Intonațiile joacă un rol important în transmiterea semnificației: interpretarea contextuală a intonației dă indicii în legătură cu sensul intenționat de vorbitor. Tot prin elemente paraverbale se transmit și emoțiile (oftatul, râsul, sunete nazale cu diverse intonații exprimând uimirea, dezaprobarea, curiozitatea, nemulțumirea). Elementele nonverbale însoțesc comunicarea și frecvent o substituie. Se spune că „se înțeleg din ochi”. Și ei sunt „muți”, cum
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mari sau mai mici de interacțiune. Românii au o punctualitate moderată („sfertul academic” imitat după francezi); ei pretind punctualitate și o apreciază, deși uneori întârzie cu măsură (cerându-și scuze și invocând situații personale și sociale limită, exterioare, necontrolate de vorbitor: o problemă în familie, „nu a sunat ceasul”, „a fost un accident”, „a fost drumul înzăpezit”). Exerciții. Aplicații Spuneți-vă părerea în legătură cu valorile culturii române, așa cum apar ele prezentate în acest capitol. Citiți opiniile despre cultura română a următoarelor presonalități
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
durata fenomenului ‘ apocopa unor sunete; omiterea curentă a lui l final articol definit este marcată sistematic, fără a se utiliza apostroful ς stop glotal # pauză; numărul de semne indică, în mod aproximativ, durata pauzei text = = text intervenție începută de un vorbitor și continuată, fără pauză, de altul (engl. latching) [text începutul suprapunerii unor intervenții succesive; se marchează atît în intervenția în curs, cât și în intervenția suprapusă +A: continuarea primei intervenții fără a se ține seama de intervenția suprapusă text ┴ construcție
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]