29,759 matches
-
Până în cele din urmă, s-a considerat că rebelii puteau fi considerați un „stat” iar, în 1896, Consiliul Privat al Regatului Unit a apreciat că prevederile legii nu sunt aplicabile voluntarilor. Guvernul britanic a cercetat și cazul voluntarilor care au luptat în Brigăzile Internaționale în Războiul Civil Spaniol ca și a celor implicați de partea Frontul de Eliberare Națională a Angolei în Războiul Civil Angolez. Nu s-a luat nicio măsură în niciunul dintre aceste cazuri împotriva cetățenilor britanici care au
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Commonwealthului, ei jură totuși credință monarhului britanic și se supun regulilor și regulamentelor armatei britanice. Reguli asemănătoare sunt aplicate în cazul militarilor gurkha din armata indiană. „Legionarii” francezi sunt încadrați în unitățile Legiunii Străine, ale cărei unități sunt repartizate și luptă sub comanda armatei franceze. Prin aceste aranjamente legale, militarii gurkha și legionarii din armatele britanică, indiană și franceză sunt membri ai respectivelor forțe armate nu pot fi considerați mercenari, așa cum sunt definiți aceștia în articolul 47.f al Protocolului I
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
civili europeni și misionari. Operațiunea a fost un succes. Pe de altă parte, reputația lui Ciombe a fost puternic afectată, revenirea mercenarilor albi în Congo ducând până la urmă la demiterea sa din funcția de premier. În același conflic au mai luptat mercenarii comandați de Bod Denard - francofonii din „6 Commando”, ai lui „Black Jack” Schramme - „10 Commando” și compania anticubaneză a lui William "Rip" Robertson. Mai târziu, în 1966 și 1967, unii dintre mercenarii lui Ciombe și jandarmi din Katanga au
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Black Jack” Schramme - „10 Commando” și compania anticubaneză a lui William "Rip" Robertson. Mai târziu, în 1966 și 1967, unii dintre mercenarii lui Ciombe și jandarmi din Katanga au declanșat două rebeliuni, ambele înăbușite de armata națională congoleză. Mercenarii au luptat de partea secesioniștilor din Biafra în cadrul Brigăzii de comando V în timpul Războiului Civil din Nigeria (1967-1970). Un număr de mercenari au luptat ca piloți pentru avioanele Biafrei. De exemplu, pilotul mercenar Heinrich Wartski (cunoscut și ca Henry Wharton) s-a
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
lui Ciombe și jandarmi din Katanga au declanșat două rebeliuni, ambele înăbușite de armata națională congoleză. Mercenarii au luptat de partea secesioniștilor din Biafra în cadrul Brigăzii de comando V în timpul Războiului Civil din Nigeria (1967-1970). Un număr de mercenari au luptat ca piloți pentru avioanele Biafrei. De exemplu, pilotul mercenar Heinrich Wartski (cunoscut și ca Henry Wharton) s-a prăbușit în Camerun cu avionul cu care transporta provizii militare pentru Biafra. În mai 1969, Carl Gustaf von Rosen a format o
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
American Daniel Gearhart, britaniciul Andrew McKenzie și cipriotul cu cetățenie britanică Costas Georgiou („Colonel Callan”) . Nouă alți mercenari au fost judecați și condamnați la închisoare. Ambele tabere implicate în Războiul Etiopiano-Eritreean din 1998 - 2000. Se speculează că mercenarii ruși au luptat pentru forțele aeriene ale ambelor tabere. Americanul Robert C. MacKenzie a fost ucis în luptă în februarie 1995 în fruntea „Gurkha Security Guards” (GSG) în Sierra Leone. GSG s-a retras la scurtă vreme după aceea, fiind înlocuită de compania privată
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
lupte active împotriva rebelilor din „Frontul Revoluționar Unit”. În anul 2000, Australian Broadcasting Corporation (ABC-TV) a difuzat în cadrul programului de afaceri internaționale „Foreign Correspondent” un reportaj numit „Sierra Leone: Soldiers of Fortune” despre foști membri ai trupelor de mercenari care au luptat în Sierra Leone. Au fost prezentate contribuțiile la conflict ale unor ofițeri precum De Jesus Antonio, TT D Abreu Capt Ndume și Da Costa. De asemenea, reportajul a prezentat și cazul pilotului sud-african Neall Ellis, doborât în timpul luptelor cu elicopterul MI-
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Yue din sud. Dinastia Tang a folosit pe scară largă mercenarii, de exemplu soldați tibetani sau uiguri. Grupul de mercenari „saikashuu” din provincia Kii au jucat un rol important în timpul luptelor din 1570-1580 pentru cucerirea fortăreței Ishiyama Hongan-ji. Saikashuu au luptat de asemenea alături de rebelii sectei budiste Ikkō și au contribuit în mod hotărâtor la încetinirea înaintării forțelor lui Nobunaga Oda. Un alt grup de mercenari din Japonia a fost cel al luptătorilor ninja. Aceștia au fost inițial țărani care s-
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
la răsturnarea Dinastiei Qing . Morris "Two Gun" Cohen, a ajuns aghiotant al lui Sun Iat-sen, fiind înaintat la gradul de general al armatei chineze. În fazele de început ale celui de-al doilea război chino-japonez, mai mulți piloți străini au luptat în rândurile Forțelor Aeriene Chineze. Mercenarii au format vestita escadrilă a 14-a, o unitate de bombardiere ușoare, numită în unele surse „escadrila internațională” , activă pentru o scurtă perioadă de timp în 1938. Guvernul SUA nu a vrut să se
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
un lider militar care își oferea experiența și militarii din subordine orașelor-stat dispuse să plătească. În perioada regatelor musulmane din Peninsula Iberică, cavalerii creștini precum El Cid și-au oferit serviciile atât liderilor musulmani, cât și celor creștini. Almogavarii au luptat la început pentru Catalonia și Aragon, dar Compania Catalană a Orientului fondată de Roger de Flor a intrat în serciviul Imperiului Bizantin. Mercenarii catalani și germani au jucat un rol important în obținerea de către sârbi a victoriei în Bătălia de la
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
antrenament, greu de asigurat de armatele neregulate. Compania Albă comandată de Sir John Hawkwood este cea mai bine cunoscută astfel de formațiune militară a secolului al XIV-lea. În perioada secolelor XIII-XVII, mercenarii originari din Scoția cunoscuți ca „galloglas” au luptat atât în insulele britanice, cât și pe continent. Galezul Owain Lawgoch (Owain Mână Roșie) a format o companie liberă care a luptat pentru francezi împotriva englezilor în timpul Războiului de 100 de ani Frizianul Pier Gerlofs Donia a condus un grup
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
militară a secolului al XIV-lea. În perioada secolelor XIII-XVII, mercenarii originari din Scoția cunoscuți ca „galloglas” au luptat atât în insulele britanice, cât și pe continent. Galezul Owain Lawgoch (Owain Mână Roșie) a format o companie liberă care a luptat pentru francezi împotriva englezilor în timpul Războiului de 100 de ani Frizianul Pier Gerlofs Donia a condus un grup de mercenari „Grupul negru din Arum” împotriva autorităților habsburgice din Cele 17 Provincii. Ei au luptat în principal tot împotriva unor mercenari
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
format o companie liberă care a luptat pentru francezi împotriva englezilor în timpul Războiului de 100 de ani Frizianul Pier Gerlofs Donia a condus un grup de mercenari „Grupul negru din Arum” împotriva autorităților habsburgice din Cele 17 Provincii. Ei au luptat în principal tot împotriva unor mercenari. Mercenarii elvețieni au format unități de infanterie foarte eficientă pe parcursul secolelor XV-XVI. În timp însă, formațiunile lor relativ rigide au devenit mai puțin eficiente și vulnerabile la focul archebuzelor și pieselor de artilerie, care
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
forțele foarte specializate ale armatelor europene a început în mod sistematic doadă cu izbucnirea Războiului de 30 de ani. Istoricul Geoffrey Parker afirmă că, între 1618 și 1640, aproximativ 40.000 de scoțieni, aproximativ 15% din populația masculină adultă, au luptat în Războiul de 30 de ani. După semnarea Tratatului de la Limerick din 1691, soldații de origine irlandeză care au luptat în Franța au luat parte la așa-numitul „zbor al gâștelor sălbatice”. Numeroși irlandezi au transformat mercenariatul în principala sau
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Geoffrey Parker afirmă că, între 1618 și 1640, aproximativ 40.000 de scoțieni, aproximativ 15% din populația masculină adultă, au luptat în Războiul de 30 de ani. După semnarea Tratatului de la Limerick din 1691, soldații de origine irlandeză care au luptat în Franța au luat parte la așa-numitul „zbor al gâștelor sălbatice”. Numeroși irlandezi au transformat mercenariatul în principala sau unica sursă de venit.Unul dintre cei mai vestiți mercenari irlandezi ai perioadei, contele Patrick Sarsfield, a fost ucis în
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Barberini și Pamphili pe de-o parte și Farnese pe de alta, mercenarii au fost folosiți pe scară largă pentru suplimentarea efectivelor forțelor armate de care dispuneau familiile în conflict. Alături de armatele unei sau alteia dintre familiile în conflict au luptat armatele private ale nobililor italieni. În timpul Revoluția americană|Revoluției Americane]], regele George al III-lea al Regatului Unit a angajat mercenari germani pentru întărirea armatei regale din America. Majoritatea mercenarilor germani proveneau din principaltul Hesse-Kassel. Din acest motiv, revoluționarii americani
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
a dificultăților de recrutare apărute după izbucnirea Războaielor napoleoniene. Un eveniment notabil al conflictelor din această ultimă perioadă a apărut în timpul bătăliei de la Bailén, când „elvețienii roșii” (numiți astfel după culoarea uniformelor lor) din cadrul armatei franceze au fost obligați să lupte împotriva „elvețienilor albaștri” din armata spaniolă. „Atholl Highlanders” sunt un regiment privat de infanterie format de ducele de Atholl în 1839 strict pentru a fi folosit în cadrul ceremoniilor. Acest regiment a primit un statut militar oficial din partea reginei Victoria în
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
În sezonul 2014-2015, AȘA Târgu Mureș a reprezentat surpriză campionatului, reușind cea mai bună clasare din istorie, egalând performanță ASA-ului original din urmă cu 30 de ani, locul al doilea. A fost un sezon extraordinar pentru roș-albaștrii din Mureș, luptându-se până în ultima etapă cu șanse reale la titlu împotriva campioanei ultimelor două sezoane, Steaua București. AȘA a fost pe primul loc până în penultimă etapă, când a fost înfrânta de Astra Giurgiu cu scorul de 3-1. Totuși, în ultima etapă
A.S. Ardealul Târgu Mureș () [Corola-website/Science/327630_a_328959]
-
victoriei. În 1623, Stefan a intrat în slujba trupelor regulate în 1623, când fratele său Pawel a fost numit rotmistrz într-o unitate de cavalerie ușoară de cazaci, acesta din urmă recrutându-și pe unii dintre frați . Tinerii Czarniecki au luptat sub comanda hatmanului Stanisław Koniecpolski în campania în campania împotriva tătarilor din 1624 (participând la bătălia de la Martynów). În 1625 ei au luat parte la luptele pentru înăbușirea rebeliunii cazacilor lui Marko Jmailo (Marek Żmajło). În anii care au urmat
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
hatmanului Stanisław Koniecpolski în campania în campania împotriva tătarilor din 1624 (participând la bătălia de la Martynów). În 1625 ei au luat parte la luptele pentru înăbușirea rebeliunii cazacilor lui Marko Jmailo (Marek Żmajło). În anii care au urmat, Stefan a luptat în Războiul Polono-Suedez împotriva lui Gustav Adolf . Unitatea de cavalerie ușoară din care făcea parte a fost utilizată în acțiuni de recunoaștere, diversiune și efectuarea de raiduri în teritoriul inamic. În 1627, Stefan a luptat din nou sub comanda fratelui
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
care au urmat, Stefan a luptat în Războiul Polono-Suedez împotriva lui Gustav Adolf . Unitatea de cavalerie ușoară din care făcea parte a fost utilizată în acțiuni de recunoaștere, diversiune și efectuarea de raiduri în teritoriul inamic. În 1627, Stefan a luptat din nou sub comanda fratelui să și a fost înaintat la gradul de stegar (chorąży). El a participat la bătălia de la Dirschau de pe 6-7 august 1627, în care regele suedez Gustav Adolf a fost rănit grav. Stefan Czarniecki și-a
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
Cazimir al II-lea Vasa, pe care este posibil să-l fi însoțit la Viena . În 1637 el s-a căsătorit cu Zofia Kobierzycka. În același an, Czarniecki a participat la înăbușirea răscoalei cazacilor conduși de Paweł Michnowicz și a luptat în bătălia de la Kumejki. Asaltul de cavalerie pe care l-a condus Czarniecki a contribuit în mod hotărâtor la victoria polonezilor. Pentru următorii ani, Czarniecki a slujit în regiunea de frontierei sud-estice. El a luat parte sub comanda hatmanului Koniecpolski
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
la victoria polonezilor. Pentru următorii ani, Czarniecki a slujit în regiunea de frontierei sud-estice. El a luat parte sub comanda hatmanului Koniecpolski la bătălia de la Ochmatówde la 1644, unde Rzeczpospolita a reușit să zdrobească forțele lui Tugay Bey. El a luptat sub comanda mai multor polcovnici din armata lui Koniecpolski și a reușit să se remarce din nou prin contribuțiile decisive ale șarjelor de cavalerie pe care le-a condus. În acest an a devenit regimentarz în cadrul unității sale de cavalerie
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
pe agricultură și banii și politica, nu experiența militară, fuseseră decisivi în desemnararea Lobomirski în funcția de hatman. În 1657 Czarniecki și-a adus contribuția hotărâtoare la înfrângerea lui Gheorghe Rákóczi al II-lea. În 1658 și 1659 Czarniecki a luptat alături danezi împotriva suedezilor la Als și Kolding. După semnarea păcii de la Oliwa, care a pus capăt unei dispute vechi dintre Polonia și Suedia, Czarniecki a fost transferat la frontiera de est, unde reizbucnise războiul cu Rusia. Czarniecki s-a
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
făcut de Henryk Sienkiewicz în trilogia Prin foc și sabie, Potopul și Pan Wołodyjowski. Urmărirea invadatorului suedez prin Pomerania și Danemarca (1658-1659) și debarcarea polonezilor conduși de Czarniecki pe insula Als au fost menționate în cântecul legionilor poloneze care au luptat în armata napoleoniană, cântec care avea să devină mai târziu Imnul național al Poloniei. În timpul celei de-a doua Republici Poloneze au apărut lucrări istorice care au analizat viața și realizările lui Czarniecki cu instrumente științifice, fără exaltările patriotice romantice
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]