7,506 matches
-
de morți, Prea mult sânge și brazdele tac. Deja se-adună uitarea pe la porți. Morții nu se revoltă și tac sub cruci, Stau ascunși după florile uitării, În toamnă mai cad frunzele de nuci Amintindu-ne că ei ne-așteaptă-n ușa zării. Doar Sartre îmi șoptea într-un târziu: Decât un erou mort, mai bine un ucigaș viu, România e frumoasă, are pământ bogat, Se fură-n dragi, și mai e de furat! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: În miez de drum
ÎN MIEZ DE DRUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357283_a_358612]
-
20 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului O geana de dor Aleargă pe muntele de sare. Ferecat în lacrima... Ca un fulg de nea, mut și mare. Un semn, o secundă, un an, nopți de clipe, Așteaptă pe valul uitării din zare. Destinul se sparge în vise, Umbrit de o noapte cu soare. Din închisorile iubirii, Apar inelele lui Romeo. Julieta respira prin floarea fericirii, Iar focul ascunde un Nero. Prin ,,Soare,, se naște Ziua Prin ,,Întuneric,, arde Romă. O tragedie palida
INCHISORILE IUBIRII de PETRU JIPA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357305_a_358634]
-
batjocoresc. A fost împlântat chiar în femeie, pentru perpetuare. Din una ca tine îmi am și eu rădăcina, dar și tu trebuie să știi că toți suntem pământ. În noi se îngroapă dușmanii, prietenii și toate neamurile din cele patru zări sau câte mai sunt. Putrezesc în noi, precum și noi în cei de dinainte. E roata pe care ni se strâng zilele ca ața pe ghem. Pământul ne-nglobează în întrgul lui; ne-ntoarcem ca puiul în găoacea din care ne-
PĂMÂNTUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357344_a_358673]
-
o frumoasă idila la Viena, care peste timp se va transforma în iubire profundă și va continua apoi cu mici întreruperi până la moarte, si chiar dincolo de granițile vieții, căci, cine știe dacă nu se continuă frumoasă lor iubire, în alte zări, într-o altă dimensiune, dincolo de coloană infinitului, dincolo de răutățile celor care le-au stat împotriva. Virginia, fiica Veronicăi, scria despre mama ei: “L-a iubit pe Eminescu cu o iubire nemărginita. Împrejurările și oamenii au făcut ca ei să nu
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
DAR NU EXISTĂ, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012. CĂ POEȚII SUNT, DAR NU EXISTĂ Poetul, copt de gând, e suveran, miroase-a clorofilă de departe. Cu luna de pe cer contemporan, privighetori plantează-n zări de carte. Poetul, plin de muguri, mulge oda sătulă de păienjeni și de dor, Dă dracului și turnul și pagoda și gâlgâie luceferi din urcior.. Poetul, prin cuvinte, paște flori iar rimele, cochetele! ades le înțarcă de moloz și, dintre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
e falnic râu și nicidecum comoară sau uneltă. Căpăstrul lui, ... Citește mai mult CITEȘTE ȘI VEI VEDEACĂ POEȚII SUNT, DAR NU EXISTĂPoetul, copt de gând, e suveran,miroase-a clorofilă de departe.Cu luna de pe cer contemporan,privighetori plantează-n zări de carte.Poetul, plin de muguri, mulge odasătulă de păienjeni și de dor, Dă dracului și turnul și pagodași gâlgâie luceferi din urcior.. Poetul, prin cuvinte, paște floriiar rimele, cochetele! ades leînțarcă de moloz și, dintre nori,aduce miei și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > FAGUL MONUMENTAL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului FAGUL MONUMENTAL Trăiești pe malul apei line Când timpul liniștit domnește Și totul în natură se odihnește, Iar zările-s curate și senine. Te clatini În fața vântului puternic, Iar fruntea-ți înfrântă parcă plânge, Dar niciodată trupul nu-ți va frânge, Vântul ăsta cât e de nemernic. Alături de tine sălbatice stânci Te înconjură atât de magistral Între ele tu
FAGUL MONUMENTAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357368_a_358697]
-
în șoapte Pagini multe-a inundat. De sub aripi consecvente Care găzduiesc căldură, Peste veac, fără cuvinte, Voi cita doar din scriptură. Mă voi resemna probabil, Când în veacul următor, Zborul meu incontestabil Se va dizolva în dor. Voi transmite peste zare, Din suflet spre infinit, Dragostea nemuritoare Ca pe-un Soare moștenit. Iubirea va triumfa, N-are cum să se destrame, Chiar dacă-o vei camufla Cu o mie de năframe. Rămâi îngerul albastru ... Citește mai mult Șchioapătă un vers în noaptePrintre
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Ritmul lui pierdut în șoaptePagini multe-a inundat.De sub aripi consecventeCare găzduiesc căldură,Peste veac, fără cuvinte, Voi cita doar din scriptură.Mă voi resemna probabil,Când în veacul următor,Zborul meu incontestabilSe va dizolva în dor.Voi transmite peste zare,Din suflet spre infinit, Dragostea nemuritoareCa pe-un Soare moștenit.Iubirea va triumfa, N-are cum să se destrame,Chiar dacă-o vei camuflaCu o mie de năframe. Rămâi îngerul albastru... XXV. RENASC, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 285
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011. Doamne, ce n-aș da să-mi flutur Pletele în vânt cumplit, Toată tristețea să-mi scutur De pe dorul învechit, Să-mi acopăr disperarea De-a te mângâia pe frunte, Atingând palma cu zarea Undeva, pe-un vârf de munte! Doamne, ce n-aș da să-ți picur Lângă gene sărutări, Peste noapte să mă bucur C-am descoperit în zori Cum adaug existența Într-un sarcofag integru, Adormind indiferența Ce-a pictat atâta
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
aleargă spre apus cerul suspină încă lumină un eu mă alergă spre iarnă un ochi de lac închide gene printre raze târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate pe mine am dezbrăcate priviri un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia zarea dincolo de mine uită ziua trecută o frântură de rouă se sparge înghețată toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă un strigăt de pasăre caută cerul ranită fără priviri culori în cenușiu pictează zarea vara trecută amăgește încă destine năuc
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
colț de umbră rătăcește tremurând câmpia zarea dincolo de mine uită ziua trecută o frântură de rouă se sparge înghețată toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă un strigăt de pasăre caută cerul ranită fără priviri culori în cenușiu pictează zarea vara trecută amăgește încă destine năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța în pumn am strânsă amintirea ta mă doare nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină un copac zgribulit îmi oprește privirea fără pași
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
departe. Presimt că ne apropiem de el. Dacă vom fi uniți pe această insulă plutitoare în caz de furtună vom ajunge acolo. Unitatea ne v-a face să atingem idealul nostru. Dreptaciul: (punând mâna streașina deasupra ochilor și privind în zare). Nu se vede țărmul. Abia aștept să ajungem. Întreaga mea familie numai despre această clipă vorbește. Speranța este mare. Dacă acest Tărâm ne v-a dezamăgi? Stângaciul: Nu vom fi înșelați în speranțele noastre. Nu curge miere și unt acolo
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
Eu sunt ateu! Punct! Cred în materialismul dialectic și în evoluția speciilor a lui Darwin. Biblia mea este „Capitalul” lui Marx, iar Noul Testament îmi este „Manifestul communist” (După o pauză de tăcere își pune palmă streașina la ochi. Privește în zare prin hublou) Nu se vede încă Tărâmul Făgăduinței. Doar imensitatea oceanului. Acolo societatea nouă, evoluția la care am visat toată viața, s-a înfăptuit „prin mase, nu prin indivizi” așa cum spune Titulescu. Căderea socialismului multilateral dezvoltat din țara noastră mia
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
spunea că: „A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul”. Dar poți să râzi!? Rămân în urma lui soția și copiii ... Când vom ajunge la destinație îi voi ajuta ... Își pune mâna streașina la ochi și privește în zare peste întinsul oceanului) Încă nu se vede Tărâmul Făgăduinței, încă nu se vede ... Trebuie să avem răbdare. Sper că stafia Stângaciului să nu ne tulbure speranța că acolo vom găsi societatea mult-visată de noi. Mai avem de mers, mai avem
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului COPACUL ȘI VÂNTUL VÂNTUL se joacă, cu crengile-i verzi, Ba le ridică, ba le coboară, Ca niște valuri. . .Cu privirea te pierzi, Departe în zare, gândul tău zboară. Foșnet-oftat, fără ritm cadențat, Mângâie parcă sufletul meu. Pare un cântec cu refren romanțat Și mă alină, când urcușu-i mai greu. Privesc COPACUL, uriaș și frumos În despletitele-i, crengile-valuri. . . Poartă Puterea, și-i atât de fălos
COPACUL ŞI VÂNTUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357456_a_358785]
-
îi spuse: − Îți mulțumesc, dar trebuie să înving timpul de unul singur! − Dar, Maria Ta!... Și prințul ieși că o furtună pe poarta palatului, îndreptându-se către Marea Anotimpurilor. A străbătut în drumul său munți stâncoși, cu vârfurile pierdute în zare și vai adânci. Într-o zi, s-a oprit la țărmul unei mari și i se păru cel mai ciudat loc pe care il văzuse. Valurile erau pictate în culorile curcubeului, iar zeci de pescăruși pluteau fără să dea din
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
să fie lăsați să-și pună iubirea în ecuația poeziei. Numai „Un pic de poezie ajunge să înmiresmeze un întreg secol”(Jose Marti). Să nu lăsăm să se strivească, spunea Blaga „corola de minuni a lumii.” Fiindcă „Fiorul tainic al zării de cristal verde e haina Poetului/ Descifrând taina lumii din noaptea tăcerii”. Elisabeta IOSIF 30 septembrie, 2013 Referință Bibliografică: SĂRBĂTORIMD ZIUA INTERNAȚIONLĂ A POETULUI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1005, Anul III, 01 octombrie 2013. Drepturi de
SĂRBĂTORIMD ZIUA INTERNAŢIONLĂ A POETULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357459_a_358788]
-
din tine - // Multe câte te învață / Câte nu le poți cuprinde, / N-au în ele-atâta viață / Cât în raza ei, merinde - // Taină care nu se știe, / Pas ce nu își știe mersul, / Înăuntrul tău, făclie, / Nu încape Universul - // Urcă, zare după zare, / Între ce e rău, și bine! / Ca să vezi că seamăn n-are, / Vie, Lumina din tine! 4 august 2010” (Excelsior!). Un întreg ciclu de poeme este dedicat poetului Adrian Păunescu, fie exultând personalitatea și lirica acestuia, fie în
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
Multe câte te învață / Câte nu le poți cuprinde, / N-au în ele-atâta viață / Cât în raza ei, merinde - // Taină care nu se știe, / Pas ce nu își știe mersul, / Înăuntrul tău, făclie, / Nu încape Universul - // Urcă, zare după zare, / Între ce e rău, și bine! / Ca să vezi că seamăn n-are, / Vie, Lumina din tine! 4 august 2010” (Excelsior!). Un întreg ciclu de poeme este dedicat poetului Adrian Păunescu, fie exultând personalitatea și lirica acestuia, fie în chip de
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
îi spuse: − Îți mulțumesc, dar trebuie să înving timpul de unul singur! − Dar, Maria Ta!... Și prințul ieși că o furtună pe poarta palatului, îndreptându-se către Marea Anotimpurilor. A străbătut în drumul său munți stâncoși, cu vârfurile pierdute în zare și vai adânci. Într-o zi, s-a oprit la țărmul unei mari și i se păru cel mai ciudat loc pe care il văzuse. Valurile erau pictate în culorile curcubeului, iar zeci de pescăruși pluteau fără să dea din
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
printre creste de uimire, Pe valuri deznodate dintr-un ghem De mare cu răspunsuri în privire Pentru atâtea țărmuri ce se tem. Tu îți mai amintești cum înserarea Ne aducea în visul nostru,frânți Dar fericiți și ne-nvelea cu zarea? Suntem la fel și azi... Doar mai cărunți... Referință Bibliografică: Doi, sub geana unui vis / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DOI, SUB GEANA UNUI VIS de AURA POPA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357497_a_358826]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PLOUĂ DIN NOU ... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Plouă din nou ca-ntr-un sfârșit de lume Și-n orice zare umbrele mustesc Deschid alt vis văratec,fără nume Sperând ca printre lanuri să găsesc Pașii venirii tale de-altădată: Rotunzi și fără zimți de răzgândiri Și-acea poveste, ce ne-a fost furată De-un hoț de șanse, cerul din
PLOUĂ DIN NOU ... de AURA POPA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357505_a_358834]
-
albastru de cer, li se topeau, teiule, teiule, îmbătător mai erai când bătea vântul prin tine, seara când umbrele lor fermecate pe alee treceau. se-auzeau pași pe înserate în culori de soare-apune, luminând cărări de vis ce-aprindeau în zare ruguri, luna dragă călăuză, cu luceafărul sclipind, se topeau ca două umbre în dulceța de amurguri... împărat era poetul ca și codrul, peste seara lor regească, cu ochi treaz și mintea vie și cu inima flămândă, purtând lira lui în
TEIULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357509_a_358838]
-
VARA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului vara A venit vara după calendare, Tăcerea este umedă prin munți, Stau treji ca niște daci cărunți, Cu vârfurile ce se pierd în zare. Și pe câmpie grâul încolțește, Talanga scoate turma în amurg, Se-aud pe vale apele cum curg, Iar trandafirul vesel înflorește. Petale lungi de lună la ureche, Cu nopțile scăldate-n apa vie, Natura care s-a trezit și -nvie
VARA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357515_a_358844]