4,110 matches
-
secvențe, imaginarul poetic este structurat pe opoziția cunoaștere rațională - cunoaștere poetică, evidențiată prin conjuncția adversativă „dar“. Metafora simbol a luminii este valorizată dublu, negativ și pozitiv, prin antiteza lumina mea/lumina altora și prin opoziția semantică a verbelor: alții sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină. Întregul enunț poetic dezvoltă câmpul semantic al conceptului de mister, exprimând tainele teluricului și ale celestului, ale vieții și ale morții prin negații repetate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de tangență tema timpului. Astfel, primul nivel de semnificare dezvoltă temele Eros și Cronos (iubirea și timpul). Din această perspectivă, se sugerează ideea că minunatul basm al iubirii dintre Făt Frumos și zână a eșuat în poveste prozaică, terestră, fiindcă vraja inelului a dispărut. Cel deal doilea palier de semnificații vizează temele Logos și Cronos. În noul context semantic, incipitul fixează motivul schimbării. Aflat pe drumul simbolic al despărțirii de inocență, traversând râultimp ireversibil, poetul pierde inelul - simbol al formei perfecte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la sciți și la etiopieni, sau la perși, sau la armeni, sau la goți, sau la cei de care se spune că locuiesc dincolo de ocean, sau la cei ce sunt peste Hircania, sau la egipteni și caldei, care cred în vrăji și sunt peste măsură de superstițioși și de sălbatici în obiceiurile lor, ca să le propovăduiască despre virtute și feciorie și despre o credință protivnică idolilor, cum a făcut Domnul tuturor, Puterea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos? Și El nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
deseori practicată în cabinete private. Mentalități diverse despre suflete concepute divers întrețin această psihiatrie obscură, clandestină, la limita științei, practic imposibil de controlat și, de fapt, controlul neputând fi justificat filozofic. Empirismul este tot atât de răspândit ca psihiatria științifică. Tot datorită vrăjilor, apar, după credințele poporului din Moldova, unele stări nevrotice, isterice, dar și o varietate de manifestări obsesive coexistă cu psihiatria științifică, concurența între aceste activități fiind o realitate care conține o multitudine de implicații în practica oficială sau empirică. Amuletele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
manuscrise, Mss. nr. 1963. 10. Bassi Domenico, Mitologia germanica gli rei e gli eroi, Milano, 1933. 11. Beza Marcu, Paganism in Romanian Folklore, London, 1928. 12. Blaga V. L., Organe und Körpersofte in der rumanischen Volksmedizin, 1930. 13. Bologa V. L., Despre vrăji, doftoroaie și leacuri băbești, București, 1961. 14. Candrea I. și Densușeanu O., Cântece populare, București, 1960. 15. Candrea I. A., Iarba fiarelor, București, 1928. 16. Candrea I. A., Folclorul medical român comparat, București, 1944. 17. Cantemir D., Descrierea Moldovei, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
31. Kîrdan B.P., Ucrainski narodnîi epoh, Moscova, 1965. 32. Lang Andrew, Mythe, cultes et religia, Paris, 1896. 33. Marian S. Florea, Descântece populare la Români, Cernăuți, 1886. 34. Marian S. Florea, Nașterea la Români, București, 1892. 35. Marian S. Florea, Vrăji, farmece și desfaceri, București, 1893. 36. Mironescu N.A.O., O descântătoare din Hangu, în Revista de folclor, III, 1958, nr. 3, p. 53. 37. Podianu P.S., Monografia județului Bacău, 1899. 38. Pamfile T., Boli și leacuri la oameni, vite și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Notăm că redactarea acestui studiu a fost făcută în 1970-1971. * Credința este raportată și de Artur Gorovei, op. cit., fiind în circulație în Bucovina (Rădăuți și Suceava). * Bolnavii internați în Clinica psihiatrică Socola Iași. 19 D. Furtună, op. cit., și S. M. Florian, Vrăji, farmece și desfaceri, București, 1893. 20 Credința se respectă încă în satele de pe malul Prutului, în zona Răducăneni. 21 Cf. I. A. Candrea, op. cit. 22 Ibidem. 23 Farmacia, București, 1966, nr. 4. 24 Arh. Stat. Iași, Mss. 1627/1790. 25
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
săi, refuzul de a menaja susceptibilitățile celorlalți, dar într-o și mai mare măsură de a se menaja pe sine, nu puteau scăpa nimănui, chiar de la primul contact cu el. „Se pare că el nu putea să evite răspândirea unei vrăji, iar unii erau respinși de ea tot atât de puternic pe cât erau de atrași alții. Cei care erau atrași erau legați printr-un sentiment care avea în el ceva ce putea fi numit eventual iubire. Li se întâmpla asta pescarilor și fermierilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tangibilul intră sistematic în rezonanță cu un contrapunct enigmatic, iar nuanța se topește în melos. Dicțiunea incantatorie favorizează o antrenantă musica humana, o stare perceptivă simpatetică, totalizând și acompaniind cu mijloace specifice. Chant și enchantement, canto și incantesimo, cânt și vrajă acestea acționează convergent, coeficient, sincretic; la Verlaine, la Baudelaire și Rimbaud, la Petrarca și Carducci, la Eminescu și Heine impresionează acel aliaj intim de expresivitate și inefabil, durează impresia de rotunjime genuină sub cerul armoniei. Peste textele unor orchestratori de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
numai la papagali" (Neguțătorul din Veneția). Orice cuvânt, notează într-un aforism poetul "Luminii", nu e "decât o rană a tăcerii": tăcere amintind de începuturile fără cuvânt, primordiale, dar și de Cuvintele originare (obiect de eseu în Isvoade) -, "cuvinte de vrajă și de putere". Expresionistul Alfred Klabund regreta și el, concomitent, destrămarea înțelesurilor primare, motiv de panică, de melancolie și singurătate: Noi am uitat/ Întâiul cuvânt/ Ce ne unea./ Am pierdut:/ Sensul,/ Am negoțat:/ Ființa,/ Am blestemat sufletul./ Să tăcem împreună
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
erosul în genere e sfidare inconștientă sau conștientă a morții, s-a observat de mult; constatare vehiculată de către filozofi și nu numai. Pe temeiuri ereditare asumate, autoarea Poemelor fabulează Ca o țărancă; ea speră, seamănă busuioc (floare-mesager), se gândește la vrăji, "la Dumnezeu și la Dragoste..." Percepe suflul dorului și, lăsându-i-se în voie, recurge la incantații, la exorcisme: "De la mine la tine: / Roi de albine. Deschide brațele că vrea să se-anine! // La subsuori: Ceară și flori. Aprinde-o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
peste alții sau altele înconjurătoare, ci teribilă încercare ! peste el însuși. "Maya își manifestă forța prin universul rotitor și formele în desfășurare ale indivizilor. A înțelege acest secret, a ști cum acționează el și a-i transcende, dacă se poate, vraja cosmică evadînd dincolo de el prin straturile aparenței tangibile și vizibile și, simultan, în interior, prin toate stratificările intelectuale și emoționale ale psihismului aceasta e năzuința concepută de filosofia indiană ca fiind sarcina umană primordială și finalmente incontestabilă" (Heinrich Zimmer, Filosofiile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Pe baza lor trăim fals, ne risipim, pînă cînd vălul ignoranței este rupt, realizăm și devenim cu adevărat cei-care-suntem, inocența de a fi, și începem să trăim adevărata Viață, de fapt să luăm parte la viața Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
un somn de secole. Referindu-se la India, Heinrich Zimmer scria : "Maya își manifestă forța prin universul rotitor și formele în desfășurare ale indivizilor. A înțelege acest secret, a ști cum acționează el și a-i transcende, dacă se poate, vraja cosmică evadînd dincolo de el prin straturile aparenței tangibile și vizibile și, simultan, în interior, prin toate stratificările intelectuale și emoționale ale psihismului aceasta e năzuința concepută de filosofia indiană ca fiind sarcina umană primordială și finalmente incontestabilă" (în Filosofiile Indiei
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Bugeac, de unde se desfășura priveliștea descumpănitoare a stepelor nesfârșite. Fie întorcând spre vest, pentru a trece vadul de la Hârșova (Carsium), de unde în fața ochilor se derula amăgitoarea Curbură a Carpaților. Gurile Dunării au avut, totuși, forța de a mai risipi din vraja izolării noastre. Deși închisă de strâmtori spre Oceanul Planetar, Marea Neagră a constituit și constituie o poartă deschisă spre inima continentului. Încă din Antichitate, Pontul Euxin era important prin poziționarea lui oarecum centrală în Europa, de unde a reușit să colecteze fluvii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
reușind să modeleze inclusiv fondul spiritualității strămoșilor noștri. Chiar Zalmoxis, înainte de a fi acceptat ca zeu suprem, fusese sclavul lui Pitagora. Odată eliberat de filozof, s-a întors printre geto daci pentru a-i învăța tainele cunoașterii, devenind nemuritor. Sub vraja fermecătorului Dionysos, a căzut întreaga peninsulă, ajungând să fie adorat ca zeu și de traci (inclusiv geto daci). Totuși, se impune să avem în vedere că influența civilizatoare greacă a cunoscut și anumite limite. Legătura lor cu spațiul pontic avea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
totuși, inima ei a refuzat înmărmurirea, continuând să pompeze sânge în vene. Așa a fost posibil să fie întreținut focul lăuntric. Treptat, din trupul ei, au început a se desface bucăți din încremenire, iar, odată cu ele, să se destrame și vraja împietririi. Sub bătăile inimii, care creșteau în intensitate, Europa a fost resuscitată din acest leșin cumplit. S-a reînnodat de fiecare dată firul vieții pe continent, chiar dacă a fost vorba de o altă Europă renăscută sub loviturile barbarilor (și anume
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
avea înțelepciunea de a nu le repeta. Să le așezăm ca o piatră de temelie la nivelul conștiinței noastre peste care să putem clădi ceva durabil și credibil. În acele vremuri tulburi, unii dintre noi au fost cuprinși de o vrajă neagră și străină care le-a întunecat mințile. Au fost aruncați într-un somn greu, iar din coșmarul lor s-au fabricat realități apăsătoare, sub a căror împovărare, au fost strivite destine nevinovate. În aceste timpuri, peste cei mai mulți dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dintre toți și alții, ca să avem o imagine mai bună asupra nucleului materialist al dialecticii non hegeliene și negative, al hedonismului utopic al Școlii critice. Teza subiectivității moderne este reconstruită pe baza modelului lui Ulise, care, pentru a supraviețui sacrifica vraja naturii exterioare pe altarul raționalității instrumentale, devenind astfel "protoimaginea individului burghez". Deci rațiunea eliberează de constrîngerile naturii, iar acest proces "se metamorfozează cum arată Andrei Corbea în prefața la Minima moralia, Editura Art, București, 2007, p.8 într-o tot
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
el, toată noaptea, în cea mai deplină singurătate? Pentru că, după mintea lui de copil, în timpul zilei codrul "doarme", vrăjit, iar noaptea o zînă a codrului iese dintr-un stejar mare, sună dintr-un bucium și tot codrul se trezește din vrajă, iar Mihai sta în codru, să vadă această minune: "Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, de pe frunze uscate urme, Vin rupînd verzile crenge, cu tălăngile de gît; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și împlinească solia dată de Orfeu. Vocea ei să răsune ca o vrajă, încît marmora să cînte, creștetele-nalte ale munților să salte și tot ce în fire e în nesimțire să învie, iar poeții să cînte ce n-au cîntat de secole. Din acel "amestec de vise dalbe" apare Ondina, "ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lînă, acasă la maica Zenaida 125. Perpessicius fixează vechimea acestui manuscris, cu aproximație, tot în anul 1869126. Iată că nu numai în copilărie, ci și la vîrsta aceea de aproape douăzeci de ani, el încă trăia într-o lume de vrajă a basmelor populare și a zeițelor antice, luate din Mitologia lui G. Reinbeck. Prin pădurea Ipoteștiului, pentru poet, trecea mîndră, la vînat, Diana, zeița vînătoarei, "cu fața dulce și bălaie". Pe umăr ea purta an arc de aur. Tot pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe Maria, răpită de moarte, că el de-acum se închină Zeilor nordici. Magul coboară de pe tronu-i de piatră și intră cu Arald într-un templu de marmoră neagră, care se află în inima muntelui. Acolo, magul începe a face vrăji, cu o vargă fermecată. După aceste vrăji, Arald vede cum zidul piere, biserica creștină este fulgerată, piatra de pe mormîntul Mariei crapă în două și sare în lături, iar moarta se-nalță din mormînt o fantasmă, o dulce întrupare de omăt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de-acum se închină Zeilor nordici. Magul coboară de pe tronu-i de piatră și intră cu Arald într-un templu de marmoră neagră, care se află în inima muntelui. Acolo, magul începe a face vrăji, cu o vargă fermecată. După aceste vrăji, Arald vede cum zidul piere, biserica creștină este fulgerată, piatra de pe mormîntul Mariei crapă în două și sare în lături, iar moarta se-nalță din mormînt o fantasmă, o dulce întrupare de omăt. Trecînd prin vînt, prin neguri și fulgere
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dacă vreo nenorocire se abate asupra vreunui membru al tribului Azande din Africa, asta nu poate fi decât mașinațiunea unui vecin răutăcios care, stăpânit de ură și de ranchiună, i-a făcut farmece victimei. În spatele oricărui eveniment nefericit se ascund vrăjile motivate de reaua-credință și de dușmănia oamenilor. Pentru a explica bolile, moartea, un accident, o recoltă slabă, se invocă „deochiul”, magia malefică inspirată de sentimente întunecate și de bucuria de a face rău, de a cauza prejudicii: tot ce se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]