5,438 matches
-
a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adaptarea la necesitate, turmentarea, umilirea și ambiguitatea. Ambiguitatea veselă și pocită, să poți înghiți rahatul și să uiți cine îți supraveghează digestia și masca fericită... și să uiți de Titi și de Gică și de Gina. Tolea ieșise din baie, zăcea pe canapea cu un volum în mână. Își pregătea rolul, impertinențele și citatele cu care să-și irite colegii de la hotelul TRANZIT. Adusese cineva o sticlă de whisky pentru tov. Teodosiu? Perfect, vezi nea Gică, sticla aia fumurie a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul lunguieț, cu ștampile și timbre. Îl văzu, îl recunoscu, începu, parcă, să se zorească. Se grăbea, da, grozav se mai grăbea. Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clipă, o clipă, strigă novicele. Captivitate, ați spus? Dumneavoastră, tovarășe Gafton? Captivitate?! Îndrăzniți asemenea... Să văd sprânceana! Repede, repede, să văd cicatricea... și se repezi, trăgându-l pe Gafton după el, spre primul stâlp electric. Fără lumină, firește. Seara, străzile zăceau în beznă. Se auzea doar tropotul santinelelor, se ridica peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna moale, scârboasă. — Bucuria merită toate onorurile, profesore! Când eram tânăr și luptam pentru paradis, m-au închis într-o închisoare adevărată. În captivitate, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase închis în casă. Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton ciocăni, sfios, în ușă, îngrijorat, probabil, că nu auzise nici o mișcare a vecinului. Tolea zăcea în pat: gândea. Mai curând furios, decât încântat de amintirea mapelor cu fotografii cu care îl onorase doamna Venera. Dimineață, după-masă, zăvorât în casă. O duminică lungă lungă, lată lată, nesfârșită. Timpul fără timp, în afara timpului. O duminică surdomută: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
după-masă, zăvorât în casă. O duminică lungă lungă, lată lată, nesfârșită. Timpul fără timp, în afara timpului. O duminică surdomută: nu răspunsese la telefon, nu auzise când vecinul Gafton bătuse, sfios, o dată și încă o dată și încă o dată, în ușă. Tolea zăcea în pat: gândea. Furios. Rememora sâmbăta-capcană. Mapa cu fotografii Cușa nu oferise cheia mult așteptată. Îl înfuria, mapa îl înfuria, fără să știe prea bine de ce. Nu aflase nimic! Aflase prea multe, fără să afle nimic?... Istorie, într-adevăr, succesiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se întoarse. Din trei salturi fusese în stradă și iuți pașii, fără a se mai uita înapoi, spre sâmbăta care dispăruse, cu câinele Tavi și Tereza lui, cu tot. Zvâcnise, încordat. Salt, săritură, drept în burta duminicii leneșe, obeze. Să zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se lase în voia absenței, poate izbucnește, cândva, din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul, scumpă doamnă! Nu ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt! Nu, deloc, deruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iar scârbos. Ce capete seci suntem noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în lupte, mamele zăceau sub ruinele bisericilor și clădirilor dărâmate și ei rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de la parter. O perdea verde, subțire, mă separa de recepție (asta când asistentele își aminteau să o tragă) și, cu excepția unei vizite la radiologie, care era la capătul culoarului, tot timpul cât am stat acolo n-am făcut decât să zac în patul îngust. Corpul îmi era conectat la un monitor cardiac și, cu un ac de perfuzie înfipt în braț și tuburi de plastic pentru oxigen vârâte în nări, nu aveam de ales, trebuia să stau întins pe spate. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi zis că se petrec în altă lume. Cred că n-am fost în viața mea mai indiferent la ce se întâmpla în jurul meu, mai închis în mine, mai absent. Nimic nu mi se părea real în afara propriului corp și, zăcând acolo și gustându-mi neputința, am făcut o fixație din a încerca să vizualizez circuitele venelor și arterelor care se întretăiau sub pieptul meu, rețeaua interioară densă de materii vâscoase și sânge. Eram acolo, doar eu cu mine, cercetând totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acestui stil de viață o reprezintă cumpărăturile. Totul e la reduceri în State. Dacă nu e la reduceri, nu cumperi. Simplu. Am o groază de prostioare. Toate cumpărate pentru că erau chilipiruri față de prețul inițial. Vreo 30 de sticle de dizolvant zac pe jumătate pline în fundul șifonierului meu. Și cutii peste cutii de pastile: care să mă mențină slabă, cu părul strălucitor, picioare curate, sinusuri desfundate, dinți albi, voioasă, cu ciclu regulat și conștiința împăcată. Nu știi niciodată când ai putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Tim avea dreptate - pare bucuroasă să mă vadă plecând. Așa da prietenă, nu? De-ndată ce mă izbește aerul rece, îmi dau seama cât sunt de beată. Nu e un sentiment plăcut. Slavă Domnului, mâine sunt liberă. O să pot să zac. Acum stau pe scaunul din față. Geamul mașinii e puțin deschis, și Tim îmi mângâie coapsa. Mă bucur că sunt în drum spre casă. Cel puțin m-a scutit să iau un taxi mai târziu. Și oricum, dacă Tim nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
niște mici pungi ingenioase pe care pasagerii de la clasa întâi le primesc atunci când își ocupă locul. Conțin dopuri pentru urechi (grozave dacă vecinul tău de la hotel se întâmplă să fie gălăgios), aparat de ras (să mă fac pe picioare atunci când zac într-o cadă cu apă fierbinte, cu un pahar de vin), pieptăn (care încape în buzunarul de la spate dacă ies în club), șosete (niciodată nu ai prea multe perechi!), deodorant, strugurel, mască pentru ochi etc. Majoritatea pasagerilor de la clasa întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să mă plimb în bikini. Și dacă m-aș întâlni cu căpitanul în jacuzzi și ar trebui să vorbesc tot felul de nimicuri cu el la pielea goală doar cu câteva bule între noi? Nu râdeți - s-a mai întâmplat! Zac în cadă, înmuindu-mi picioarele obosite și aproape îmi pare rău că am stabilit să mă văd acum cu Amy. Apa fierbinte mă adoarme. Mi-ar plăcea acum un pahar de vin roșu și, poate, un film în cameră. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o percepe din când în când pufnind sau trăgându-și mucii înăuntru. Cu reflexe verzi de la piatra inelului de pe mâna stângă, în care joacă într-una, mimând preocuparea, o brichetă din plastic tot verde, Portia era chiar ideală pentru a zăcea liniștită într-un harem, fără grija de a deveni vreodată favorita. (Pleșu avea curajul, să zic așa, să combată într-un curs universitar ideea despre femeia angelică, iar Eminescu, cu vreo sută treizeci de ani înainte de noi, nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
înțeles niciodată de ce la un bărbat greața e semnul nesimțirii, e respingătoare, numai la o femeie ea poate fi binecuvântată, tocmai la femeie, care ține mai mult la curățenia ei decât noi: pe ea nu ți-o imaginezi, de exemplu, zăcând dimineața la rigolă în propria-i secreție; dovadă că-i o chestie nervoasă, după explozia asta reușeam să mă liniștesc, golindu-mi pentru câteva minute mintea de mizerie; altfel spus, greața la care medita Céline trebuia să vină atunci când trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
e frig și umezeală. Yunhe observă că, la fiecare cincisprezece minute, cineva e aruncat înapoi în încăpere și e scoasă afară o altă persoană. Se adună toate în preajma celor aduse înapoi ca să obțină informații. Femeile, bătute și pline de vânătăi, zac pe jos, goale. Din păr le picură apă. Cu respirația întretăiată, ele descriu interogatoriul. Capul e scufundat în apă care ustură de la ardeiul iute. Lovituri în spate. Nu cunosc nici-un comunist, hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cerul e doar atât de mare cât un inel. Îți vinzi trucurile ardeiate țăranilor analfabeți. Te faci de râs în fața mea. Da, da, da. Uneori, chiar cred că scrierile tale despre moralitate sunt o glumă. După ce le-am citit, ele zac pe podeaua minții mele într-o totală dezordine! Ce plăcere să aud asta! Câtă îndrăzneală să vii în peștera mea să-mi dai foc la grâne! Apă! Apă fierbinte! Jiang Ching! Mă ridic, iau ceainicul și mă duc la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tot mobilierul din orașul imperial este confecționat din arbori de camfor. Lemnul de camfor are reputația de a trăi și a respira în continuare, producând un miros dulce chiar și după ce a fost transformat în mobilă. Manuscrise originale, legate manual, zac desupra standurilor înguste și lungi. În mijlocul camerei e un birou cu o suprafață de opt picioare pe patru picioare. Pe el se află un set de pensule de scris, o călimară, o cană de ceai, o scrumieră și o lupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao și trebuie să-mi aduc permanent aminte să fiu recunoscătoare. Ar trebui, într-adevăr, să fiu mulțumită de cum au ieșit până la urmă lucrurile pentru mine. Cu Dee la comanda platoului de filmare, mi se realizează filmele. Gloanțele mute care zac în încărcătoarele armelor soldaților săi vorbesc mai tare decât ar putea să o facă vocea mea. Pe 1 octombrie 1969, se lansează filmul Doborârea tigrului de munte prin istețime. E un mare succes. Este urmat de două filme de balet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
involuntar spre stâlp. Se vaietă: Tovarășe președinte Mao! Șeful plutonului de execuție merge și o trage la o parte pe Fairlynn, apucând-o de guler. O târăște de acolo. Mintea lui Fairlynn e paralizată. Se simte ca un pește gătit, zăcând pe o farfurie, cu șira scoasă. Soldații ridică armele. Se aude zgomotul făcut de vânt. O prizonieră se întoarce. Ochii ei o caută pe Fairlynn. Este colega ei de celulă, Lotus. Fairlynn se rostogolește la pământ și apoi se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și a duce mai departe steagul lui Mao Zedong. Spre marea mea dezamăgire, după ce trei ani a stat să se prăfuiască pe biroul lui Mao, propunerea este refuzată. Nu doar atât - Mao scrie un comentariu răutăcios pe copertă: De aruncat. * Zac la pământ, fără suflare. Nu am nici măcar forța de a mă sinucide. Dacă Mao mi-ar fi dovedit că e regele din Shang, aș imita-o pe Doamna Yuji și m-aș înjunghia bucuroasă. Și ar fi demnitate în asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
abia dupè ce a mai crescut, a început sè o fascineze, îmi aratè o casè mare, a cèrei poartè e situatè pe cealaltè stradè, acum, în curtea pustie, acoperitè de zèpadè, douè vechituri de mașini, o lada și o broscuțè, zac abandonate sub un nuc, ceva mai încolo, în soarele molcom al unui început de toamnè aurie, deasupra unei mese de tenis, doi bèieți de liceu se înverșuneazè într-un turnir a cèrui recompensè ar putea fi zâmbetul domnișoarei cu pèrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un foșnet sec atunci când le atingi. — ...M-a toropit somnul, din cauza căldurii... Își desface și Își pune la loc centura În care a adormit, ca un cal În ham. Zdrențe incomprehensibile din vis Îi flutură În fața ochilor În timp ce strigătele mute zac, Înecate În salivă, Între mușchii paralizați ai gâtului, ai limbii. Bănuiește, de fapt, care este visul, se tot repetă ori de câte ori Îl doare piciorul, e bolnav sau doarme În condiții inconfortabil. Și, În plus, l-a auzit povestit de sute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]