28,559 matches
-
a mă furișa seara, în umbra reflectoarelor, să mai urmăresc (poate! poate!) pe cei care-mi fuseseră atît de dragi. Pînă acum două săptămîni. Cînd mi-a fost dat să văd cel mai grotesc spectacol oferit de trupa ieșeană (din fericire, nu în întregul ei). I-am văzut, la un t.v., pe actori, primiți ca delegație a oamenilor muncii, brrr, de năimiții puterii, cîteva mărimi locale și... republicane, pe cît de mediocre în fostul lor statut profesional, pe atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cult, ctitorite de dinastia domnitoare. Să nu fie văzuți dînd mîna cu regina, să nu-și piardă scaunele. Ce rușine! Să-ți ascunzi propria istorie numai ca să faci pe plac unui regim suferind, la rîndul lui, de sindromul ilegitimității! Din fericire, sindromul fricii și al șireteniei operează dizgrațios, mai mult în cazul celor cu fundul pe scaune grase, miile și miile de români care au ieșit în stradă, înfruntînd moartea, numai să-i știe răsturnați pe dictatori, miile și miile de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și întîlnind mulțimea care-l ovaționa, a derulat fulgerător filmul vieții lui dramatice, ajunsă, iată, la ora ei astrală: reprimirea în sînul patriei. Cum să nu i se umezească ochii acestui bărbat autentic? Cum să nu plîngă (de durere, de fericire) acest om credibil? Plînsul Regelui Mihai, pe scara avionului de întoarcere pentru totdeauna, era plînsul (dureros, fericit) al poporului său, îngenuncheat în urmă cu jumătate de secol, stînd acum, demn, în picioare. Ce imagine! 22 martie Cui îi e frică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Război și pace, dar, iubite Eugen, n-am încotro: cei doi frați ai mei, omorîți în Răsărit, mă fac pătimaș, maniheist... nesocratic. 7 mai Lumea (bună) britanică pe dos. Cîștigînd, stupefiant, laburiștii, toate partidele social-democrate din Europa au explodat (de fericire) ca niște păstăi pîrguite. Iliescu și partidu' s-au simțit principial responsabili și omenește excitați datori să trimită misivă de felicitare cîștigătorilor. Crezînd că laburiștii de-acolo, pentru că li se spune laburiști, or fi avînd de-a face cu niscaiva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simțind că începe să se îndrăgostească de el, devine conciliantă, raționînd cu voce tare: văd că-ți plac ăștia, dar nu e crimă să alternezi, să faci, of, amor cu ei, dar, din cînd în cînd, și cu mine. Spre fericirea noastră și a amicului pictor clanul ademenitor al atleților cu tromboane și trompete a dispărut. Așa că ce-i mai rămîne? Cui să-și mai distribuie amorul? Decît propriei convingeri întru frumos. A, cît e ceasul? Peste o jumătate de oră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu forțele de iz naționalist, urmărind, cu negustorească rapacitate, profituri propagandistice și pecuniare. Nu poate fi oare eradicată epidemia asta de voievodită, care întreține țării un aer desuet, de teritoriu retardat, la discreția profitorilor și demagogilor? A fost părăsită, din fericire, pista monstruozității simbolice, simbolica triumfalistă a totalitarismului găunos, de inspirație sovietică, ce străjuie și aține calea se pare pe vecie pe marile artere ale țării. Nu însă și cea a voievozilor cu tendință (iarăși demagogică) de sanctificare. Ce păcat că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rezidual continuă să marcheze dramatic statele cărora li s-a impus dictatura bolșevică, există semne irefutabile ce indică ireversibilitatea cursului. În sensul eradicării ciumei roșii. Și, firește, întăririi speranței că secolul în care intrăm va avea dreptul la mai multă fericire. Incluzîndu-ne aici și pe noi, atît de doritori de a reînnoda o istorie ce începuse, în debutul secolului trecut, să ne surîdă, dar care fusese fracturată de invazie. Să credem cu ardoare că surîsul acesta, acum, în debutul altui secol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trainică, pentru democrație populară, "Krokodil" și altele, la fel de vesele. Titluri care doar prin ele însele fac poanta. Dacă nu ar ascunde tragismul pușcăriei comuniste, de care a avut parte un Nicolae Steinhardt, atunci titlul pus cărții sale despre suferință, Jurnalul fericirii, ne-ar bine dispune ca aflîndu-ne în fața unui iad distractiv (era de un comic debordant mărturisește Nicolae Balotă interpretarea, în celula de la Jilava, a piesei lui Eugen Ionescu Cîntăreața cheală de același... fericit Steinhardt; de altfel, amintitul memorialist recunoaște că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sau fără? Doar să scuipe coji de semințe? Șerban Cioculescu nota despre Arghezi: "Părintele literar al Mițurei și al lui Baruțu este cel mai fericit dintre părinți și cel mai matern dintre tați". Dacă Baruțu nu i-a înșelat această fericire, în schimb actrița Mițura cochetează, la bătrînețe, cu un partid de kitsch agresiv, despre care poetul, dacă ar trăi, sigur n-ar găsi "cuvinte potrivite". Observam, cîndva, că hinterlandul cu turnulețe sclipicioase de la Ciurea tinde să se extindă și în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
impozit pe venit, cu teme arzătoare, tot felul de lupte: Lupta pentru Pace, Înfrățirea între Popoare, Realizarea și Depășirea Planului, peisajul, nudul erau abolite. Eu însumi pot atesta acel pasaj sinistru al vieții și al vieții plastice, în care, din fericire, nu trebuia să mi se interzică peisajul sau nudul pentru simplul motiv că nu le practicam programatic. Refugiindu-mă în soluțiile oarecum abstracte ale modernismului european. Ciumat pentru noi, dar ajungînd, minune!, prin nu știam ce conexiuni poștale, în atelierul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
G.-ului. Pentru că monstru a fost și în gîfîiala lui de început, monstru e și acum, mai ales acum, uitat aici, blestem industrial orașului-lumină. Rod întîrziat al dezordinii ce afectase, ab ovo, mintea clasicului bărbos, criminal-falimentară în utopia ei destinată fericirii generale. Și însușită, nemestecat, de clasicii descendenți, groparii Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
climat literar postbelic și... și... școala securității, de la Băneasa, buncăr de pistolari stupizi în cruzimea lor difuză, celebri (pentru noi) de-abia după Revoluție. Vă mai amintiți? Amîndouă, într-adevăr, școli. Cu profesori, cu elevi, cu note. Peste care, din fericire pentru igiena noastră mentală (nu și pentru obligatoria memorie), se tot aștern straturile de praf ale uitării. 23 mai Tenacitatea în durată nu a fost (din păcate? din fericire?) atributul forte al românului. Recunoscîndu-i (cu onestitate, ce-i drept) altuia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adevăr, școli. Cu profesori, cu elevi, cu note. Peste care, din fericire pentru igiena noastră mentală (nu și pentru obligatoria memorie), se tot aștern straturile de praf ale uitării. 23 mai Tenacitatea în durată nu a fost (din păcate? din fericire?) atributul forte al românului. Recunoscîndu-i (cu onestitate, ce-i drept) altuia, mai dinspre soare apune, consecvența în faptă, și-a rezervat sieși un fel de spleen al dezabuzării, considerîndu-se prea de viță (romană, probabil), pentru a insista în urmărirea scopului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
strecura sub braț idolului aflat în vizite de lucru portretul cu zîmbet Divertis sau peisajul cu pășuni voievodale. Ce deprimantă ar arăta o definitivă istorie autohtonă a artei structurată doar pe atare specimen! A și existat, de altfel, dar din fericire a dispărut în hăuri. Insignifiantul. Manufacturierul cunoscut doar de amici și de rudele apropiate. Consumîndu-și bruma de talent între patru pereți obscuri, întreținînd o boemă tristă, fără pretenții de notorietate, vegetînd în bîrfe și răutăți, oricum neprofitabile. De neluat în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pe... cupolă (și ștearsă furios de pe varianta pictată anul trecut), steaua nenorocirilor noastre semicentenare avea să-și prelungească morbul în trena lăsată local de oacheșul activist (ilegitim cotrocenizat), care mai întreține încă în acest mare oraș damful nostalgiei comuniste! Din fericire, contracarat, iată, fericit compensatoriu -, de tonul reconfortant modern al galeriei de sub braunsteiniana cupolă. Fie ca efervescenta galerie de artă să-și continue cu perseverență rolul de stimulator al modernității. Nu numai în artă, ci și în viața Iașului, care, s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meu 1 din rîndul 28 de la Filarmonică îl concurează, sublim-euforic, pe cel care m-așteaptă dincolo... • termin chiar în clipa asta marea pînză (o voi numi Lacul albastru); semnînd-o dreapta, sus trăiesc, a cîta, a cîta oară, inegalabilul frison al fericirii, dar și stenica tristețe că pînza deja nu-mi mai aparține. Așa că, alături de atîția alții în ciuda veșnic încruntatei butelii cu venin de sub lombroziana calotă dați-mi voie să mă bucur că țara trăiește acum un moment irepetabil și că, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
economic de pseudo-vasalitate, impropriu "reglat", au permis de multe ori răzvrătiri ale creștinilor români, și nu întotdeauna pedepsite militar imediat. Din diferite motive de strategie politică, otomanii nu s-au mobilizat mereu pentru a rezolva "problema românească". Domnitorii noștri, din fericire, au dovedit adesea abilitatea de a se folosi de momentele de slăbiciune ale puterii musulmane. Conjuncturile favorabile și negocierile diplomatice sau financiare, soldate cu perioade de pace, au permis în durata lungă consolidarea politicii ortodoxe românești în zona Balcanilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
populară a Apocalipsei reprezentau pericole reale pentru credința dreaptă. Mărgăritariul fraților Greceanu îl citează pe Ioan Chrysostomos, iar Cele șapte taine ale bisericii, traduse de Eustatie Logofătul împreună cu Varlaam și tipărite de acesta, condamnă vehement ghicitul în stele. Dar, din fericire pentru imaginar, cititori ai acestor cărți cenzurate se aflau și la curțile domnești - mediul de acreditare (spre exemplu, cazul lui Constantin Brâncoveanu, care plătea serviciile unui astrolog, Ion Romanul) -, astfel încât interdicțiile ecclesiatice nu dau roade. Complexitatea gândirii magice populare le
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
atare încă de antici: cum am putea lua lucrurile în ceea ce sunt ele, atâta vreme cât omul are o identitate determinată, adică posedă "forme" de preluare și prelucrare a "lucrurilor"? Aminteam și mai devreme că în Etica nicomahică, încercând să stabilească statutul fericirii, Aristotel diferenția între afecte (pathos / pathe), facultăți (dynamis / dynameis) și dispoziții habituale (hexis / hexeis)207; este vorba despre un context filosofic în care, prin cercetare aplicată, se încearcă formularea unui răspuns la o asemenea problemă. Cele două din urmă facultățile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de dorul lor. Am ieșit afară și mi-am îngropat mâinile în argintul ce se așternuse în grădină. L-am dus apoi la tâmplă și am simțit cum căldura obrajilor mei topea zăpada cu repeziciune. Inima mea se topea de fericire, odată cu primii fulgi de nea. Roxana Popovici PRIMA ZI DE ȘCOALĂ După o vară arzătoare, după vacanța cea mare, a venit toamna. Frunzele copacilor îngălbenesc și încep să cadă pe jos, formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
sa, din lecția de la Citire intitulată Căprioara, de Emil Gârleanu. Căldura din jur părea învinsă de entuziasmul nostru, iar drumul către casa bunicii devenea tot mai fascinant. Un ghem de blană catifelată, prietenoasă și jucăușă își ascundea durerea doar pentru fericirea mea.O inimă de aur mă făcea să citesc în ochii ca două mărgăritare o prietenie veșnică, triumfală și o fericire durabilă. Visam de bucurie și-mi vedeam vacanța ca un fulg ce-mi purta mereu numai fericire. Simona Palade
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
casa bunicii devenea tot mai fascinant. Un ghem de blană catifelată, prietenoasă și jucăușă își ascundea durerea doar pentru fericirea mea.O inimă de aur mă făcea să citesc în ochii ca două mărgăritare o prietenie veșnică, triumfală și o fericire durabilă. Visam de bucurie și-mi vedeam vacanța ca un fulg ce-mi purta mereu numai fericire. Simona Palade A PLECAT CIRCUL Iată că a sosit și clipa când ochii mi se umbresc șoptind : A plecat circul ! Împreună cu Alina, prietena
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
doar pentru fericirea mea.O inimă de aur mă făcea să citesc în ochii ca două mărgăritare o prietenie veșnică, triumfală și o fericire durabilă. Visam de bucurie și-mi vedeam vacanța ca un fulg ce-mi purta mereu numai fericire. Simona Palade A PLECAT CIRCUL Iată că a sosit și clipa când ochii mi se umbresc șoptind : A plecat circul ! Împreună cu Alina, prietena mea cea mai bună, ne uităm la locul unde aseară încă se înălța o cupolă multicoloră ce
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
se regăsește o culore, ori foarte intensă, ori foarte vie, redând plăcerea vieții, ori foarte palidă, o umbră, redând aproape neexistența lui, modul plictisitor de a trăi. De asemenea, în sufletul unui copil , se poate regăsi o melodie antrenantă, sugerând fericirea, bucuria, frumusețea vieții, însă tot în sufletul unui copil, sepoate găsi o melodie lină, înceată, melodie ce poate aduce o lacrimă cristalină și nevinovată pe un palid obraz de copil, melodie necunoscută, de neînteles și totuși foarte simplă, melodie ce
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
mă duce, mă înalță într-o lume vie ca un boboc dintr-un fir de trandafir cules în proaspăta dimineață. Acolo, sunt multe suflete ca mine...Mă uit în jur să văd ce se întâmplă.. Simt că vibrez, muzica, apogeul fericirii mă ia ușurel și mă duce pe culmile visării, într-o lună caldă și blândă unde frumusețea desăvârșită te îmbată cu parfumul ei mirositor și te lasă să te bucuri de melancolie. Am înțeles acum că aceste suflete sunt ca
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]