29,566 matches
-
ales pentru faptul că ea, scrisoarea respectivă, ar putea să folosească din plin multor tineri și chiar și mai în vârstă în perioada aceasta atipică pe care societatea noastră postdecembristă o parcurge. Să revin la conținutul acestei scrisori: „Se vede treaba că anul 1965 e un an de încercări deosebite și pentru voi, ca și pentru mine... Chiar dacă e dureros ce ni se întâmplă, nu trebuie să ne turnăm cenușă pe cap și să ne lăsăm copleșiți de năpastă... O asemenea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
punându-și speranța că-i voi urma ca gospodar responsabil - purtându-i cu cinste numele, ca fiind băiatul cel mai mic, a încercat în toate felurile să mă determine să-i urmez exemplul și constată că mă cam codeam la treburile gospodărești, dar că îmi place să citesc. Având o carte în mână, uitam să mai și mănânc, delectându-mă cu cele citite. Acest fapt l-a determinat să mă dea la școală, renunțând la idealul lui de a mă vedea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îndepărtate, precum Franța, Germania, S.U.A. și Canada, am vădite semne de dragoste și respect pentru vârsta venerabilă pe care am atins-o - 95 de ani. Nici în cele mai optimiste situații n-am îndrăznit să sper la așa ceva! Se vede treaba că așa mi-a fost datul, deși am fost în miezul vremurilor zbuciumate prin care am fost nevoit să trăiesc. Cum s-ar zice, pornesc mai departe pe calea vieții cât va mai voi Cel de Sus. E o zi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și identitatea națională. Ședința de lansare a decurs în condiții excelente, vorbitorii au spus ce trebuia spus, dar pe undeva se vrea și mai mult din partea României care nu poate acționa decât în limita practicilor internaționale. Rezolvarea problemei e o treabă a factorilor politici basarabeni, care prin unirea forțelor democrate pot hotărî într-un viitor oarecare anihilarea comuniștilor lui Voronin și desființarea hotarului nedrept de la Prut, trasat samavolnic de vecinii noștri din răsărit. Deja Rusia pare îngrijorată și afectată de pierderea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pagini. Uneori, încerca să demareze și discuții pe marginea acțiunii - în sinea ei le considera constructive - dar n-o lua niciodată în seamă fiindcă nu-i rezervase decât statutul de parteneră în pat. Acolo unde, trebuia să recunoască, își făcea treaba cu pasiune constantă și energie inepuizabilă... Merse la frigiderul a cărui ușă era plină de bilețele cu mesaje lăsate de Lucia (nu le citea niciodată, iar ea părea că nu bagă de seamă indiferența lui) și scoase o bere la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ăia, oricum n-o să afle nimeni, niciodată. Nu ți se pare o jignire să dai ortu` popii în felul ăsta? De ce se amuză Dumnezeu prin astfel de jocuri? - Habar nu am. Doamna cu Coasa - poate că Dumnezeu nu are nicio treabă pe aici - găsește de fiecare dată modalități interesante de a prelua pe cineva în custodie. Chiar și prin prăbușirea unui stâlp. Au murit? - Instantaneu. Punct ochit, punct lovit. Partea hazlie este că unul avea pe mână un tatuaj cu Celine
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că au cam exagerat cu zborul acela. Dar polițiștii vor spune că ești Pinocchio, ascultă-mă pe mine, nu dau greș niciodată. 9 Aruncă pe el o pereche de blugi, un tricou și o geacă impermebilă. - Unde pleci? - Nu-i treaba ta. Te-ai băgat și așa prea mult în seamă. Nu-mi poți controla fiecare mișcare. Magicianul ridică din umeri, dând de înțeles că ultima concluzie a Scriitorului îi era indiferentă. Apoi îl privi pieziș. - Ei, nu pot să cred
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ultimele pagini. Uneori, încerca să demareze și discuții pe marginea acțiunii - în sinea ei le considera constructive - dar n-o lua niciodată în seamă fiindcă nui rezervase decât statutul de parteneră în pat. Acolo unde, trebuia să recunoască, își făcea treaba cu pasiune constantă și energie inepuizabilă... Râse în hohote și alergă la debara. Deschise ușa, așteptându-se să vadă un pled aruncat peste un geamantan cu bani. Nu văzu decât rafturi, conserve, un mop, simți mirosul de stătut și i
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am intuit demult că în ea sălășluiesc în același timp, în bună înțelegere, un înger și un demon. - Tu vezi totul în negru, Alex, spuse Ina. Ce poate ea să-mi cauzeze? Suntem colege de serviciu, ne vedem fiecare de treaba noastră... - Chiar faptul că tu ai fost promovată atunci, demult, în funcția de asistentă șefă, crezi că i-a căzut bine!? - Uite că nu ai dreptate! De cum a aflat vestea, a venit imediat la mine, m a îmbrățișat, m-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
gândiți că nu mai există altă cale... Suntem bucuroși că voi doi vă înțelegeți și că Mihăiță este un copil reușit! Noi ne simțim împliniți. * Lucrările de renovare la casa cumpărată de Alex durară nesperat de mult timp. Uneori, când treburile mergeau anevoie, Alex se gândea, dar îi era greu să-și mărturisească chiar sieși: oare merita toată această trudă, bani și nervi? Dar nu mai avea ce face, bolovanul începuse să se rostogolească cum se spune, și până nu ajungea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
seară, Alex o întrebă pe Ina așa, ca pe un fapt divers: - Pe tine chiar nu te interesează cum va arăta noua noastră casă? - Când, dragule, să merg acolo, toată ziua sunt la serviciu, acasă mă așteaptă copilul. E atâta treabă! Dar voi merge într-o zi, sunt și eu curioasă în ce palat o să locuim! - Nu fi ironică! E departe de ceea ce se cheamă palat. Dar va fi o casă locuibilă, cu toate disponibilitățile în care să te simți stăpână
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
După masă, luă în mână un ziar și se cufundă într-o lectură din care se vedea limpede că nu poate fi scos. Mihăiță veni la bucătărie lângă mama lui, solicitând să fie și el de folos cu ceva la treburile casei. Ina zâmbi, îi dădu un prosop și-i spuse să șteargă cu atenție farfuriile, fiindcă acestea au prostul obicei, când sunt ude, să alunece din mână. Băiatul se conformă și sarcina fu îndeplinită fără nici un reproș. Ina își privea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
iscodi: - Vrei să pleci, Alex? De acum încolo o să fie frumos, vom rămâne numai între noi și... - E târziu Teo, și așa am cam depășit măsura... - Copilului cuminte îi e frică de mama, nu? - Nici vorbă, dar mâine am multă treabă... - Ei, dacă tot vrei să părăsești corabia, hai să mai bem un pahar de whisky. - De ce nu un pahar de vin!? - Pentru că numai așa ne putem drege. Și Teo fără să aștepte, turnă în două pahare gospodărești băutura, considerată ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe buze, tandru, un Alex din zilele lui bune, acel Alex pe care Ina îl adora ca soț, ca tată al copilului ei. Ce putea să-i mai spună!? Pendula din dormitor anunța că e timpul să plece fiecare la treburile lui: Mihăiță la școală, Ina la spital, Alex la un nou șantier care se afla deja în fașă, contractat încă înainte de terminarea complexului de locuințe din zona gării. Familia se împrăștia dimineața, ca abia seara să se reunească. Ce bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
două farfurii, nu crezi? - Bine, bine, mă grăbesc, la revedere! Tot drumul până la spital, se gândi că fusese deosebit de imprudentă. Pusese jurnalul într-un loc ce nu putea constitui, în nici un caz, o ascunzătoare înțeleaptă. În secție, luată însă cu treburile, două nașteri, întocmirea unei liste de medicamente, o convorbire cu medicul de serviciu despre igiena care lăsa de dorit în unele saloane, fu distrasă de la gândurile care o împresuraseră nu cu mult timp în urmă. Acasă, Alex se achită conștiincios
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-i timpul, se căsătorește cu fiica lui Atllas, cu care zămislește mai mulți copii - spune legenda. Documentele vremii mai consemnau că el ar fi fost și tatăl celebrului Odiseu. Și Sisif, zeul, ca și oamenii, nu și-a văzut de treburile împărăției și de frumoasa lui Aeolus și mușcat de invidie (care pe atunci încă nu era declarată păcat), se amestecă în aventurile amoroase ale lui Zeus, stăpânul lumii antice și al cerului ce-o acoperea, și-i face un fel
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
răzbată prin țesătura tricoului. Unde mă-ta te crezi? La o nenorocită de școală de șoferi? Dă-te naibii la o parte! Am ridicat o mână tremurândă ca să-i arăt degetul mijlociu, după care mi-am Îndreptat atenția spre o treabă mai importantă: cum să fac să-mi intre nicotina În sânge cât mai rapid. Mâinile Îmi erau din nou umede de transpirație, dovadă fiind chibriturile care Îmi tot scăpau printre degete și cădeau pe podea. Semaforul s-a făcut verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
clipa de față? Știa oare că urma să vin să o iau? De ce trebuia dusă respectiva la apartamentul Mirandei? Și, ținând cont de faptul că Miranda avea șofer personal, menajeră și bonă, de ce, Doamne iartă-mă, trebuia să fac eu treaba asta? Mi-am amintit că e ilegal să vorbești la celular În timp ce conduci mașina În New York și m-am gândit că ultimul lucru de care aveam nevoie În clipa de față era o altercație cu poliția rutieră, așa că am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să mergem În vizită la familia Hampton. Asta e tot. Rămăsesem acolo, pironită pe covor În fața imensului ei birou, dar ea uitase deja de prezența mea. Sau, cel puțin, așa Îmi Închipuisem eu. Asta e tot, Ahn-dre-ah. Treci imediat la treabă, adăugase ea, tot fără să-și ridice privirea. Ăă, da, sigur, Miranda, Îmi spusesem eu În vreme ce mă Îndepărtam gândindu-mă deja la primul pas În Îndeplinirea acestei misiuni, În cursul căreia aveau să fie desigur un milion de capcane ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gașcă de liceu, aici s-ar putea chiar să fie mai bine. Stimulant? Ei bine, poate că nu. Un loc plin de bunătate, blândețe, Încurajator? Nu tocmai. Genul de loc care să te Îndemne să zâmbești și să-ți faci treabă bună? Nu, e bine? Nu! Dar dacă erai În căutarea unui loc Însuflețit, cu oameni subțiri, sofisticați, incredibil de șic, și atât de stilat că-ți dă cuțite-n inimă, ei bine, pentru așa ceva Elias-Clark era o adevărată Mecca. Bijuteriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
brusc și fără să se fi prezentat, fata care presupuneam că ar fi Emily s-a lansat Într-o descriere a locului de muncă oferit. Tonul placid al polologhiei m-a lămurit mai mult decât cuvintele În sine: făcuse deja treaba asta de zeci de ori și nu prea credea că eu m-aș deosebi fi În vreun fel de cele de dinaintea mea, așa că nu prea merita să piardă multă vreme cu mine. — E greu, fără doar și poate. Vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dacă fata asta, Allison, a Început ca asistentă a Mirandei și acum e redactor la revistă, ei bine, mi-ar plăcea să te văd și pe tine așa. Eu zic să accepți. Se străduia din răsputeri să pară Încântat de treaba asta. Ne Împrietenisem Încă din primul an de facultate la Brown și Îi cunoșteam fiecare intonație, fiecare privire, știam să Îi prind fiecare subînțeles. El Începuse serviciul cu câteva săptămâni În urmă la școala PS 277 din Bronx, și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că a sunat atât de devreme! Mă Întreb dacă asta o fi de bine sau de rău. Am luat telefonul și m-am strecurat afară din dormitor, Închizând binișor ușa În urma mea. — Mă rog. Succes. Să-mi spui cum stă treaba. Dar nu În următoarele două ore, bine? Nici o problemă. Mersi. Și scuză-mă. M-am uitat la ceas și nu mi-a venit să cred că mă pregăteam să am o discuție de afaceri la ora asta. Am pus de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tema vreunul element din vestimentația mea, s-ar putea să merite. Emily a continuat să mă analizeze preț de o clipă, după care și-a dat jos picioarele de pe măsuță și a suspinat dramatic: — Ei bine, hai să trecem la treabă. Ai mare noroc că ea nu e aici, a zis ea. Nu că nu ar fi o femeie grozavă, firește, pentru că Într-adevăr este, a adăugat ea Într-un stil pe care aveam să ajung foarte curând să Îl recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
inclusiv asistenții. Departamentele de Îngrijirea corpului, frumusețe și artă completau acest melanj. Aproape cu toții au făcut un popas la biroul Mirandei ca să stea un pic la taclale cu Emily, să afle ultima bârfă despre șefa și să vadă cum stă treaba cu fata cea nouă. În acea primă dimineață am făcut cunoștință cu zeci de persoane și cu toții și-au etalat dinții de un alb orbitor În zâmbete de la o ureche la alta, părând realmente interesați de persoana mea. Bărbații erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]