29,239 matches
-
vizitelor medicale sau a noilor referințe din dosar. Despre figurile malefice, obtuze și grotești de care m-am ciocnit mai bine de un deceniu: comandanți, profesori, colegi etc. Se va vedea atunci că am dreptul „să mă despart de trecut rîzînd” (un rîs nervos, în hî și ha, vorba poetului). *E locul să-l invoc din nou pe ghidul meu pentru aceste pagini: „Eu nu mă iubesc cu atîta zor și nu sînt legat și lipit de mine într atît, ca să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mîrlănia lor e o formă de egoism: cred că nici nu le pasă de prezența celorlalți. Ceea ce contează pentru ei e „să se simtă bine”. Ce fac pentru asta? Unul cîntă popește, altul fluieră după motanii de pe alee, al treilea rîde și pîrțîie. Tustrei se culcă devreme și se scoală cu noaptea în cap. Dupăie, tropăie, trîntesc ușile. La cantină alte vecinătăți indezirabile. Ieri seară, între „feluri” (varză și budincă), am fost nevoit să ascult conversația unor țoape, evident de la oraș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi ele, dau loc iritațiilor ce nasc infecțiuni”. Întorc de fiecare dată sticluța cu dosul etichetei, unde au fost imprimate, spre mine, și, în timp ce mă bărbieresc, le citesc de două-trei ori, pedant, ca pe un omagiu adus prețiozității, gata să rîd de unul singur sau (ca în această dimineață) să mă necăjesc că habar n-am cine e „creatorul” acestei zeme cu aromă de gudroane și nu de lemn de aloes (tarum, în latină), care te scapă de „neplăcerile pricinuite de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întrebat: - A apărut ceva nou? - Da, e și ceva nou (o notă despre participarea socrului dvs. la întîlnirile „Oastei Domnului”), însă și lucrurile vechi au căpătat o altă semnificație. - Adică? - Chestia cu bunicu’. În actuala conjunctură internațională... Am zîmbit a rîde. - Cu același dosar, în 1971, am fost numit președinte al Comitetului de Cultură, iar în 1973, redactor-șef al revistei. Sînt mai mari „exigențele” în 1982? C.V. Toma a aruncat pe masă, cu un gest scurt, clama pe care o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a mulțumit cu atît, însoțindu mă pînă în dreptul porții. Chiar și după ce am intrat în curte, a continuat să strige: „Mai dă aicea un ban și-ai să vezi c-o să te facă ghineral!” „Imposibil”, i-am spus, și-am rîs privind în pămînt. *Singur în birou, am reluat „filmul” celor întîmplate, și mi-a apărut clar că de la Sergiu, eternul Moțoc, maestru în replieri, a pornit totul. Cum ceva legat de postul său (pe care îl vrea menținut în cadre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înșirînd toate defectele pe care mi le imputau neprietenii. Cînd textul mi-a fost dat spre luare la cunoștință, nu le-am dat importanță. Acum, ele l-au ajutat pe Toma să facă jocul lui Popa, cadristul. (îmi vine să rîd de această frază, dar îmi dau seama că lucrurile s-au petrecut așa cum zic.) Deși am sentimentul că am fost exploatat și abandonat, n-am de gînd să mă lupt cu ventriopotenții momentului. Sigur, o vreme nu-mi va fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în București, acesta l-a întrebat, între altele, dacă sînt membru de partid și dacă pot să fac rost (de la partid, bineînțeles) de carne, de brînzeturi etc. Ar vrea să mă știe scutit de greutățile fiecărei zile. Remarcîndu-i grija, am rîs totuși de o asemenea întrebare. Ideea că partidul e o alimentară deschisă membrilor săi e, la el, probabil, o reminiscență țărănească. La fel gîndea și mama, atunci cînd îi reproșa tatei că încălzește degeaba laița primăriei în lungi ședințe, dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cuvînt, mai pune un punct, întărește o virgulă. Își face de treabă afectînd gravitatea. Imprimă apoi fiecărei comunicări un aer misterios: toate vin „de sus”, și laudele și criticile. „A zis tovarășul Toma”... „A zis tovarășa Ciocîrlie”. Îmi vine să rîd. Ei, și! Ce știe „tovarășa Ciocîrlie”? Tot de sus „s a făcut observația.” Cine? N-au nume, n-au figuri? Sînt invocați și cititorii, evident anonimi, care vor ceea ce li se abate lor prin gînd, dar al naibii se mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era teamă că, după două decenii de cînd unul a mers într-o direcție și celălalt în alta, nu-l voi mai recunoaște. Acum, după ce i-am spus că nu s-a schimbat și nu arată încă a cvadragenar, a rîs prelung, satisfăcut. N-am exagerat: n are nici o cută pe față și nici un fir de păr alb. E unul din udeștenii remarcabili. A fost înzestrat cu toate calitățile trebuitoare carierei pe care și-a ales-o: sănătate, inteligență, voință. Că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nimicuri, încurcături»”. Cît de preocupat de ce-o să mănînce trebuie să fie linotipistul care în loc de Phoenix 1 km (titlul unei cărți de proză a lui Dumitru Ignat) a scris „Phoenix un kilogram”! E o greșeală de care îmi interzic să rîd. S-a anunțat că a murit Nichita Stănescu (13 dec. 1983). Toți din redacție am simțit o irepresibilă nevoie de a-l evoca. Nu numai ca poet, dar și ca om, el a avut porniri dintre cele mai generoase. Adam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Olivier e, deopotrivă, Maurul și Gelosul. Are de la prima apariție alura tipică a unui negru, ajuns erou după o aspră selecție. Fidelitatea față de tipologie se exprimă în mers, în rotirea ochilor, în mișcările vizibile ale limbii, în felul de a rîde, de a fi mînios sau delicat. Ceilalți Othello pe care i-am văzut erau niște albi smoliți. Lawrence Olivier e aci, cum am spus, Negrul, de o autenticitate comparabilă cu cea întîlnită la marii actori de culoare (al căror joc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zici bine, pe aia cu dansul de la Odobești - dirija el -, și tu, Gane, pe aia cu «proletarii» sau să spună Genoiu cum mi-a smuls învoirea să plece o săptămînă la Cluj”. La povestirea unora din întîmplările numite, s-a rîs cu poftă, în hohote prelungi: atît oaspeții (unii cunoscuți ca „intelectuali subțiri”: Manolescu, Dana Dumitriu ș.a.), care le auzeau pentru prima dată, cît și noi care le știam. C., căruia genul acesta de evocări îi face o mare plăcere, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de a mi le cere. Rezultatul rămîne însă același. *Problema mea sufletească și intelectuală e alta decît a celorlalți: în timp ce eu mă frămînt în cercul strîmt, dureros, al analizelor repetate, autoînvinuindu-mă de păcate produse adesea doar în minte, ei rîd de lucrurile grave pe care le-au făptuit, total indiferenți la consecințele lor morale, iar o atare manifestare e considerată drept „sănătate”! *În aproape fiecare ședință, G. Încearcă „să ne ia fața”: cică prin ceea ce face (inclusiv la revistă) „devansează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Buhuși, „șeful”, Genoiu, l-a chemat la o discuție pe „Serioja”, în timpul căreia, mimînd seriozitatea, dar de fapt turnînd gaz pe foc, l-a întrebat: „Ai auzit ce zice lumea despre dumneata, că dezbraci babele, ca să îmbraci fetele?” în loc să rîdă, „Serioja” a primit vorbele ca pe un pumn în bărbie. A insistat să afle ale cui sînt, mergînd de la unul la altul, pîrpălindu-se, iar cînd a descoperit, a înjurat-o pe C. ca-n „Țara de lut”. Horribile dictu: „Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Iritat și de asta, dar și că a fost împiedicat să treacă la celălalt subiect pe care și-l pregătise, l-a pus la punct în modul cel mai autoritar, zicîndu-i: „Acuma dialog înseamnă: eu vorbesc, tu să taci!” în loc să rîdă de democrația lui Pește, Sergiu a înghițit în sec, s-a foit ușor pe scaun și-a dres vocea, a privit în propriile hîrtii și... a amuțit. *Nenumărate sînt fețele demagogilor! Iată „Filichi”: a prins din zbor o idee de-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Provocat, țigănușul cel fercheș s-a întors către ele. A devenit rău: „Gura, fă, că împuțiți locul! Balabustelor! Trei ca voi nu încap în jumătate de autobuz!” O clipă țigăncile au părut încurcate. Una chiar a roșit. Lumea din jur rîdea în hohote. Dar țigănușul n-a apucat să-și savureze victoria: cea mai în vîrstă l-a poftit să-i mănînce „ghiocul”! Plus alte vorbe „condimentate”. Deși după episodul rebotezării lui Milarepa în Marù n-ar fi trebuit, am fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din Elena Ciocan, Mihai Buznea, Al. Grigorescu și fotograful Constantin Bursuc, colegi de la vecinul „Steagul roșu” (îi notez aici ca „în caz de” să am pe cine bănui). Dintre cei patru, cel mai interesant a reacționat Grigorescu: mai întîi a rîs, apoi parcă trezit dintr-o buimăceală, și-a băgat arătătoarele în urechi și a făcut - teatral - o mișcare de scormonire, asemănătoare cu cea pe care o faci cînd ți-a intrat ceva în ele (o gîză, un fir de păr
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să faci ca să te însori? întreabă fiul. - Foarte simplu, îi spuse tatăl, n-ai decît să te duci la vecini și să cauți să placi fetei. - Dar nu știu cum poți să placi unei fete! - Ei bine, cîntă la chitară, fii vesel, rîzi și cîntă! Băiatul face întocmai cum i se spusese, dar sosește în momentul în care tatăl fetei murise. Purtarea lui e considerată indecentă și e alungat cu pietre. Se reîntoarce acasă și se plînge de cele întîmplate. Tatăl său îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu de toate, plus un taraf. Iar în jurul mesei, în loc de scaune ori lăiți, strane de biserică! „Nu vă vine să credeți? Da, fraților, datorită lui C.S., am chefuit o zi în strane sculptate cu chipuri de sfinți!”, exclamă S. Se rîde din inerție, fără remușcări... * Credința e încă unul din secretele mele. Pînă a pleca la Liceul Militar, mă închinam ori de cîte ori treceam prin fața bisericii din sat. Duminicile mergeam la slujbă, fără părinți, singur. Odată, împins din spate în fața
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nevastă-sa. Citînd-o, adăuga imediat: „Am s-o distrug, căci sînt dur!... Ha, ha, ha! Vrea să fugă din tîrgul ăsta, dar n-are unde!...”, se amuza sadic. Aveam senzația că am nimerit într-un „happening”. Uneori îmi venea să rîd, alteori mă emoționam de anumite vorbe. M-am despărțit de el la intersecția de lîngă Policlinică, sfătuindu-l să se ducă acasă și să fie rezonabil. „Sînt sigur că M. nu-și va părăsi familia; are un nume și are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai reușite bancuri cu securiști. Iată unul recent: „în acceleratul de București-Bacău, în același compartiment, urcă, pe rînd, trei inși. Ei tac un timp, după care primul intrat le zice celorlalți: « Hai să vă spun unul de 5...». Îl spune. Rîd toți: Hă, hă, hă! Al doilea se oferă să zică și el «unul de 10». Îl zice. Aceeași veselie. Al treilea plusează: spune «unul de 25» (ani închisoare)! Rîd iarăși toți, mult mai tare decît înainte. Cînd trenul ajunge la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zice celorlalți: « Hai să vă spun unul de 5...». Îl spune. Rîd toți: Hă, hă, hă! Al doilea se oferă să zică și el «unul de 10». Îl zice. Aceeași veselie. Al treilea plusează: spune «unul de 25» (ani închisoare)! Rîd iarăși toți, mult mai tare decît înainte. Cînd trenul ajunge la Sascut, primul se recomandă: «Locotenent major Ionescu! După coborîre, vă rog să mă urmați.» «Ba dumneata ai să mă urmezi pe mine!», zice al doilea. «Sînt căpitanul Georgescu.» Calm
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
celor doi, ci și pentru duplicitatea la care sînt constrînși numeroși intelectuali. *A stîrnit haz în redacție gluma (un joc de cuvinte) lui Costin: „Cine vorbește prea mult dă de băut; cine vorbește prea puțin dă de bănuit!” Sporici a rîs și el, însă, după ce s-a terminat ședința, auzind pe cineva că o repetă, l-a caracterizat astfel pe autor: „Tipul are toate elementele să fie om întreg, dar nu e!” Am fost de acord cu aprecierea sa: nu inteligența
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
afectare, umezindu-și buzele - noi oamenii politici nu avem privilegiul celorlalți de a bea un pahar, de a ne uita la o femeie frumoasă. (Doamna, fiind din această categorie, a roșit.) Noi organizăm acțiuni etc.” Vrăjeli ieftine, de impostor! Ceilalți rîd pe rupte, eu, deși le sesizez comicul, nu pot rîde. *Trebuie să aștept ca actele mele de credință să-mi fie răsplătite? Să am cutare lucru, cutare situație? și dacă nu le obțin înseamnă că nu cred? Adevărul e că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
celorlalți de a bea un pahar, de a ne uita la o femeie frumoasă. (Doamna, fiind din această categorie, a roșit.) Noi organizăm acțiuni etc.” Vrăjeli ieftine, de impostor! Ceilalți rîd pe rupte, eu, deși le sesizez comicul, nu pot rîde. *Trebuie să aștept ca actele mele de credință să-mi fie răsplătite? Să am cutare lucru, cutare situație? și dacă nu le obțin înseamnă că nu cred? Adevărul e că viața nu-i premiază prea des pe cei credincioși. Dimpotrivă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]