280,392 matches
-
oului pătrunde lumina păgână. Chiar nu-ți tremură mâna când dai cu embrionii în blid, să bați cu furculița Sămânța? - Amuțește, tu, gură! Untura sfârâie deja. Călăule, fă-ți treaba: aruncă-mă-n untură, Halitorule-de-simboluri ce-mi ești! - ia să devin sticloasă după gust... Oule, băiete, nu-ți fie frică de moarte într-o epocă în care omul nu mai pricepe cuvântul Naturii, de-acuma Pârâul și Dumbrava sunt mute, iar lucrurile cele mai însemnate, cele asemeni nouă, sunt aruncate în
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
de speranță al unei răscruci tainice, de unde mă pot întoarce acasă sau poate chiar dimpotrivă, acolo unde potecile acoperite de frunze se preschimbă în șosele și formează o rețea în spațiul tot mai restrâns al rătăcirilor mele, unde totul a devenit o componentă a circulației mele, ceea ce aș fi putut lăsa în urma mea, ceea ce nicio forță nu e în stare să transforme într-o componentă de sine stătătoare în întreg. Așa că-i totuna dacă merg înainte sau înapoi, în această lume
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
desigur, de mâine proprii unora dintre cei mai reprezentativi muzicieni de gen din România. Pentru cei care-l cunosc mai puțin, amintim că Nicolas Simion, format pe băncile Conservatorului bucureștean, unde s-a pregătit temeinic în domeniul marii muzici, a devenit poli-instrumentist (saxofoane, bass-clarinet, taragot) autodidact, debutând în jazz în anii ’80. Definitorie pentru perioada afirmării sale a fost activitatea în grupul „Opus 4” (formula a doua) pe care el însuși l-a alcătuit, cu pianistul Mircea Tiberian, bass-istul Cătălin
Dreams records - un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-website/Journalistic/83465_a_84790]
-
Oschanitzky, „Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și big band”; interpretări performante oferite melomanilor din Iași, București, Brașov, cu contribuția dirijorilor Peter Oschanitzky și Sabin Păutza. Artist al cărui nume figurează pe genericele a peste 40 de discuri - devenind astfel muzicianul român de gen cu cea mai bogată discografie -, Nicolas Simion s-a impus în ultimii ani drept cel mai notoriu reprezentant peste hotare al jazz-ului din România. În dorința de a stimula prin producții discografice semnificative o
Dreams records - un deceniu de activitate by Florian LUNGU [Corola-website/Journalistic/83465_a_84790]
-
oferea un ascendent vizibil. Impunerea lui drept poet valoros, proclamată de Maiorescu prin cunoscutul raport academic asupra volumului de debut, îi deschide lui Goga drumul oficializării, produsă într-un timp record. În preajma Primului Război Mondial, abia trecut de 30 de ani, poetul devenise un fel de reprezentant literar, social și politic al Transilvaniei. Ce-i drept, naționalismul agresiv și violența programată a versurilor sale stîrniseră de la început - mai ales în rîndurile moderniștilor bucureșteni - reacții de antipatie instinctivă; Macedonski ori Ovid Densusianu nu s-
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Goga posedă cosmicitate grandioasă și anonimă; aluzia individuală, referirea personală rămîn pe planul al doilea. Detaliile umane concrete, indivizii și individualitățile distincte capătă sens doar ca reflex al generalului, al cosmicului. Într-o asemenea perspectivă abisală asupra lumii, relația metaforică devine esențială. Abilitatea construirii de metafore marchează stilul lui Goga încă de la primele poezii. „Azi moare-nfiorarea cetăților de stele Și înțelesul tainic al cîntecelor mele. Se rupe tortul galben al razelor de lună, Mor visurile albe ce-mi tremură pe strună
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
aventurează într-un tîrziu pe terenul comun tuturor romanticilor; încercînd modularea declarațiilor de iubire pe un fundal cosmic, patriotic ori filozofic, el nu obține decît o poezie cînd grandilocventă, cînd seacă. Dacă întîlnim la Goga persoana I singular, trebuie să devenim circumspecți; iar dacă o astfel de poezie este o poezie de iubire, devenim de două ori circumspecți. După Primul Război Mondial, poeziile la persoana I singular, tot mai numeroase, se îndepărtează de matca originară; încep să apară și cîteva neologisme
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
iubire pe un fundal cosmic, patriotic ori filozofic, el nu obține decît o poezie cînd grandilocventă, cînd seacă. Dacă întîlnim la Goga persoana I singular, trebuie să devenim circumspecți; iar dacă o astfel de poezie este o poezie de iubire, devenim de două ori circumspecți. După Primul Război Mondial, poeziile la persoana I singular, tot mai numeroase, se îndepărtează de matca originară; încep să apară și cîteva neologisme, ba chiar și sugestii de factură simbolistă prinse într-un limbaj aluziv, pînă
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
în percepții și deplinătatea estetică pe care autoarea și le asumă fac parte din matricea paradisiacă de care ea aparține în principal că degustător gurmand și gurmet (în același timp) al lumii în explozia să estetică. Grădină, arborii, florile laolaltă devin, din principiu, un act de creație. Grădină depinde de artă de a vedea și, în același timp, grădină dezvolta și nuanțează artă de a vedea. Grădinăritul este o învățătură nobilă, elevata, iar cel inițiat într-o asemenea învățătură este estetul
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
Autoarea vrea să fie mai ales o generatoare de pasteluri transparente: orice fel de cer e frumos, orice tip de dimineață, orice soi de noapte. Mai exact, orice anotimp și orice moment al zilei este pasabil să fie sau să devină paradisiac; iar dacă nu este de la început, atunci se molipsește pe parcurs. Lista de inventar paradisiac este infinită și migălita: sunt rostite că o sutra și lăudate numele munților niponi, al șesurilor, piscurilor, lacurilor, marilor, cascadelor, râurilor, podurilor, câmpiilor, izvoarelor
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
aceleiași culori), sau prin contrastul între culorile mai multor flori: florile de prun, florile de cireș etc. O desăvârșită sărbătoare florala este în luna a cincea, datorită stânjeneilor, întrucât toate fapturile se împodobesc cu stânjenei (inclusiv cocioabele săracilor sunt ornate, devenind marcate efemer de paradis), iar scrisorile legate cu stânjenei au o elegantă desăvârșită. Laudă ierburilor nu lipsește nici ea (între acestea, brusturele, iedera, trifoiul, bambusul, papura). Florile sunt maximalizate nu doar prin identitățile deja consacrate (floarea de cireș, de prun
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
degrabă că arta decât că natura; dar că arta naturală! Excelentă artificialului (și, în același timp, a mimesisului) nu este conotată de autoarea Însemnărilor de căpătai decât atunci când natură (respectiv crengile, florile) este importată combinatoriu în odăi. Grădină este sau devine pentru Șei Shōnagon chiar un simptom al paradisului: putem să-i spunem simptom, dar la fel de bine ar putea fi folosiți tropi precum metaforă, simbolul, alegoria, metonimia. Aceiași filosofi invocați deja ai grădinii, din secolulul XXI, vorbesc despre sensul grădinii că
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
de fapt, artisticește vorbind, niște flori umane, întrucât toate materialele de croit fastuoasele haine nipone sunt gândite exclusiv floral; mătasurile, pânzeturile, brocarturile, evantaiele sunt vopsite pentru a se obține o cromatică perfectă. Prin coafura și vestimentație, femeia, în mod special, devine o grădină concentrată a paradisului; dar nici ipostazele masculine de la curtea imperiala nu sunt gândite mai prejos, hainele bărbătești fiind tot de imitație florala, prin straturile suprapuse. Vestimentația aristocratica este, prin urmare, croita vegetal, floral ori arborescent; în Europa, o
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
Șei Shōnagon este coerent, senin și ordonat, de aici repugnanta autoarei față de ignoranța, incoerenta ori primitivism. Exclusiv aristocrații pot avea acces la acest tip de paradis: grădină este cosmosul perfect și estetic, iar a fi în tangibilitate cu acest paradis devine o onoare vizuală. Autoarea Însemnărilor de căpătai face parte dintr-o casta care depinde de perfecțiunea instituțională imperiala, așa încât bucolicul și percepția hiperbolizanta asupra acestuia sunt dependente de o educație programatic-artistică. Echilibrul (micro și macro)cosmic este desăvârșit pentru că ochiul
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
estetică. Tocmai întrucât autoarea Însemnărilor de căpătai nu face nicio referință la paradisul biblic (ea nefiind familiarizata ori măcar având minime cunoștințe despre acesta), cateva înrudiri simbolice și metaforice între Edenul biblic și paradisul terestru nipon (descris de Șei Shōnagon) devin izbitoare și ele se cuvin a fi semnalate. Autoarea decretează perfecțiunea paradisiacă prin intermediul grădinii; aceasta este marcată de grație supremă, estetică desăvârșită, conținând o sacralitate internalizată. Luxurianta nipona (și teatralitatea ei) constă în variatele maniere de a combina spectaculos și
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
valabil atât în viziunea biblică, cât și în perspectiva doamnei nipone la trecerea dintre cel dintâi mileniu și al doilea. Șei Shōnagon este chiar tendențioasa în a înfățișa cromatică și miresmele paradisului terestru întruchipat de grădină nipona: văzul și olfactivul devin abilități estetice selective de performanță! Spre deosebire, însă, de Edenul biblic, în care cei aleși sunt nuzi, autoarea japoneză manifestă, în sens tradițional previzibil, o pudoare extremă: întotdeauna trupul este ascuns sub variate straturi de vesminte, doar mâinile, chipul și
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
a pieselor: One moment de J Bettis, solo trompetă Plutonier adjutant p. Romică Nițu, Samba Meddley - arr. C. Walter, Highland Cathedral de M. Korb, Marș de Radetsky, culminând cu un impresionant foc de artificii. Timp de două zile, Brăila a devenit un oraș al muzicii, armoniile speciale ale muzicii militare fiind chintesența profesionalismului și disciplinei. Din păcate, în urma Reformei armatei, în România au rămas puține formații de muzică militară. Revigorarea muzicii militare se impune a fi o cerință importantă pentru păstrarea
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru, mai amar, lipsind, nu știu. În prezentul abia viu văd cât altul nicicând vede. Mari comori, în cari nu crede nimeni, îmi surâd în gând. Lumea - cimitir la rând fără ele îmi devine. Stinsă-i bucuria-n mine ce-ar putea să te exalte, sănătos. Prea scunde-s, nalte, visele ce le păzesc? Ah, visând, mă risipesc; în nesomn și zile vane. Om să fii între alți oameni nu e, nu, mai dulce
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
permisibil” (?!) într-un film, fie el de artă. Insist: chiar și filmele așa-zis muzicale evită ilustrarea peste un câteva zeci de secunde a unei formații pe scenă, cântând. Însă A Late Quartet riscă și câștigă precis! Așadar, finalul filmului devine dramatic tocmai prin scena executării publice a capodoperei beethoveniene. Adică, nu doar anecdota gestului prin care violoncelistul, la finalul primei mișcări, suprimă attaca impusă de partitură, oprește cântul, se ridică și se adresează publicului luându-și adio și invitând în
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
deauna nevoie de companie (acompaniază ceva sau pe cineva). Chipul slăvește soliloqul, suferind cumplit când își pierde singurătatea. Atunci nu mai are viață interioară. Or, un compozitor care nu e destul de singur, care nu mai are viață interioară, care devine un tonomat public ori exclusiv o prezență civică, are toate șansele să-și piardă chipul. Fie el angelic sau demonic. La limită, cred că putem chiar forța o anume analogie, pe de o parte între scop și reprezentările demonice și
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
poet suedez Tomas Tranströmer, scos la timp dintr-o injustă umbră. O limpezime ce se multiplică de la sine, ca misterul profund ce locuiește totdeauna în maxima transparență. Densitatea viziunilor sale privește cu îngăduință puterea limitată a cuvintelor, fiindcă ajunge să devină limbaj. Iar acest limbaj absoarbe semnalele din peisaje exterioare, sau din cel interior, stabilind o comunicare de înalt voltaj. Este și energia care i-a îngăduit poetului să revină în claritatea discursului, traversând neantul, după un grav accident cerebral - afazia
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
în claritatea discursului, traversând neantul, după un grav accident cerebral - afazia la care se referă în unul din poeme. Mă număr printre cei care nu cunosc direct idiomul în care au fost precipitate aceste viziuni. Dar cred că mi-a devenit cunoscut limbajul lor, printr-o asiduă frecventare. Ediția de opere complete (1954-2004) descoperită cu câțiva ani în urmă în populara colecție de la Gallimard, Balticele sale, are un loc permanent în buzunarul meu. Cu bucurie transcriu mai jos câteva echivalențe limpezi
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
pe patul nostru de noapte. Războiul. Elegie Deschid prima ușă. E o imensă cameră inundată de soare. Trece pe stradă o mașină greoaie și face să tremure porțelanurile. Deschid cea de-a doua ușă. Prieteni! Ați băut umbră de-ați devenit vizibili. Ușa numărul trei. O cameră strâmtă de hotel. Cu vedere spre o străduță. Un felinar ce-și aruncă lumina pe asfalt. Frumoase reziduri ale experienței. Baltice V 30 iulie. Arhipelagul devine excentric - azi, pentru prima dată după mai mulți
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
doua ușă. Prieteni! Ați băut umbră de-ați devenit vizibili. Ușa numărul trei. O cameră strâmtă de hotel. Cu vedere spre o străduță. Un felinar ce-și aruncă lumina pe asfalt. Frumoase reziduri ale experienței. Baltice V 30 iulie. Arhipelagul devine excentric - azi, pentru prima dată după mai mulți ani, apa e plină de meduze, ele progresează suave și tacticoase, aparțin de aceeași companie maritimă: AURELIA, derivă ca florile la ceremoniile funebre pe mare, iar atunci când le scoți din apă, își
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
semnificații!) doar că atunci când se face zi: aceleași cuvinte nu mai spun nimic, mâzgâleli, lapsusuri. Oare se vor fi apropiat de noi fragmente din marele stil nocturn? Unuia îi vine firesc muzica, e compozitor, compoziția lui e interpretată, face carieră, devine director de conservator. Apoi totul se întoarce pe dos, e condamnat de autorități. Elevul său K*** e numit procuror general. E amenințat, e degradat, e hulit. Câțiva ani mai târziu e reabilitat, i se ridică pedeapsa. Urmează hemoragia cerebrală: paralizia
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]