30,075 matches
-
topitorii încă de la începutul secolului 19. Manganismul este rezistent la formele de terapie uzuale aplicate la formele obișnuite ale bolii Parkinson. Toxicitatea majorității combinațiilor de mangan este redusă și practic nu s-au înregistrat cazuri de intoxicare după ingerarea acestor combinații. Soluțiile acide de permanganat nun pot oxida orice material organic cu care vin în contact Căldura generată de acest proces de oxidare este suficientă pentru a aprinde unele substanțe organice.
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
la acțiunea substanțelor organice și anorganice, cu excepția celor care conțin sulf, și prezintă o mare rezistență la coroziunea atmosferică, de aceea e utilizat la galvanizare. Istoria nichelului este asemănătoare cu cea a cobaltului. Este cunoscut încă din antichitate sub forma combinațiilor sale, dar la acea vreme nu s-a putut izola în forma sa metalică. Este răspândit în natură, dar mai comun este în meteoriți. Nichelul era utilizat încă din antichitate, fără a se ști de existența sa, sub formă de
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
dat vina pe un spirit răutăcios al mitologiei germane, "Nickel" (similar cu Old Nick) (chinuitor de cupru). Ei au numit minereul "Kupfernickel", nichel de cupru, din germană de la "Nickel" și "Kupfer" = cupru. Azi minereul este cunoscut ca nichelină sau nicolit (combinație a nichelului cu arsen). În 1751 baronul Axel Fredrik Cronstedt a încercat să extragă cupru din minereul "Kupfernickel", dar a obținut în schimb un metal alb, pe care l-a denumit după numele spiritului minereului, "Nickel" (nichel). În germana modernă
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
Fierul metalic brut este obținut în furnale, unde minereul este redus de către cocs la fonta. O prelucrare ulterioară cu oxigen reduce conținutul de carbon pentru a se obține oțel. Oțelurile și aliajele din fier cu conținut scăzut de carbon, în combinație cu alte metale, sunt de departe cele mai comune metale în industrie, datorită numărului mare de proprietăți dezirabile. Compușii chimici ai fierului, care includ compuși feroși și ferici, au multe utilizări. Oxidul de fier amestecat cu pudră de aluminiu poate
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
duritatea. Duritatea crește rapid cu un conținut de carbon de 0,2% și este saturată la ~0.6%. Fierul produs industrial, care este cel mai pur (aproape 99,99% puritate), are o duritate de 20-30 Brinell. Fierul formează cu oxigenul combinații divalente și trivalente. Fenomenul de oxidare a fierului se mai numește ruginire. "Oxidul feros", FeO (II), se obține prin arderea directă a fierului. El este stabil doar la temperaturi de peste 833 K (560C) și este de culoare neagră. "Oxidul feric
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
pieselor, porozitatea acestor straturi este atât de mare încât obiectele din fier expuse efectelor atmosferei ruginesc continuu până la distrugerea lor completă. Oxidul feric este opac la radiații ultraviolete și infraroșii, proprietate ce își gasește aplicații la fabricarea geamurilor termoabsorbante. În combinație cu carbonul, fierul poate forma soluții solide sau carbura de fier Fe (numită și cementită). În funcție de temperatură și de conținutul de carbon, soluțiile solide sunt ferita, austenita și ferita δ. "Pentacarbonilul de fier", Fe(CO) se obține prin reacția, sub
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
univers și al 4-lea pe Pământ (al doilea metal, după aluminiu). Ca masă însă, fierul ocupă primul loc pe Pământ. În prezent se consideră că 80% din nucleul interior al Pământului este format din fier. Sub formă de diverse combinații, el formează 5% din scoarța terestră, însă în stare pură se găsește doar accidental (în meteoriți). Se presupune de asemenea că planeta Marte își datorează culoarea roșiatică unui sol bogat în oxid de fier. Datorită reactivității sale mari, în natură
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
geofizicii este explorarea geofizică, adică studierea și explorarea interiorului Pământului, în vederea stabilirii caracteristicilor solurilor și rocilor și în vederea identificării și evaluării resurselor minerale utile. Pentru aceasta se folosește de măsurători fizice efectuate la suprafața Pământului, cum ar fi: Utilizând o combinație între matematică, fizică, geologie, chimie, hidrogeologie și tehnica de calcul, un geofizician analizează aceste măsurători pentru a deduce proprietăți și procese din interiorul complex al Pământului. Atunci când sunt alese locații pentru mari proiecte inginerești sau mari operațiuni de colectare și
Geofizică () [Corola-website/Science/302821_a_304150]
-
Curеntul electric reprezintă deplasarea dirijată a sarcinilor electrice. Există două mărimi fizice care caracterizează un curent electric: Sarcinile electrice în mișcare pot fi purtate între două puncte date, de electroni, ioni sau o combinație de ioni și electroni. Producerea curentului electric este determinată de existența unei tensiuni electrice între cele două puncte (între care se deplasează sarcinile) ale unui circuit electric. Tensiunea în cauză poate fi dată de o sursă de tensiune electrică existentă
Curent electric () [Corola-website/Science/302809_a_304138]
-
formula 38: Bromul se dizolvă în dizolvanți organici (sulfură de carbon, benzen, cloroform, tetraclorură de carbon, etc.) De aceea se poate extrage dintr-o soluție diluată, folosind dizolvanți organici. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, poate fi înclocuit de clor din combinațiile sale cu hidrogenul și cu metalele: Prin urmare, dacă la o soluție de bromură de potasiu se adaugă apă de clor și se agită, soluția incoloră se colorează în galben-brun din cauza dizolvării în apă a bromului pus în libertate de către
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
în compuși reprezentați în principal de bromuri (cel mai adesea sub formă de bromură de sodiu, -potasiu sau -magneziu), însoțind clorurile în apele marine și în minerale. În saline, bromurile se găsesc în straturile superioare ale zăcămintelor, în asociere cu combinații ale potasiului. Răspândirea relativă medie a bromului în scoarța Pământului, dar și în atmosferă și hidrosferă, este de 6,0·10%. În mări, conținutul mediu de brom este de 0,008%. Bromurile se găsesc în apele unor izvoare naturale sau
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
fi realizată prin intermediul oxidării anodice. Metode de obținere -Acidul bromhidric, rezultat prin reacția 1), datorită caracterului reducător, reduce acidul sulfuric la acid sulfuros. Acesta din urmă se descompune în bioxid de sulf și apă ca în reacția 2). Bromul formează combinații anorganice în care se manifestă stări de oxidare negativă (-1) și pozitive (+1,+3, +5). Dintre combinațiile bromului, cele mai importante sunt acidul bromhidric și sărurile acestuia denumite generic "bromuri". Un foarte important compus anorganic al bromului este "apa de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
reduce acidul sulfuric la acid sulfuros. Acesta din urmă se descompune în bioxid de sulf și apă ca în reacția 2). Bromul formează combinații anorganice în care se manifestă stări de oxidare negativă (-1) și pozitive (+1,+3, +5). Dintre combinațiile bromului, cele mai importante sunt acidul bromhidric și sărurile acestuia denumite generic "bromuri". Un foarte important compus anorganic al bromului este "apa de brom". Apa de brom este o soluție apoasă de brom, de culoare brună. Are utilizări foarte importante
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
gaz sau apă de brom) au ca produs de reacție polibromuri. Ionul de Br este incolor, iar ionul de Br este colorat în brun, asemănător moleculei diatomice de brom. La fel ca celelalte elemente halogene, bromul formează cu ceilalți halogeni combinații binare sau ternare. Bromul poate forma asemenea compuși mai ales cu fluorul dar și cu iodul și clorul. Aceste combinații sunt de tipul formula 65, în care formula 66 este un număr impar și formula 67 reprezintă halogenul mai ușor decât bromul (când
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
este colorat în brun, asemănător moleculei diatomice de brom. La fel ca celelalte elemente halogene, bromul formează cu ceilalți halogeni combinații binare sau ternare. Bromul poate forma asemenea compuși mai ales cu fluorul dar și cu iodul și clorul. Aceste combinații sunt de tipul formula 65, în care formula 66 este un număr impar și formula 67 reprezintă halogenul mai ușor decât bromul (când formula 66 este mai mare decât 1). Ele se formează, de regulă, prin reacția directă dintre brom și un alt halogen
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
directă dintre brom și un alt halogen, în tub de nichel iar compoziția produsului depinde de condițiile de temperatură și presiune. Cei mai cunoscuți compuși interhalogenici ai bromului sunt formula 69, formula 70, formula 71, formula 72, formula 73. Din punct de vedere chimic, aceste combinații sunt reactive. Ele sunt oxidanți și reacționează cu majoritatea elementelor dând amestecuri de halogenuri. În general, proprietățile fizice ale acestor combinații sunt intermediare între cel al bromului și al celuilalt element halogen din compoziția compusului. Combinațiile oxigenate ale bromului sunt
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
Cei mai cunoscuți compuși interhalogenici ai bromului sunt formula 69, formula 70, formula 71, formula 72, formula 73. Din punct de vedere chimic, aceste combinații sunt reactive. Ele sunt oxidanți și reacționează cu majoritatea elementelor dând amestecuri de halogenuri. În general, proprietățile fizice ale acestor combinații sunt intermediare între cel al bromului și al celuilalt element halogen din compoziția compusului. Combinațiile oxigenate ale bromului sunt mai greu de preparat decât cele ale clorului și totodată sunt mai nestabile. Formula chimică a acidului bromhidric este formula 74. În
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de vedere chimic, aceste combinații sunt reactive. Ele sunt oxidanți și reacționează cu majoritatea elementelor dând amestecuri de halogenuri. În general, proprietățile fizice ale acestor combinații sunt intermediare între cel al bromului și al celuilalt element halogen din compoziția compusului. Combinațiile oxigenate ale bromului sunt mai greu de preparat decât cele ale clorului și totodată sunt mai nestabile. Formula chimică a acidului bromhidric este formula 74. În condiții normale de temperatură și presiune, acidul bromhidric este un gaz incolor, ce fumegă în
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
bromhirdric mai poate fi obținut printrun proces de sinteză în care se trec vapori de brom și hidrogen, la 200-300° Celsius, printr-un tub, peste o sârmă de platină sau peste cărbune activ: formula 81 Anhidrida hipobromoasă (protoxidul de brom) este combinația bromului cu formula chimică BrO. Se prepară prin acțiunea bromului asupra unei suspensii de HgO în CCl. Protoxidul de brom este un gaz brun. Acidul hipobromos se prepară prin agitarea unei suspensii de de oxid de mercur (HgO) sau oxid
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
Acidul hipobromos se găsește sub formă de soluție de culoare galbenă, stabil, până la o concentrație de 6%. Acesta este mai instabil de cât acidul hipocloros și se descompune la 30° Celsius. Este oxidant și bromurant, punând în libertate brom în combinație cu acidul bromhidric. Sărurile acestui acid sunt hipobromiții, care se obțin prin introducerea bromului, la temperatură scăzută, în hidroxizi alcalini. Datorită instabilității, hipobromiții se descompun la o ușoară încălzire în bromați și bromură. Bromații se prepară prin acțiunea hidroxizilor alcalini
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cu o soluție de amoniac, se formează o pudră neagră, a cărei compoziție este fie NI, fie NI. Explodează foarte violent când devine uscată la contact cu aerul sau la frecare, fiind — din această cauză — o substanță foarte periculoasă. În combinație cu clorul, formează 2 compuși, ICl și ICl, nu foarte cunoscuți. Sunt lichide volatile de culoare brună, cu un miros înțepător, ce afectează ochii. Iodul este întâlnit în organismul uman în glanda tiroidă; alte organe care prezintă concentrații de iod
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
(n. 26 august 1968, Olcea, județul Bihor) este o prozatoare română care s-a afirmat la începutul secolului al XXI-lea. A publicat până în prezent o carte de haiku-uri, "Haiku și caligrame" (2000), volumul reprezentând o inedită combinație între poezie și caligrafie (Rodica Frențiu fiind autoarea caligramelor). I-au apărut la un interval scurt de timp două romane, ambele fiind bine primite atât de critica de specialitate, cât și de cititori : "Coborârea de pe cruce" (2001) și "Chemarea lui
Florina Ilis () [Corola-website/Science/302839_a_304168]
-
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele și Rohonczy sau Rohonc, în toate combinațiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit și încă nedescifrat în mod convingător. Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc în Burgenland (astăzi Rechnitz pe teritoriul Austriei) până în 1838, când contele Gusztáv Batthyány și-a donat biblioteca
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
Reforma Taika din anul 645 a consfințit introducerea sistemului politic și administrativ chinez în arhipelagul nipon. Noul regim era însă o combinație între regimul chinez și cel japonez tradițional. Ocupațiile de bază erau: agricultura, pescuitul, creșterea vitelor, vânatul, exploatarea pădurilor. Țărănimea trăia în comunități, presta servicii feudale, deși iobăgia n-a îmbrăcat o formă juridică, desprinzându-se țăranii înstăriți. În conformitate cu reformele efectuate
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
ea trebuie oprită. În 4 noiembrie 1956 trupele sovietice au intrat din în Ungaria. URSS a justificat intervenția militară pe baza responsabilității față de Pactul de la Varșovia prin formarea guvernului János Kádár, în 3 noiembrie 1956. Această intervenție a fost o combinație de artilerie și bombardamente și a fost coordonată de acțiuni cu tancuri (6000 de tancuri). Imre Mécs a zis că armata sovietică a folosit mai multe tancuri împotriva Ungariei față de ce au folosit germanii pentru invadarea URSS-ului în cel
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]