33,912 matches
-
de către Dan Grigore Adamescu pentru suma de 882.659 euro. Echipa consacrată a refuzat colaborarea cu noul proprietar al numelui și a fondat o nouă publicație, "Cațavencii". În acest moment, pe piață apar trei reviste desprinse din inițiala "Academie Cațavencu" - "Academia Cațavencu", "Cațavencii" și "Kamikaze". Titlul revistei, care vizează tipul parvenitului politic (prin șantaj) din piesa „O scrisoare pierdută” a dramaturgului I. L. Caragiale - Nae Cațavencu, își asumă nu doar o autoironie evidentă, ci, mai mult de atât, hiperbolizează autoironia prin ideea
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
Cațavencii" și "Kamikaze". Titlul revistei, care vizează tipul parvenitului politic (prin șantaj) din piesa „O scrisoare pierdută” a dramaturgului I. L. Caragiale - Nae Cațavencu, își asumă nu doar o autoironie evidentă, ci, mai mult de atât, hiperbolizează autoironia prin ideea de Academie Cațavencu, de forum al demagogilor și oportuniștilor. De aceea, revista funcționează, de fapt, ca un al doilea parlament al României postcomuniste, dar unul satiric și pamfletar. Titlul original, "Cațavencu săptămânal incomod", a fost de dat de primul editor, Ovidiu Nacu
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
un al doilea parlament al României postcomuniste, dar unul satiric și pamfletar. Titlul original, "Cațavencu săptămânal incomod", a fost de dat de primul editor, Ovidiu Nacu, și înregistrat în 1990, a fost și este în continuare proprietatea Editurii Cassandra. Titlul „Academia Cațavencu”, înregistrat în 1991, a fost adjudecat în licitație publică de Dan Grigore Adamescu, prin împuterniciți, și aparține editorului România liberă. Stilul este variat: ironic, umoristic, elitist, obiectiv. Se apelează atît la ironia fină, livrescă uneori, cît și la un
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
editorului România liberă. Stilul este variat: ironic, umoristic, elitist, obiectiv. Se apelează atît la ironia fină, livrescă uneori, cît și la un tip de ironie voit argotic (dar acest al doilea stil este ironizat prin chiar folosirea lui, ziariștii de la "Academia Cațavencu" pozînd în infractori, adică autoironizîndu-se, spre deliciul cititorilor lor), astfel încît revista să satisfacă o paletă amplă de cititori. Societatea românească trebuia pricepută, prin criticile aduse la adresa defectelor ei, nu doar de intelighenție, ci și de oamenii simpli, fapt
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
în infractori, adică autoironizîndu-se, spre deliciul cititorilor lor), astfel încît revista să satisfacă o paletă amplă de cititori. Societatea românească trebuia pricepută, prin criticile aduse la adresa defectelor ei, nu doar de intelighenție, ci și de oamenii simpli, fapt izbutit de "Academia Cațavencu" prin tirajul uriaș pe care revista l-a avut vreme îndelungată și prin cititorii ei din toate categoriile sociale. "Academia Cațavencu" ne-a obișnuit, cu aerul ei mucalit și vitriolant-ironic, de mai bine de zece ani cu o portretistică
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
pricepută, prin criticile aduse la adresa defectelor ei, nu doar de intelighenție, ci și de oamenii simpli, fapt izbutit de "Academia Cațavencu" prin tirajul uriaș pe care revista l-a avut vreme îndelungată și prin cititorii ei din toate categoriile sociale. "Academia Cațavencu" ne-a obișnuit, cu aerul ei mucalit și vitriolant-ironic, de mai bine de zece ani cu o portretistică acidă a politicienilor români: găunoși, agramați, insipizi, caraghioși, chiar imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptamânal de moravuri grele
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă. Hîtroșenia, ludicul drăcos, un carnavalesc lingvistic inepuizabil au făcut ca jurnaliștii de la Academia Cațavencu să-și intre în pielea unui Aghiuță șugubăț, a unui Ariel sau Puck made in România, făcînd nu doar haz de necaz, ci implicînd și o morală în bășcălia lor. Prin această etică, "Academia Cațavencu" este, de aceea, o
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
au făcut ca jurnaliștii de la Academia Cațavencu să-și intre în pielea unui Aghiuță șugubăț, a unui Ariel sau Puck made in România, făcînd nu doar haz de necaz, ci implicînd și o morală în bășcălia lor. Prin această etică, "Academia Cațavencu" este, de aceea, o revistă-pamflet, și nu o publicație injuriatoare (chiar dacă au existat cazuri în care limbajul violent a depășit măsura admisă). Pe lîngă articolele propriu-zise (uneori, acestea sînt concentrate în miniaturi și anunțuri), revista apelează la o colecție
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
și anunțuri), revista apelează la o colecție de fotografii trucate (ironice și prin comentariul pus în gura „actorilor” fotografiați), apoi la o explozie de jocuri de cuvinte și anagrame. Asumîndu-și tradiția caragialiană a pamfletului, dar mai ales pe cea argheziană, "Academia Cațavencu" face din zeflemeaua incendiară o profesiune de credință. Ziariștii de la "Academia Cațavencu" nu au tabuuri, nici prejudecăți, atacă orice instituție și personalitate considerate a fi defectuoase la nivelul societății românești în tranziție, singurul criteriu de asalt fiind viciul public
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
prin comentariul pus în gura „actorilor” fotografiați), apoi la o explozie de jocuri de cuvinte și anagrame. Asumîndu-și tradiția caragialiană a pamfletului, dar mai ales pe cea argheziană, "Academia Cațavencu" face din zeflemeaua incendiară o profesiune de credință. Ziariștii de la "Academia Cațavencu" nu au tabuuri, nici prejudecăți, atacă orice instituție și personalitate considerate a fi defectuoase la nivelul societății românești în tranziție, singurul criteriu de asalt fiind viciul public al instituției sau personalității respective, așa cum singurul stil permis de revistă este
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
criteriu de asalt fiind viciul public al instituției sau personalității respective, așa cum singurul stil permis de revistă este insolența satirică (revista a fost, cu toate acestea, incriminată ca fiind abuzivă și vulgară). Principala trăsătură a celor care semneză articole în "Academia Cațavencu" este aceea de "tricksteri", de păcălici ludici și histrioni. Asumîndu-și acest statut, ei sînt niște pamfletari cu vocație și, mai ales, niște mucaliți cu simț teatral, care fac din pamflet un adevărat spectacol. Din numele care au consacrat fenomenul
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
Valentin Vasilescu, Valentin Boeru, Nae Caranfil, Șerban Comănescu, Ioan Viștea, Marius Borțea, Alexandru Julea, Dragoș Mușat, Iulian Tănase, Andrei Manțog, Gabi Drogeanu, Marian Turosu, Alexandru Căuțiș, Alex Vărzaru, Răzvan Cucui, Dan Panaet, Mihai Radu, Simona Tache, Radu C. Crahmaliuc. Universul "Academiei Cațavencu" pare a fi un teritoriu restrâns, care nu este accesibil oricui. Este formată dintr-un grup de oameni, din rândul cărora ești mândru că faci parte, iar dacă nu faci parte, aspiri să ajungi acolo. Nu oricine înțelege "Academia
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
Academiei Cațavencu" pare a fi un teritoriu restrâns, care nu este accesibil oricui. Este formată dintr-un grup de oameni, din rândul cărora ești mândru că faci parte, iar dacă nu faci parte, aspiri să ajungi acolo. Nu oricine înțelege "Academia Cațavencu". Îți trebuie ceva inteligență și subtilitate.
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
o perioadă, redactor șef al ziarului a fost și Dan Diaconescu. Din august 2000, Ioana Lupea a fost numită redactor-șef. Ea a rămas în funcție până în noiembrie 2004. În 2004, pentru ca era în continuare pe pierdere, este cumpărat de "Academia Cațavencu" (revistă în jurul căreia se formase un mic trust, împreuna cu Radio Guerrilla și publicațiile "Tabu", "SuperBebe", "Aventuri la Pescuit" și "Bucătăria pentru toți") și pus sub conducerea lui Robert Turcescu. În 2006 este încorporat în trustul Realitatea-Cațavencu, odată cu vânzarea
Cotidianul () [Corola-website/Science/300038_a_301367]
-
Cațavencu" (revistă în jurul căreia se formase un mic trust, împreuna cu Radio Guerrilla și publicațiile "Tabu", "SuperBebe", "Aventuri la Pescuit" și "Bucătăria pentru toți") și pus sub conducerea lui Robert Turcescu. În 2006 este încorporat în trustul Realitatea-Cațavencu, odată cu vânzarea "Academiei Cațavencu" către omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu. Între 2006 și 2009 ziarul trece prin mâinile mai multor redactori șefi, niciunul dintre ei nereușind să stopeze trendul descendent al ziarului (care ajunsese la 6.000 copii vândute înainte de a fi
Cotidianul () [Corola-website/Science/300038_a_301367]
-
pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai "electromagnetismului". Ampère a fost un autodidact, studiind matematica, fizica, chimia, științele naturale, muzica, filozofia și sociologia. La 12 ani cunoștea calculul diferențial și integral, la 13 ani a prezentat Academiei din Lyon un tratat despre secțiunile conice și un memoriu asupra rectificării unui arc oarecare de cerc mai mic decât o jumătate de circumferință. Până la 20 de ani, a citit cele 20 de volume ale Marii Enciclopedii, întocmite de Diderot
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
emisiuni și recepții pe unde ultrascurte cu modulație de frecvență, demonstrând superioritatea acestora față de modulația de amplitudine. În 1952 este numit șef al Catedrei de radiocomunicații, și predă cursul de bazele radiotehnicii. În anul 1963 este ales membru corespondent al Academiei. Lista lucrărilor științifice publicate de Gh. Cartianu, cuprinde 75 de titluri, dintre care în reviste de specialitate a publicat subiecte despre: stabilitatea sistemelor electrice lineare și nelineare, modulația de frecvență; sinteza rețelelor electrice în domeniul timpului și frecvenței, sisteme de
Gheorghe Cartianu-Popescu () [Corola-website/Science/300063_a_301392]
-
Freiherr") de la marele duce Ludwig II. Din acel moment numele său oficial a devenit Justus Freiherr von Liebig. Din 1852 s-a mutat la München, devenind consilier științific al regelui Maximilian al II-lea al Bavariei. Ulterior, a ajuns președintele Academiei de Științe a Bavariei. În ultimii ani de viață a fost suferind, și a murit pe 8 aprilie 1873 la München, unde a fost înmormântat. Liebig este considerat întemeietorul chimiei pentru agricultură. Cea mai cunoscută invenție a sa a fost
Justus von Liebig () [Corola-website/Science/300067_a_301396]
-
Academiei Române. A avut contribuții în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular al Academiei Române din 1963. În anul 1925 a inventat un microfon bazat pe curenții termoionici (curenți emiși de corpurile încălzite) și un modulator de lumină folosind fenomenul de
Theodor V. Ionescu () [Corola-website/Science/300066_a_301395]
-
și fratele mai mare a lui Michael și Richard Fleming. Acesta, de asemenea, a avut și o soră vitregă, Amaryllis. Își face studiile la Durnfold, o școală privată din Dorset, mai târziu la Sunningdale, în Berkshire, Colegiul Eton, și la Academia Militară Regală din Sandhurst. Ultima dintre acestea nu îi este pe plac și o abandonează, pentru ca mama să-l trimită apoi pe continent să studieze limbile străine. La început, o face la o instituție privată din Kitzbühel, Austria, condusă de
Ian Fleming () [Corola-website/Science/300077_a_301406]
-
1873 el a făcut demonstrații publice cu prototipurile lui de becuri cu filament în aula Institutului Tehnologic de Stat din Sankt Peterburg. Între 1873-1874 el a condus experimente cu corpuri de iluminat pe nave, pe străzile orașelor, șamd. În 1874, Academia Rusă de Științe l-a răsplătit cu Premiul Lomonosov pentru inventarea becului cu filament. În același an, Lodîghin a fondat “Compania de Iluminat Electric, A.N. Lodîghin & Co”. În 1899, Institutul de inginerie electrotehnică din Sankt Peterburg i-a acordat
Alexandr Lodîghin () [Corola-website/Science/300107_a_301436]
-
evanghelic, iar mama, Louise Pfaffenhuber, a fost fiica dirigintelui oficiului poștal din Orăștie. După bacalaureatul susținut la gimnaziul evanghelic săsesc din Sibiu (în prezent Colegiul Național Samuel von Brukenthal), a urmat o perioadă de timp cursuri de studiile juridice la Academia de Stiinte Juridice din Sibiu, dar apoi s-a înrolat ca voluntar în Batalionul 23 de vânători de câmp ungur în 1876/77. Hotărându-se să urmeze carieră militară, a luat examenul de ofițeri de rezervă, iar pe data de
Arthur Arz von Straussenburg () [Corola-website/Science/300117_a_301446]
-
Batalionul 23 de vânători de câmp ungur în 1876/77. Hotărându-se să urmeze carieră militară, a luat examenul de ofițeri de rezervă, iar pe data de 1 mai 1878 a fost numit locotenent. Că locotenent major a urmat cursurile Academiei Militare Tereziene între 1885-1887. Ca locotenent major a primit însărcinări la Marele Stat Major al Armatei Comune imperiale și regale, la Viena. A ajuns șef al unei direcțiuni din Marele Stat Major, fiind mai apoi transferat la Ministerul de Război
Arthur Arz von Straussenburg () [Corola-website/Science/300117_a_301446]
-
of Fame: The Nashville Songwriters Hall of Fame (1977), The Country Music Hall of Fame (1980), și The Rock and Roll Hall of Fame (1992). În amintirea lui Johnny Cash a fost produs filmul biografic “Walk the Line”, premiat de către Academia Americană de Film și prezintă viața lui Johnny Cash sub interpretarea actorului Joaquin Phoenix și a actriței Reese Witherspoon în rolul lui June Carter (rol pentru care actrița a primit premiul Oscar la categoria “Cea mai bună actriță”). Filmul a
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
Jacques-François Desmaisons, îl trimit pe băiat mai întâi la colegiul din Beauvais, apoi într-una din cele mai renumite școli medii din Paris -colegiul Quatre-Nations. Este subjugat de desen iar la 17 ani vrea să devină pictor și membru al Academiei. Un aport deosebit în dezvoltarea intelectuală a tânărului artist îl are Michel-Jean Sedaine, secretarul Academiei Regale, care îi dăruiește prietenia sa și îl tratează ca pe propriul fiu. David va locui la acesta începând din anul 1768. În anul 1774
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]