29,295 matches
-
ei este banal, pentru tine ca străin poate căpăta valori de tragedie. 05 august 2003 Lucrez intens la manuscrisul tezei și ascult în noapte George Michael, Older, muzică veche și bună. Muzica, vehicul purtător al nostalgiei. Mi se face brusc dor de un chef jegos de cămin studențesc de la începutul anilor ´90, ani extrem de liberi, când putea întreprinde cam orice prin campus-uri, că nu degeaba studenții "făcuseră" Revoluția. Ni se servea jumătate de portocală la masa de prânz, luxul suprem
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cămașă albă pe post de chelneri.) 28 februarie 2004 Iarăși, despre condiția de exilat. Am privit aseară cu nesaț pe canalul Arte un reportaj despre "mocănița" de pe Valea Vaserului, Vișeu. Mi-au dat lacrimile, bogate și mari, din cauza emoției și dorului de casă. Ceva ce nu pot prinde în cuvinte, oricât mi-aș dori. Mă identificam atât de bine cu acele locuri, cu acel fluierat familiar al locomotivei de jucărie, cu acei oameni aspri și simpli... Iar ca să ies din nostalgie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de Cezar Paul Bădescu și O lume dispărută. Mărturii despre comunism, scrisă de patru tineri de vârsta mea, patru cavaleri memoriali ai apocalipsei comuniste. Le-am citit cu furie, cu dragoste, cu disperare, ca pe un ritual de exorcizare a dorului față de o țară care nu merită să fie iubită, veșnic condamnată la un destin mediocru. Pe de altă parte, am simțit că "recuperez" o parte din adolescența mea irosită aiurea într-un sistem comunist stupid, condamnat să se prăbușească pentru că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cel pe care-l dă mașina automată care ține locul bibliotecarilor în afara orelor de program. Iulie 2004, ora 23.40. Nume de utilizator: Rodica N. Mă gândesc că și necunoscuta Rodica N., încercată de fierul roșu al nostalgiei și al dorului de casă, a împrumutat Moromeții la miezul nopții pentru a călători cu gândul acasă, peste Ocean. Rodica N, necunoscuta mea, frumoasa mea, rănita mea, je t'aime. Rodica, c'est moi, aș putea spune... Pasaj adăugat ulterior, citat din Ernest
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Orașul medieval începe dincolo de poarta Saint-Jean, o reconstrucție cam Disneyland a unei mai vechi construcții de fortificație engleză de secol XVIII. Seamănă vag cu porțile pe care le-am văzut la Saint-Malo, în Bretagne. Mă chinuie iarăși demonul melancoliei și dorul de Europa, încarnat în acești doi sărmani care continuă să se filmeze unul pe altul cu camera lor ca o cutie neagră sporovăind încontinuu cu o mirare sinceră... Încă o pastilă din ciclul "România în Québec". Chiar lângă poarta Saint-Jean
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că a vorbit ieri la telefon cu mama ei, care i-a spus că au sosit pe lume trei miei. Vestea m-a umplut de o bucurie irațională și îndepărtată, aproape că nu mai vedeam nămeții de zăpadă de la fereastră. Dorul meu de casă i-a topit instantaneu. Eleonora este doctorandă în antropologie, originară dintr-un sat din Oltenia de sub munte, rămas în caietele Școlii Sociologice din Bucuresti, interesând generații succesive de etnografi. Eleonora îmi povestește despre calul trecut peste mormântul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
unor prietenii minunate, sau, mai bine spus, faptul că ele au fost curmate brusc. Mulți dintre prietenii mei au murit (unii dintre ei chiar la propriu...) de-a lungul vremii, dispărând în noaptea de catifea a uitării. Mi-e tare dor de unii dintre ei, dar cât de tristă ar fi revederea! Memoria mea afectivă este grav bolnavă. Iar supapa de supra-plin s-a blocat. A trebuit să mă mut și eu, la rândul meu, dintr-un cămin în altul. Le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
orezul și frig banana plantan învăluiți în nori de fum. Maghrebinii vorbesc tot timpul fie prea tare, fie prea încet, șușotind, ca și cum ar pune la cale un complot. Sud-americanii se strâng laolaltă spontan, scot o chitară și cântă cântece de dor și jale de pe la ei, trăgând cu poftă din pipa de maté. În fine, chinezii. Ei gătesc tot timpul cu îndemânare incredibilă în wok-uri mâncăruri elaborate, matematic gândite, în care culorile legumelor se combină cu felul de carne folosită. Sosul de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult de pe urma vicisitudinilor istoriei". Constatare amară: oare oamenii care pot afirma că au o "existență fericită" sunt predispuși să țină un jurnal? Lungă discuție, deloc inutilă, acum pe picioar de plecare, cu Andrei G., doctorand la Universitatea Laval. Chinuit de dorul de țară, pendulează între precaritatea canadiană și dificultatea întoarcerii acasă. Aflu apoi cu uimire că a terminat același liceu ca și mine la Brăila, că este originar dintr-un sat din Bărăgan, iar spațiul infinit al acestuia îi lipsește. Se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acasă. Aflu apoi cu uimire că a terminat același liceu ca și mine la Brăila, că este originar dintr-un sat din Bărăgan, iar spațiul infinit al acestuia îi lipsește. Se creează în mod spontan o legătură intimă sudată de dorul de casă și de faptul că este foarte ciudat să întâlnești pe cineva, așa, deodată, cineva care are aceleași origini și traiectorie profesională ca tine la 8000 km depărtare. In fine, la fel ca și mine, este de părere că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
numărul 4314, etaj IV, pavilion Bonenfant. O încăpere de 1,8 metri pe 2,4 metri, care a însemnat enorm de mult pentru mine. Aici am cunoscut bucuria muncii intelectuale și fascinația cunoașterii, deliciile solitudinii și întristarea fără de leac a dorului de casă și a singurătății. Ce rămâne după zece luni petrecute în Canada? O țară imensă pe care o cunosc prea puțin, bucăți care se lasă prea greu asamblate uneori. Universitatea Laval-un excelent loc pentru studiu, dar trist și nefericit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sănătoasă în această grilă? În ce fel s-ar putea trăi fără nici una dintre conservele acestea? A.R. Înțeleg aluzia figurată a întrebării, însă răspund în registrul propriu. Sunt o citadină înveterată, orășeancă din moși strămoși. Dar cu nostalgie și dor de natură, aer liber, păduri, munți, apusuri de soare și toată recuzita. În copilărie, visam vacanțe petrecute la țară, idilic, bucolic, cu livezi înflorite, cireșe furate din pomi și scalde în râuri cristaline. De fapt, mi-am petrecut toate vacanțele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Eminescu. Poeții ei preferați, din care îmi citea foarte des și mie, erau Eminescu, Topîrceanu, Bacovia și Minulescu. Cân ta acompaniindu-se la pian - și să știți că avea o voce foarte plăcută - Somnoroase păsărele și Mai am un singur dor. Și chiar înainte de-a ști să citesc, mama m-a învățat, papagalicește, părți din Scrisoarea III, care o fermeca pe ea. Mă punea să le recit în fața musafirilor. Făceam o reverență - knicks, așa se numea - și turuiam. Și nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
intimitatea noastră. Odată, când m-am întors după o ședere lungă la spital, cățelul m-a întâmpinat cu o floare în moțul de blană din creștet și cu un cartonaș legat de gât, pe care scria „Mi-a fost tare dor de tine, mămica mea“. Mă rog, poate că nici n-ar fi trebuit să vorbesc despre bilețele, îmi pare rău. M-a luat gura pe dinainte o dată, într-un interviu pe care mi l-a luat scriitoarea Dora Pavel. Era
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cunoșteam reciproc punctele vulnerabile și în ele ne înțepam cu sadism. Șase decenii înseamnă accese de nervi, accese de independență, de gelozie, de temeri, de frustrări, probleme financiare, cicăleli (soțul meu mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și, până la urmă, întoarceri negreșite și pocăite la matcă. Dar mai înseamnă și afecțiune adâncă, empatie, nevoia inexorabilă de prezența celuilalt, teama pierderii, dorul de celălalt. R.P. Care a fost - scormonesc unde nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și, până la urmă, întoarceri negreșite și pocăite la matcă. Dar mai înseamnă și afecțiune adâncă, empatie, nevoia inexorabilă de prezența celuilalt, teama pierderii, dorul de celălalt. R.P. Care a fost - scormonesc unde nu trebuie, dar îmi asum riscul -, care a fost momentul de maximă împlinire alături de Marius Ralian? Dar experiența cea mai amară, cea mai tristă? A.R. Am trăit multe momente de maximă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cocorii într-o noapte, Și-au plâns florile sub brumă, În suflet se strecoară șoapte Ce ne-ntorc în recea huma. Pe vechi ălei se-astern troiene De frunze spulberate-n vânt, Târzie toamna-i pe poiene Și-n suflet dorul e înfrânt. S-au dus cocorii într-o noapte Și-am plâns cu florile sub brumă, În suflet se strecoară șoapte Când mă gândesc la recea huma.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93329]
-
anatomia - povestea asta a fost descoperită de mult, de mult de tot, de scriitori. Profanii aceștia - Balzac, Goethe, Mann, Dostoievski, Shakespeare, îi iau la întâmplare - au zis tot timpul că omul poate muri din nostalgie, din plictiseală, din nedreptate, din dor, din lupta dintre pasiune și datorie, din inimă rea având cordul perfect, din remușcare, din rușine, din fel de fel de „abstracții”, care nu se pot observa la disecțiile pe cadavre. Ei o țineau morțiș că o femeie sănătoasă tun
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pasiune și datorie, din inimă rea având cordul perfect, din remușcare, din rușine, din fel de fel de „abstracții”, care nu se pot observa la disecțiile pe cadavre. Ei o țineau morțiș că o femeie sănătoasă tun poate pieri din dorul după un bărbat și că un bărbat sănătos se poate îmbolnăvi absolut științific râvnind la o femeie. Lumea nu-i credea și zicea că astea-s romane, adică neadevăruri, vorbe, povești de adormit, dacă nu copiii, atunci amanții. Lumea credea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
telex) și nu mă îmbrac în pielea lor (eu mă îmbrac în ziare). Totuși, focile astea sunt animale sigure? Te poți bizui pe ele? Dacă le vine ideea să nu mai fie sedentare? Dacă le pălește, ca pe oameni, vreun dor de ducă? Ideea de a da soarta - fie și a unor eschimoși - pe mâna unor viețuitoare care nu știi ce hram poartă și ce idei le joacă-n cap e singura care mă enervează în povestea asta cu bombardierul căzut
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Habar n-am ce s-a întâmplat în India, în campionatul cehoslovac de fotbal și pe Atlantic. Pun mâinile la urechi și aud un alt vuiet al lumii. Eram departe, în altă țară, la mare, și încercam o nebunie de dor ininteligibilă. Scriam toată ziua ilustrate - eu, care detest genul! -, descopeream cantități importante de nostalgie, de melancolie, urlam mai prelung decât ecoul în munți; găseam expresii tandre și inoxidabile, scriam tuturor fără rușine și fără dezinvoltură: mi-e dor de voi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nebunie de dor ininteligibilă. Scriam toată ziua ilustrate - eu, care detest genul! -, descopeream cantități importante de nostalgie, de melancolie, urlam mai prelung decât ecoul în munți; găseam expresii tandre și inoxidabile, scriam tuturor fără rușine și fără dezinvoltură: mi-e dor de voi, vreau acasă, nu mă interesează nimic. Dezvoltam o căldură sentimentală care dilata vorbe neînsemnate, amintiri de o secundă; nimicuri căpătau proporțiile unor epistole dramatice; eram ridicol și exaltat - o mărturiseam în fiecare carte poștală, dar nu ca o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
încredințez, chiar să mă vând. Se părea că sunt în preajma unui faliment. Crahul trebuia să mă găsească fără cuvinte, fără vocabular, vindeam toate acțiunile sub formă de visuri, jurăminte, afirmații categorice, duioșii, promisiuni patetice, scoteam din mine chiar calambururi. Numai dorul se putea măsura cu frica de singurătate și moarte. M-am întors de acolo cu o colită, și-n gară primul drum a fost la chioșc, să cumpăr Sportul. Acum mă îndrept tot spre chioșc să caut Le Monde-ul și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
drag, de ce dispari?... În liniște ... se rup și cad Îngălbenite frunze-n roi; Și plâng iar crengile de brad Când nu va fi unul din noi. Vin... spre prăpastia din hau S-astern cuminți să moara-n lut, Mi-e dor de tine scumpul meu, Tu prieten drag... de la-nceput.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93318]
-
am stat odată-n noapte, Cuprinși sub bolta cu pilaștri, Ți-aud și-acum acele șoapte Și-ți văd mereu, ochii albaștri. Pe vechiul drum, pas după pas, Singuri trecem, că doi sihaștri. Din tot ce-a fost, înc-a rămas, Dorul aprins de ochi albaștri.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93315]