29,295 matches
-
mă resemnasem să capăt știri de la tine abia la începutul săptămânii viitoare... După această primă izbucnire, simt nevoia să mai recitesc scrisoarea. Așteaptă-mă... E așa de bine să-i fie cuiva dor de tine! Doamne, și mie mi-e dor! Cât îmi e de dor! Mai cu seamă serile, când te smulgi din cercul vicios al obișnuitelor ocupații. Stau și citesc cu voce tare, căci altfel n-aș avea răbdare, iar apoi, obosit, încerc să adorm cât mai repede și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de la tine abia la începutul săptămânii viitoare... După această primă izbucnire, simt nevoia să mai recitesc scrisoarea. Așteaptă-mă... E așa de bine să-i fie cuiva dor de tine! Doamne, și mie mi-e dor! Cât îmi e de dor! Mai cu seamă serile, când te smulgi din cercul vicios al obișnuitelor ocupații. Stau și citesc cu voce tare, căci altfel n-aș avea răbdare, iar apoi, obosit, încerc să adorm cât mai repede și, poate, să te visez... (Te-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
el! De aceea, opresc un rest de băutură dintr-o sticlă și mă pregătesc s-o beau cu gândul la dânsul... Un gând și un pahar de vin închinat ție în vis la Satulung! Mă trezesc cu sufletul plin de dor de viață. Simt că trăiesc. Este sfârșitul psihologic al convalescenței. Am uitat că am fost bolnav! 23 august 1954 În noaptea aceasta Roland Barthes a venit la mine în vizită. Nu s-a schimbat aproape deloc, doar că era puțin
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
siguranță, și ele. Te sărut cu drag și mă bucur nespus că în curând te voi revedea și te voi îmbrățișa. Pesemne că te voi săruta cel puțin timp de cinci minute fără întrerupere. Că tare mi s-a făcut dor de tine, așa lipsită cum sunt de orice mângâiere. De sărutat nu mă sărut decât cu Emil Petrescu, precum și cu toate tovarășele mele de muncă, care fie că vin, fie că pleacă, fie că mă felicită, fie că-mi mulțumesc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sfârșeală pentru cerurile albastre, pentru lumina soarelui, pentru adierea caldă a vânturilor, pentru apele verzui ale lacurilor, ce te așteptau oricând primitoare la marginea Bucureștilor... Plicticoasă făptură omenească, veșnic nemulțumită, veșnic tânjind după alte celea! 24 septembrie 1954 Mi-e dor de Florino! Îmi lipsește, o, cât îmi lipsește când, spo vedindu-mă lui, aș putea vedea mai limpede în mine însumi... În perioada aceasta de luptă și de muncă și de înverșunată sfidare a toți și a toate, când îți încordezi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
judicios, totul plicticos, mort. Arunci cât colo cartea care, oricât de frumoasă, pare searbădă și cauți omul viu și pasiunea care îi dă viață... și nu le găsești. Aici apare rostul marilor prietenii și al dragostei. Aici - nosta lgia și dorul după dânsele... În asemenea clipe totul te enervează prin viziunea inutilității sale. Enervarea se acumulează, spo rește, crește, până când - se revarsă, provocând catastrofa și totodată liniștea... Viața a căpătat din nou un sens: acela de a te repune pe picioare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fără de sfârșit și fără rost, să te îneci de bunăvoie în Oceanul Indiferenței, să te afunzi în smârcurile disperării mute și senine, în care nu trebuie să mai faci nimic, pentru că nu mai sunt nici zări de lumină și nici dorul chinuitor după ele, pentru că totul fiind negru e ca și cum ar fi alb totul... Odihnește-te... Numai prima clipă e grea! Atunci când o groaznică tristețe îți junghie inima și o îngheață, și când știi că tot ce a fost nu va
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că știi bine că pământu-i vorace, lași limba să-ți odihnească în gură și pământul s-aștepte. Pe asfalt, însă, te miști mai cu lejeritate - acolo unde sevorbește încontinuu, moartea se află nu dedesubtul vieții, ci în urma ei. Mi-era dor de acasă, măsimțeam vinovată ca și când mi-aș fi luat picioarele la spinare, lăsându-i pe ceilalți pradă voracității pământului sătesc cu înfloritorul său panoptic al soiurilor de moarte. Eram obișnuită să văd moartea în plină viață cotidiană. și pentru că mă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sine, ci și - ori mai degrabă tocmai - față de cei pe care statul îi suspectează. Dar și în afara gimnaziului, pe străzile orașului, totul era iarăși - deși într-alt fel - mult prea vast pentru biata-mi piele croită zgârcit. Mi-a fost dor de acasă până ce-am început să citesc cărți despre fenomenul provincialismului și despre național-socialism. Am văzut în fața ochilor satul ca îndărătul unui perete de sticlă - o ladă fantomatic ruptă de lume cu oameni încremeniți nemilos. Îi evitam pe copiii de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gostatului, nu aveți voie să tăiați de acolo nici un copăcel. Liziera este supravegheată permanent. V-ar putea aresta Doamne ferește! și v-ar putea trimite la școala de corecție. Eu n-aș avea cum să vă ajut și aș muri de dorul vostru... Fiți cuminți, și să ne rugăm fierbinte lui Dumnezeu să se întoarcă tatăl vostru de la închisoare, unde stă absolut nevinovat de șase ani de zile. Haideți, dragii mei, mergeți și pregătiți-vă lecțiile pentru mâine. Și a venit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Fusese achiziționată de multă vreme iar timpul își lăsase amprenta asupra unei garderobe ale cărei piese cu greu ar fi fost achiziționate chiar și de comercianții ambulanți de haine degradate: telalii! Mi se scrie că ești tulburată Că ți-e dor de mine ne-ncetat Că ades bați drumul supărată În paltonul vechi și demodat." (Serghei Esenin) Pe cap avea un capișon deosebit de frumos, rămas de la Silvica, sora mea. Era tivit pe margine cu o bentiță din blăniță de iepure de culoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
știu De ești mort sau de ești viu Și hoinărești ca-n Cișmigiu Cu buzunarele goale Printre căile astrale? Mai sari gardul câteodată La vreo împopoțonată S-o lași cu gura căscată Cum făceai tu altădată? Sau când ți-e dor de-o femeie Străbați căile lactee Spilcuit și fain berbant În costumu-ți elegant? O tu, frate-al meu mai mic, Te-ai mutat de-aici un pic Și purtat de alizeu Te-ai urcat la Dumnezeu. De lacrimi e sec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Spilcuit și fain berbant În costumu-ți elegant? O tu, frate-al meu mai mic, Te-ai mutat de-aici un pic Și purtat de alizeu Te-ai urcat la Dumnezeu. De lacrimi e sec izvorul Zi de zi îți ducem dorul Am vrut să te-nveselesc În limbajul pământesc. Dar fără tine-i foarte greu Fratele meu, fratele meu... În cameră e liniște. Crivățul înnebunit de furie caută cu disperare o fisură cât de mică, o găurică uitată și netencuită pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toată puterea, spre a o convinge pe mama de soliditatea argumentului invocat. "Nu mai plânge, baby! Nu te întrista, Zâmbetul privirii E lumina mea... Nu uita că-n viață Totu-i trecător La ce bun atunci Să rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
folclor: Folclor din Suceava (1959); Apă trece, pietrele rămân. Antologie de proverbe românești, cu o introducere, note și indici(1967; ediția a Il-a, revăzuta și adăugita, 1968); Izvoare folclorice și creație originală (colectiv; 1970); Cântece de dragoste și de dor. Antologie de texte populare, cu o postfața, note și bibliografie (1972); Proverbe românești - Antologie (1984). Ediții îngrijite: George Călinescu. Scrieri despre arta. Antologie, prefață, note și tablou biografic. Vol. I și ÎI (1968); Ion Neculce: Letopisețul Țării Moldovei. Ediție antologica
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
Cernite gânduri se aștern Peste dorințe însingurate, Ducând cu ele în etern, Clipe de vis înfrigurate. Iubind, adânc ne scufundăm, Cătând mereu speranta-raza, Si suferind o-nmormantam, Adânc, sub pietrele din oază. De ne e dor umblam, din nou, Pe dealuri, ce aveau cărări, Si ascultăm un vechi ecou Întors, pribeag din alte zări. Privind cum frunzele aștern Cărări prin codru-nsingurate, Gândim ce-i viața, ce-i etern, Căci mâine toate sunt uitate...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93319]
-
formă și deloc "manelizat" pe vremea aceea). France Culture este postul care îmi acompaniază insomniile pasagere. Ora 04.45: nu pot dormi, citesc și ascult respirația nopții, muzica în surdină. Deodată, se aude Ciocârlia, muzica solară, puternică, inconfundabilă. Lacrimi de dor de casă. Sunt trist, obosit, dar fericit în același timp, atât de fericit că am putut trăi acest sentiment de redescoperire a propriei mele identități. Noi achiziții la Marche aux puces, paradisul meu genevez: "Oratoriul de Crăciun" de Bach, și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de plasare al universitații unde se afișau ofertele de lucru. Redescopăr cu oroare inventivitatea balcanică de sub centură a presei românești. Titlu de prima pagina: "Una este vrutul, alta este pututul". Pasaj adăugat ulterior, în Canada: astăzi, mânat de un bizar dor de țară și de limba românească, m-am conectat on-line pe site-ul uneia dintre nenumăratele televiziuni din România. Am ales bine ora, să văd chiar jurnalul principal de seară. Prima știre: un fotbalist lovit cu cotul în gât de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înmormântarea sa". "Nenea Paul", cum îi spuneam, era fostul fotograf al micii noastre localități, cel care mi-a arătat pentru prima oară cum funcționează un aparat de fotografiat. Cu toate acestea, amărăciunea provocată de aceste știri era trecătoare; în schimb, dorul de casă era enorm. Citesc cu multă plăcere, enorm de multă plăcere, Memoires de Raymond Aron, Editura Juliard, 1983. Aron, această "piatră tare" a intelectualității franceze din secolul XX, care i-a enervat pe mulți prin justețea vorbelor sale: "cred
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obligat să supraviețuiască, prin orice mijloace, ceea ce dă naștere automat la un proces de selecție nemilos, în urma căruia numai cei mai buni vor reuși, indiferent de domeniu, fie că este vorba de hoți de mașini sau fizicieni atomiști. Mi-e dor de casă, de culesul viei, de piersicile din grădina bunicii mele, de mirosul de pământ proaspăt arat, de strigătele scurte ale gâștelor sălbatice surprinse în traversarea mării de pământ a Bărăganului meu drag în serile reci și pline de brumă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fără să înțeleagă nimic din trista soartă a limbii române închise acolo. Lăzile și cărțile miroseau puternic a fum de țigară și a bătrânețe închisă în rafturi. Nu vreau să mor aici, iar oamenii necunoscuți să răsfoiască blazați în memoria, dorul, neputința mea... 11 decembrie 2002 Știre difuzată astăzi la Radio France Info. Francezii au găsit rădăcina răului care divizează societatea lor și au decis să o curme. Jucăriile copiilor sunt sexiste. Se manifestează intens la Paris în fața marilor magazine de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ăia și-n cur, spune șoferul cu o voce paternă) indispensabil trecerii oricărei frontiere de la Est de Viena. Europa chiștoacelor de țigări din vama Nădlac, de toate culorile, proveniențele și aromele, strivite îndelung sub talpa pantofului de călători arși de dorul de casă. Am impresia că toate aceste lucruri pot fi transformate, fără prea mult efort, în poezie. Realitatea nu va fi niciodată cunoscută, nici veritabil înțeleasă de cei care ne conduc. Mi s-a întâmplat de multe ori să mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a echipat copilul Jean-Baptiste după chipul și asemănarea preocupărilor sale sociale. Mă întreb dacă în fond nu-i iubim pe francezi tocmai din cauza inadecvării de care dau ei dovadă în lumea contemporană. 28 iulie 2003 Ora 23.30. Mi-e dor de casă. Profund, definitiv, déchirant, nostalgic. O durere comparabilă doar cu cea provocată de despărțirea de o femeie pe care ai iubit-o peste fire. Așa cum îi iertăm Ei totul, orbiți de dragoste, așa am "iertat" și eu în aceste
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întors din România, Codruț îmi trimite cu un aer triumfător "presă proaspătă". Matei Călinescu (iarăși el, este un fel de "doctor" în exil pentru mine !) scrie că în primii ani ai exilului american, cea mai bună soluție de a anihila dorul de casă era lectura, timp de 10 minute pe zi, la biblioteca Universității a ziarului Scînteia. După aproape 30 de ani, am impresia că în afară de regim, nimic nu s-a schimbat. Lectura abjectei prese românești te vindecă de orice dor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dorul de casă era lectura, timp de 10 minute pe zi, la biblioteca Universității a ziarului Scînteia. După aproape 30 de ani, am impresia că în afară de regim, nimic nu s-a schimbat. Lectura abjectei prese românești te vindecă de orice dor de casă. Vulgaritate, violență, rufe spălate în public, lipsă de măsură, scuipat, spurcăciune. Lichide biologice etalate pe pagina de hârtie. Când scrii despre abjecție riști să devii abject la rândul tău. "Par choix ou par la force, les voyageurs et
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]