28,953 matches
-
kilometri sud-vest de Paris), după ce s-a hotărât că în capitală este prea multă agitație. Absența lor a creat un vid de putere în Paris precum și suspiciuni privind intențiile Adunării Naționale, dominată de o majoritate monarhistă. Întrucât Comitetul Central al Gărzii Naționale a adoptat o atitudine din ce în ce mai radicală și a câștigat autoritate, guvernul a considerat că nu-i poate permite la nesfârșit să aibă patru sute de tunuri la dispoziție. Deci, ca prim pas, la 18 martie 1871, Thiers a ordonat trupelor
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
patru sute de tunuri la dispoziție. Deci, ca prim pas, la 18 martie 1871, Thiers a ordonat trupelor regulate să confiște tunurile depozitate în Butte Montmartre și în alte locuri din oraș. Soldații, cu moralul scăzut, în schimb, au fraternizat cu Gărzile Naționale și cu localnicii. Generalul de la Montmartre, Claude Martin Lecomte, despre care s-a spus apoi că le-a ordonat să tragă în mulțimea de civili și membri ai Gărzilor Naționale, a fost tras de pe cal și împușcat împreună cu generalul
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
oraș. Soldații, cu moralul scăzut, în schimb, au fraternizat cu Gărzile Naționale și cu localnicii. Generalul de la Montmartre, Claude Martin Lecomte, despre care s-a spus apoi că le-a ordonat să tragă în mulțimea de civili și membri ai Gărzilor Naționale, a fost tras de pe cal și împușcat împreună cu generalul Thomas, un veteran republican care fusese comandant al Gărzii Naționale, arestat și el în apropiere. Alte unități militare s-au alăturat rebeliunii care s-a împrăștiat atât de repede încât
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
Martin Lecomte, despre care s-a spus apoi că le-a ordonat să tragă în mulțimea de civili și membri ai Gărzilor Naționale, a fost tras de pe cal și împușcat împreună cu generalul Thomas, un veteran republican care fusese comandant al Gărzii Naționale, arestat și el în apropiere. Alte unități militare s-au alăturat rebeliunii care s-a împrăștiat atât de repede încât șeful guvernului, Thiers, a ordonat evacuarea imediată a Parisului de toate forțele regulate, poliție, administrație și orice fel de
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
din Paris pentru a înăbuși insurecția) cu ceva timp înainte în timp ce medita la exemplul revoluției din 1848. Nu există, însă, vreo dovadă că guvernul se aștepta la această criză în momentul în care ea s-a declanșat. Comitetul Central al Gărzii Naționale a devenit singurul guvern care își exercita puterea în Paris: a organizat alegeri pentru Comună, ce urmau să se țină la 26 martie. Printre cei 92 de membri ai „Consiliului Comunal” se numărau mulți muncitori calificați și profesioniști (medici
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
rusă a Primei Internaționale. Victorine Brocher, apropiată de activiștii Internaționalei, fondatoare a unei brutării cooperatiste în 1867, a luptat și ea în timpul Comunei și al Săptămânii Însângerate. Figuri celebre, ca Louise Michel, „Fecioara Roșie din Montmartre”, care s-au alăturat Gărzii Naționale și care avea să fie trimisă apoi în Noua Caledonie, au simbolizat participarea activă a unui mic număr de femei la insurecție. Un batalion de femei al Gărzii Naționale a apărat Place Blanche în timpul represiunii. Liderii Comunei au avut în
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
celebre, ca Louise Michel, „Fecioara Roșie din Montmartre”, care s-au alăturat Gărzii Naționale și care avea să fie trimisă apoi în Noua Caledonie, au simbolizat participarea activă a unui mic număr de femei la insurecție. Un batalion de femei al Gărzii Naționale a apărat Place Blanche în timpul represiunii. Liderii Comunei au avut în permanență de lucru. Membrii Consiliului (care nu erau „reprezentanți” ci delegați, supuși teoretic rechemării imediate de către alegătorii lor) trebuia să efectueze numeroase funcțiuni executive, militare și legislative. Numeroasele
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
care au reușit să-și asume responsabilitățile administratorilor și specialiștilor înlăturați de Thiers. După doar o săptămână, Comuna a fost atacată de elemente ale armatei (inclusiv foști prizonieri de război eliberați de germani), fiind întărită în ritm rapid la Versailles. Garda Națională a început ciocnirile cu armata regulată de la Versailles la 2 aprilie. Niciuna din părți nu încerca să declanșeze un mare război civil, dar niciuna nu era dispusă să negocieze. Suburbia Courbevoie a fost ocupată de forțele guvernului la 2
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
forțele guvernului la 2 aprilie, și o tentativă întârziată a forțelor Comunei de a mărșălui asupra Versailles-ului la 3 aprilie a eșuat. Apărarea și supraviețuirea au devenit esențiale, iar conducerea Comunei a depus un efort hotărât de a transforma Garda Națională într-o forță defensivă eficientă. Comunitatea de refugiați politici și exilați din Paris a oferit și ea ajutor: unul din ei, fostul ofițer și naționalist polonez Jarosław Dąbrowski, avea să fie cel mai bun general al Comunei. Consiliul era
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
iacobin cu același nume, înființat în 1792. Puterile sale erau teoretic largi, dar în practică a fost ineficient. În lunile aprilie și mai, forțele guvernamentale, din ce în ce mai numeroase - Prusia eliberând prizonierii francezi pentru a susține guvernul Thiers - au asediat orașul, împingând Gărzile Naționale înapoi. La 21 mai, o poartă din vestul zidului Parisului s-a deschis, iar trupele versailleze au început recucerirea orașului. Ele au ocupat la început districtele vestice, mai prospere, unde au fost binevenite pentru locuitorii care nu părăsiseră Parisul
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
lupte de stradă, și au trecut rapid prin zidurile de case, înconjurând baricadele comunarzilor. Doar acolo unde Haussmann lăsase spații și străzi largi, ei au putut fi întârziați de focul apărătorilor. În timpul asaltului, trupele guvernamentale au fost responsabile de uciderea Gărzilor Naționale și a civililor: numeroși prizonieri prinși cu arme în posesie, sau care fuseseră bănuiți că au luptat, au fost împușcați pe loc. Comuna adoptase un „decret privind ostaticii” la 5 aprilie 1871, conform căruia orice complice al Versailles-ului
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
a numit pe Carlo Filangieri, care conștient de importanța victoriei franco-piemonteze din Lombardia l-a sfătuit pe Francisc al II-lea să accepte alianța cu regatul Sardiniei propusă de Camillo Benso, conte di Cavour. La 7 iunie, o parte din Garda Elvețiană s-a revoltat, și în timp ce regele le-a promis că se va gândi la plângerile lor, generalul Alessandro Nunziante și-a adunat trupele i-a înconjurat pe rebeli și i-a împușcat. Incidentul a dus la desființarea întregii Gărzii
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]
-
Garda Elvețiană s-a revoltat, și în timp ce regele le-a promis că se va gândi la plângerile lor, generalul Alessandro Nunziante și-a adunat trupele i-a înconjurat pe rebeli și i-a împușcat. Incidentul a dus la desființarea întregii Gărzii elvețiene. Cavour a propus din nou o alianță între Piemont și Neapole pentru a diviza Statele Papale dar Francisc a respins o idee care i se părea ca erezie. Filangieri a susținut insistent o Constituție ca singura măsură care ar
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]
-
de o vizită de stat în Franța, în aprilie, a reginei Elisabeta a II-a și a ducelui de Edinburgh, precum și o vizită a președintelui Chirac la Londra, în noiembrie. Soldații britanici (Pușcașii Marini Regali, regimentul de cavalerie "Household Cavalry", Gărzile de Grenadier și King's Troop, Royal Horse Artillery) au condus parada de la Paris de ziua națională a Franței pentru prima oară, cu avioanele Red Arrows zburând pe deasupra. Atât în gara internațională Waterloo din Londra (și apoi în noul terminal
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
este o serie de cărți fantasy scrisă de scriitoarea americană Richelle Mead. Seria principala are șase volume și este narata din perspectiva lui Roșe, o tânără dhampir de 17 ani care a jurat să devină gardă de corp a prietenei ei Lissa, ultima din familia de Moroi Dragomir. Cărțile a fost traduse în mai mult de 17 limbi. În 3 decembrie 2010 autoarea a anunțat o serie secundară numită "Bloodlines" care va fi narata de Alchimista
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
În "Bloodlines" acesta conduce o afacere ilegală cu sânge și salivă de Moroi. Sydney îl demască cu ajutorul lui Adrian, si acesta este luat de Alchimiști pentru a fi judecat și pedepsit. Roșe Hathaway, o fată dhampir, se pregăteșste să devină gardă de corp pentru prietena ei cea mai bună, prințesa Moroi Lissa Dragomir. Antrenamentul pentru lupta cu strigoii este unul dur și epuizant, iar, pe lângă intrigile și comploturile din Academie, situația ei se complică din cauza unei idile tăinuite și interzise. Lissa
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
î.Hr., marele preot Imhotep are o relație amoroasă cu Ankh-sun-Amun, amanta faraonului Seti I, care le interzisese altor bărbați să o atingă. Când faraonul descoperă întâlnirea lor, Imhotep și Ankh-sun-Amun îl ucid pe monarh. Imhotep fuge cu preoții săi egipteni. Gărzile imperiale Medjay intră apoi în cameră, doar pentru a o vedea Ankh-sun-Amun și pe faraonul mort (totuși, în continuarea The Mummy Returns, s-a arătat că Evelyn - în încarnarea ei anterioară ca Prințesa Nefertiri - a fost cea care a chemat
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
imperiale Medjay intră apoi în cameră, doar pentru a o vedea Ankh-sun-Amun și pe faraonul mort (totuși, în continuarea The Mummy Returns, s-a arătat că Evelyn - în încarnarea ei anterioară ca Prințesa Nefertiri - a fost cea care a chemat gărzile). Ankh-sun-Amun se sinucide apoi, ea cerându-i lui Imhotep să o reînvie. După înmormântarea lui Ankh-sun-Amun, Imhotep sparge cripta unde se afla corpul ei și îl fură. El și preoții lui fug prin deșert la Hamunaptra, orașul morților, unde încep
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
lui Imhotep să o reînvie. După înmormântarea lui Ankh-sun-Amun, Imhotep sparge cripta unde se afla corpul ei și îl fură. El și preoții lui fug prin deșert la Hamunaptra, orașul morților, unde încep ceremonia de înviere. Ceremonia este oprită de gărzile lui Seti înainte ca ritualul să fie finalizat, iar sufletul lui Ankh-sun-Amun este trimis înapoi în Lumea subterană. Pentru sacrilegiul lor, preoții lui Imhotep sunt mumificați de vii, iar Imhotep este forțat să îndure blestemul "Hom Dai": i se taie
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
scarabei mâncători de carne. Ritualul îi acordă viața veșnică, forțându-l pe Imhotep să îndure agonia rănilor lui pentru totdeauna. El este îngropat sub pază, închis într-un sarcofag de sub statuia zeului egiptean Anubis și ținut sub supravegherea strictă a gărzilor Medjai, descendenți ai gărzilor din palatul lui Seti. În cazul în care Imhotep ar fi reînviat, puterile care l-au făcut nemuritor îi vor permite să elibereze un val de distrugere și moarte pe Pământ. În 1926, bibliotecarei și egiptoloagei
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
Ritualul îi acordă viața veșnică, forțându-l pe Imhotep să îndure agonia rănilor lui pentru totdeauna. El este îngropat sub pază, închis într-un sarcofag de sub statuia zeului egiptean Anubis și ținut sub supravegherea strictă a gărzilor Medjai, descendenți ai gărzilor din palatul lui Seti. În cazul în care Imhotep ar fi reînviat, puterile care l-au făcut nemuritor îi vor permite să elibereze un val de distrugere și moarte pe Pământ. În 1926, bibliotecarei și egiptoloagei aspirante Evelyn Carnahan din
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
erau fixați într-un pachet deasupra uneia dintre coloanele domului principal, situată lângă intrarea dinspre sud a clădirii. Planul era ca ele să fie detonate cu un fitil de 15 m care le va permite atacatorilor să scape. Din cauza întăririi gărzilor la înmormântarea lui Vladimir Nacev, OM a ales altă victimă ale cărei funeralii vor constitui ocazia declanșării atentatului. La 8 pm în seara de 14 aprilie, general Konstantin Gheorghiev, deputat al partidului Acordul Democratic, a fost asasinat de Atanas Todovicin
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
nu a purtat verighetă. Deși William servește ca locotenent de zbor în Royal Air Force și deține, de asemenea, echivalentul rangului de locotenent din Marina Regală și a celui de căpitan de armată, el a ales să poarte uniforma regimentului de gardă irlandez cu tunică roșie, butoni aurii, caschetă neagră și mănuși albe afișând un rang de colonel. William a avut dreptul să poarte această uniformă, deoarece la 10 februarie 2011 a fost numit colonel de onoare a gărzilor irlandeze. Fiind cavaler
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
uniforma regimentului de gardă irlandez cu tunică roșie, butoni aurii, caschetă neagră și mănuși albe afișând un rang de colonel. William a avut dreptul să poarte această uniformă, deoarece la 10 februarie 2011 a fost numit colonel de onoare a gărzilor irlandeze. Fiind cavaler al Ordinului Jartierei a purtat panglica albastră a ordinului la care a aplicat aripile brevetului de pilot și medalia "Jubileul de Aur al reginei Elisabeta a II-a". Uniforma a fost realizată de către "Kashket and Partners", o
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
el a comandat din nou trupele saxone, care au fost incluse în armata a 2-a sub comnada Prințului Friedrich Karl al Prusiei, vechiul său oponent. În Bătălia de la Gravelotte, ei au format extrema stângă a armatei germane și împreună cu garda prusacă au dat atacul final și decisiv al bătăliei. Albert a avut un rol principal în operațiunile care au precedat Bătălia de la Sedan. Acțiunile Buzancy și Beaumont de pe 29 și 30 august 1870 s-au luptat sub conducerea sa. În
Albert I al Saxoniei () [Corola-website/Science/321289_a_322618]