29,034 matches
-
fusese scris pe bază de informații care erau toate publice. Cu toate acestea, Ossietzky a fost condamnat pe data de 23 noiembrie 1931 la un an și jumătate închisoare pentru trădare de patrie și spionaj. Fiica, Rosalinda von Ossietzky-Palm, a reluat cazul în anii 1980, dar sentința de trădare a fost menținută în 1992 de către Curtea Supremă germană. Ossietzky a fost acuzat și pentru faptul că scrisese „toți soldații sunt niște ucigași”. Acuzarea a fost că ar fi denigrat armata germană
Carl von Ossietzky () [Corola-website/Science/321506_a_322835]
-
Brassens de la Beaucourt (Franche-Comté), loc unde se țin diverse spectacole. Există, de asemenea, o piață Georges Brassens (Georges-Brassens-Platz), în localitatea Basdorf din Germania, iar bibliotecă publică a aceluiași oraș îi poartă numele. De-a lungul întregii sale cariere, Brassens a reluat, a pus pe muzica și a interpretat sau pur și simplu a recitat textele multor poeți. Printre aceștia: • Louis Aragon: Îl n'y a pas d'amour heureux ; • Paul Fort: "Le Petit Cheval, Si le bon Dieu l'avait voulu
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
H, Miossec, Bénabar, Magyd Cherfi, Têtes Raides, Weepers Circus și Damien Saez. • în limba polona Zespół Reprezentacyjny, Pornograf CD 1993 și Kumple to grunt CD 2007. • The Brassens, devenit mai târziu La Pompe Moderne este un grup din Sète care reia melodiile altor artiști în maniera lui Brassens (Harder, Better, Stronger de la Daft Punk care au devenit Plus Dur, Meilleur, Plus Rapide, Plus Fort, Je danse le mia de la IAM, DJ de la Diam's, Le Bal masqué de La Compagnie créole, Pull
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
aille, Album No biture, 1986. • Pierre Louki, Allo, viens je m'emmerde, Album Retrouvailles, 1991. • Gizo Evoracci, Turlupin, Album Blow, 2010. • Sinsemilia, La Mauvaise Réputation. • Leș Wriggles, La Mauvaise Réputation. • Grupul din Toulouse Brassen's not dead își propune să reia în stil Punk-rock repertoriul lui Brassens. • Weepers Circus îl omagiază pe Georges Brassens în piesa La visite, din albumul L'ombre et la demoiselle, scos în 2000. • Javier Krahe, autor și interpret spaniol a tradus în 1981 L'Orage (La
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
din primele sale succese. Începând cu anul 2004, festivalul Ballade avec Brassens are loc în luna septembrie, alternativ la Rennes și Saint-Brieuc. În 2010, o sută de grupuri (aproximativ trei sute de persoane), cu diferite instrumente și, uneori, fără instrumente au reluat mai mult sau mai putin fidel melodiile celui mai celebru fiu al orașului Sète, cu mare succes în ceea ce privește participarea publicului la fiecare ediție. Integrală Brassens, Paris 9e Începând cu anul 2006, acest eveniment are loc în ultima săptămână completă din
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
totuși puțin generic. Vă veți trezi mai târziu rătăcind prin lumea virtuală în căutarea monștrilor, luptându-vă cu ei până aceștia mor sau până vă este ucis caracterul. Astfel se procedează până faceți un nivel la experiență. Apoi povestea se reia, eventual cu monștri mai puternici de data aceasta, de obicei având și caracterul un nivel mai mare, și de asemenea având arme mai puternice și mai bune, utile în lupta cu inamicii. De multe ori puterea pe care o are
ArchLord () [Corola-website/Science/321546_a_322875]
-
doar culegeri de folclor, astfel publicând fără înregistrări de carte, "Cântece noi despre Avram Iancu“ (1968), „Cântece pentru Avram Iancu“ (1972), „Iancule, ce mândru ești“ (1972). La Brașov, în ciuda vechilor sale convingeri politice, încearcă o reintegrare în literatura vremii. își reia activitatea în formele inițiale, de întâlniri cu publicul, permise în mod organizat, ceea ce însemna și controlat, pentru a nu aduce prin poezia sa jigniri ori vreo atingere regimului. Așa se explică prezența sa la șezători literare, întâlniri cu scriitorii, simpozioane
Vasile Copilu-Cheatră () [Corola-website/Science/321568_a_322897]
-
eveniment cu remarcabile ecouri în presa vremii. În 1937, se stabilește la București, împreună cu familia. Participă cu lucrări de grafică (afișe) la toate expozițiile Oficiului Național de Turism din țară și străinătate. Deși se implică din ce în ce mai rar în proiecte teatrale, reia colaborarea cu regizorul Iacob Sternberg și lucrează decoruri pentru companiile conduse de acesta: Trupa „Sidy Thal” și Studioul Teatral Evreiesc din București (BITS). 1942-1943 O scurtă perioadă, activează ca scenograf la Teatrul Național din Craiova. În 1943, pictează în Bucovina
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
de câteva săptămâni pentru reparații rudimentare la cocă. La 10 octombrie 1770, s-a deplasat încet către Batavia în Indiile Orientale Olandeze pentru reparații mai substanțiale, cu echipajul obligat să păstreze secretul despre insulele ce fuseseră descoperite. Vasul și-a reluat călătoria spre vest la 26 decembrie, a ocolit Capul Bunei Speranțe la 13 martie 1771, și a ajuns în portul englez Dover la 12 iulie, după o călătorie de trei ani pe mare. Uitat după această călătorie, "Endeavour" a petrecut
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
sute de specimene de plante de pe malul înghețat. La 17 ianuarie o furtună de zăpadă i-a surprins pe doi dintre servitorii lui Banks care încercau să se întoarcă la vas și aceștia au murit de frig. "Endeavour" și-a reluat drumul la 21 ianuarie 1769, mergând spre vest-nord-vest înspre zonele temperate unde vara făcea ca apele și vremea să fie calde. A ajuns în Tahiti la 10 aprilie, unde a rămas timp de două luni. Tranzitul lui Venus prin fața Soarelui
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Noua Zeelandă este formată din două insule mari și că nu este căutata "Terra Australis". În martie 1770, barca lui "Endeavour" l-a dus pe Cook la țărm pentru a proclama suveranitatea britanică asupra Noii Zeelande. La întoarcere, "Endeavour" și-a reluat călătoria spre vest, iar echipajul a văzut coasta estică a Australiei la 19 aprilie. La 29 aprilie, a devenit primul vas european care a acostat în estul Australiei, când Cook a dus una din bărcile navei pe țărmul sudic al
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
pentru a face ca presiunea apei să o împingă în gaura din cocă. Încercarea a reușit și la scurt timp, mai intra doar foarte puțină apă, și în curând au fost oprite două din cele trei pompe. "Endeavour" și-a reluat apoi cursul către nord și paralel cu reciful, iar echipajul a căutat un liman sigur unde să facă reparații. La 13 iunie, nava a ajuns la un estuar larg pe care Cook l-a botezat Endeavour. S-au făcut mai
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
pumn tăiase scândurile și se desprinsese. Înconjurat de câlți din vela folosită pentru a astupa gaura, fragmentul de coral contribuise la astuparea găurii din cocă și împiedicase scufundarea navei lângă recif. După ce a așteptat schimbarea direcției vântului, "Endeavour" și-a reluat călătoria în după-amiaza zilei de 5 august 1770, ajungând în cel mai nordic punct al Peninsulei Cape York după cincisprezece zile. La 22 august, Cook a fost dus cu barca pe țărmul unei mici insule din apropierea coastei și a proclamat
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
din apropierea coastei și a proclamat suveranitatea britanică asupra estului Australiei. Cook a botezat locul acostării sale landing place Insula Posesiunii, iar momentul a fost marcat prin salve ceremoniale de tun de pe țărm și de pe puntea lui "Endeavour". "Endeavour" și-a reluat apoi călătoria spre vest de-a lungul coastei, alegând o cale printre bancuri de nisip și recife cu ajutorul pinasei care mergea în față și încerca adâncimea apei. La 26 august, uscatul nu se mai vedea, nava pătrunzând în apele deschise
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
la țărm pentru tratament. Nava a rămas patru săptămâni în port așteptând însănătoșirea echipajului și suferind mici reparații la catarge. La 15 aprilie, cei bolnavi au fost aduși înapoi la bord împreună cu zece recruți din Cape Town, iar "Endeavour" și-a reluat drumul spre casă. Pământul Angliei a fost văzut la 10 iulie iar "Endeavour" a ancorat după două zile în portul Dover. La circa o lună după întoarcere, Cook a fost înaintat la gradul de comandor, iar în noiembrie 1771 avea
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
de filantropul Charles Wakefield, în calitatea sa de președinte al Memorialului Amiral Arthur Phillip. Primul ministru australian Joseph Lyons a descris secțiunea de cocă drept „strâns legată de descoperirea și întemeierea Australiei”. Căutările tunurilor pierdute la Reciful Endeavour au fost reluate, dar expedițiile din 1966, 1967, și 1968 nu și-au atins scopul. Tunurile au fost recuperate în 1969 de o echipă de cercetare de la Academia de Științe Naturale americană, cu un magnetometru sofisticat care a localizat tunurile, o cantitate de
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
A fost ținut la arest timp de trei ani, fără a fi judecat pentru vreo vină și fără a fi condamnat. Peste 400 de zile și le-a petrecut în celule situate sub pământ. La 30 ianuarie 1954 și-a reluat activitatea concertistică, sub bagheta lui Sergiu Comissiona. La sfârșitul aceluiași an a cântat pentru prima oară în România lucrări de George Gershwin. Dan Mizrahy a fost membru de onoare al Uniunii Interpreților, Coregrafilor si Criticilor Muzicali, iar în 1997 deținător
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
a debilității văzută prin ochii miliardelor de marțieni răutăcioși și invulnerabili sosiți nu pentru a conduce lumea, ci pentru a o scoate din minți. "The Lights in the Sky Are Stars" (1952) relatează povestea unui astronaut care încearcă să-și reia programul spațial după ce Congresul i-a tăiat fondurile - o predicție corectă a situației actuale a programelor spațiale, făcută într-o vreme în care mulți scriitori SF preferau să ignore sau să minimizeze aspectele financiare ale zborului spațial. Una dintre cele
Fredric Brown () [Corola-website/Science/321577_a_322906]
-
sa, de trimisul american Ralph Bunche. El a negociat un nou acord de încetare a focului, semnat pe insula Rodos. Guvernul israelian a criticat participarea Contelui Bernadotte la negocieri. În iulie 1948, Bernadotte a declarat că statele arabe nu au reluat ostilitățile și că războiul se redusese la „incidente”. Purtătorul de cuvânt al guvernului israelian a replicat: „Contele Bernadotte a descris noile atacuri ale arabilor ca «incidente», în ciuda faptului că au fost pierdute vieți omenești, că acordul de încetare a focului
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
s-a înscris la Facultatea de Medicină din Budapesta. În mai 1915 a fost înrolat în Armata Austro-Ungară, Regimentul 50 Infanterie din Alba-Iulia, în care a făcut Primul Război Mondial cu gradul de Medic Sublocotenent. După terminarea războiului și-a reluat studiile medicale și în 1920 a obținut titlul de „Doctor în Medicină și Chirurgie” la Facultatea de Medicină din Cluj. Cariera universitară a început-o ca preparator onorific la Institutul de Anatomie patologică din Cluj (1 noiembrie 1920 - 30 septembrie
Alexandru Pop (chirurg) () [Corola-website/Science/321601_a_322930]
-
prizonierilor de război care nu puteau sărbători Crăciunul cu familia. Acest obicei s-a păstrat până prin anul 1960, fiind un semn de solidaritate cu frații din RDG. Din anul 1986, acest obicei de a pune lumânări la fereastră a fost reluat. În Roma este aprinsă pe la ora 18, de asemenea, o lumânare la fereastra papei, ea fiind numită "Lumen de la Pace" („Lumina păcii”).
Ajunul Crăciunului () [Corola-website/Science/321609_a_322938]
-
încoronarea lui Arren, Ged pornește pe ocean și nu se mai aude de el niciodată. În celălalt, Ged se întoarce în pădurile insulei sale de baștină, Gont. În 1990, la șaptesprezece ani după publicarea "Celui mai îndepărtat țărm", când a reluat povestea în cartea "Tehanu", Le Guin a optat pentru al doilea final. La fel ca precedentele cărți ale trilogiei, aceasta este un bildungsroman. Povestea este istorisită în principal din perspectiva lui Arren, care se transformă din băiatul care îi idolatrizează
Cel mai îndepărtat țărm () [Corola-website/Science/321608_a_322937]
-
fost filmat aproape în întregime în Auckland, Noua Zeelandă. În România, filmul a avut premiera pe 18 martie 2010, la Disney Channel România. În luna octombrie a anului 2007, revista "Variety" a anunțat că Brenda Song și Shin Koyamada își vor relua rolurile în partea a doua a filmului "". Partea a doua a fost programată să fie produsă în anul 2008. Studio de dublaj: Ager Film Adaptarea și regia: Radu Apostol Traducere: Valentina Voicu Tehnician sunet : Florin Dinu Mixaj: Linda Șaitoș Versiunea
Wendy Wu: Războinica Miss Boboc () [Corola-website/Science/321639_a_322968]
-
care a murit chiar generalul Thomas în timpul retragerii), s-a retras până tocmai la Fort Ticonderoga. Carleton a lansat apoi un contraatac pentru recucerirea forturilor de pe lacul Champlain. Deși a învins flota americană în bătălia de la Insula Valcour și a reluat controlul asupra lacului, apărarea ariergărzii condusă de Benedict Arnold a împiedicat alte acțiuni în sensul recuceririi Ticonderogăi sau a Crown Pointului în 1776. La 22 mai, chiar înainte ca americanii să fie complet îndepărtați din provincie, Carleton a ordonat o
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
lagărele de reeducare din Deltă și Insula Mare a Brăilei, la Salcia, Grădina, Stoenești, Giurgeni și în cele din urmă la Gherla. Este amnistiat cu 1 iulie 1964, însă este eliberat de la închisoarea Gherla abia pe 15 august 1964. Își reia căsnicia de numai șase luni după aproape șapte ani de privațiuni în lagăre, și își dedică viața exclusiv familiei și informării sale până în decembrie 1986, când se pensionează din funcția de traducător tehnic la Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]