28,647 matches
-
în caz de eșec. Aceste lucruri au dus în final la constituirea, pe 9 martie 1929, a societății pe acțiuni Intercommunale Maatschappij van de Linker Scheldeoever (IMALSO) (în ), ce avea scopul precis de a realiza o conexiune între cele două maluri ale fluviului care să permită circulația persoanelor, mărfurilor și vehiculelor. După studii amănunțite, Consiliul Director al companiei a decis că cea mai bună soluție este construirea a doua tuneluri separate, unul pentru vehicule, celălalt pentru pietoni și cicliști. Construcția tunelului
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
57 metri sub albia fluviului în zona cea mai adâncă, tunelul Sint-Anna mai este numit de locuitorii orașului și „tunelul pietonal”. Începând de la inaugurarea să, el asigura o legătură între zona centrală a orașului Antwerpen și cartierul Linkeroever, situat pe malul stâng al Scheldei. La ambele capete ale tunelului există lifturi pentru acces în subteran cu o capacitate de 40 de persoane fiecare și o masă maximă de 3.000 kg, precum și două rânduri de scări rulante construite pe structura din
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
în timp ce la bătrânețe a trăit în principal în Spania. A cincea și ultima sa soție, Carmen "Tita" Cervera, a contribuit în mod decisiv, prin negocieri, la deschiderea muzeului din Madrid. Hans Heinrich s-a născut în Scheveningen, o suburbie la malul mării aHagăi, fiul lui Heinrich Thyssen (1875-1947), baron de Thyssen-Bornemisza, și prima dintre cele trei neveste ale lui, baroneasă maghiară Margit Bornemisza de Kászon și Impérfalva (1887-1971). Familia Thyssen a fost una dintre cele mai puternice din industria europeană în
Hans Heinrich von Thyssen-Bornemisza () [Corola-website/Science/337525_a_338854]
-
decisivă asupra colecției: cu sfatul expertului Rudolph Heinemann l-a convins pe baron să adune tablouri de nivel superior, si a fost, de asemenea, ideea ei să cumpere și să redecoreze "Vila Favorită", un somptuos conac în Castagnola (Elveția), pe malul Lacului Lugano. A cumpărat-o de la Leopold de Prusia , cu banii obținuți din vânzarea unui tablou de Watteau. Noul cuplu a construit în grădina "Villei Favorită" un pavilion cu 18 camere pentru a-și afișa colecția, care creștea rapid. Deja
Hans Heinrich von Thyssen-Bornemisza () [Corola-website/Science/337525_a_338854]
-
(în , prescurtat IMALSO) a fost o societate pe acțiuni constituită pe 9 martie 1929, cu scopul de a se ocupă de dezvoltarea așezării de pe malul stâng al fluviului Schelde și conectarea acesteia cu restul orașului Antwerpen din Belgia. Actualul cartier Linkeroever este poziționat pe locul vechiului sat Sint-Annadorp și al fortăreței Vlaams Hoofd, ambele situate pe malul stâng al râului Schelde. Satul și fortul erau
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
de a se ocupă de dezvoltarea așezării de pe malul stâng al fluviului Schelde și conectarea acesteia cu restul orașului Antwerpen din Belgia. Actualul cartier Linkeroever este poziționat pe locul vechiului sat Sint-Annadorp și al fortăreței Vlaams Hoofd, ambele situate pe malul stâng al râului Schelde. Satul și fortul erau conectate între ele prin intermediul unui drum construit pe un dig care marginea polderul Borgerweert. Ulterior, drumul a devenit arteră "Blancefloerlaan". Polderul Borgerweert putea fi inundat la nevoie pentru a proteja fortul. Pe
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
ferată izolată, linia 59 către Gent, exploatată de „Compania căilor ferate de la Anvers la Gent prin Saint-Nicolas și Lokeren” (în ). La începutul secolului al XX-lea, sătul Sint-Annadorp devenise o destinație populară de relaxare pentru locuitorii din Antwerpen, situat pe malul drept al Scheldei. Satul dispunea de cazinouri și restaurante care serveau midii. Legătură între cele două maluri se făcea prin intermediul a doua feriboturi: „Sint-Annekensboot” și „Land van Waas / Pays de Waes”. Feribotul „Sint-Annekensboot” traversa fluviul Schelde în dreptul castelului het Steen
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
și Lokeren” (în ). La începutul secolului al XX-lea, sătul Sint-Annadorp devenise o destinație populară de relaxare pentru locuitorii din Antwerpen, situat pe malul drept al Scheldei. Satul dispunea de cazinouri și restaurante care serveau midii. Legătură între cele două maluri se făcea prin intermediul a doua feriboturi: „Sint-Annekensboot” și „Land van Waas / Pays de Waes”. Feribotul „Sint-Annekensboot” traversa fluviul Schelde în dreptul castelului het Steen, în timp ce „Land van Waas” transporta garnituri de tren între gările Vlaams Hoofd din Linkeroever (ulterior denumită Gară
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
Waes”. Feribotul „Sint-Annekensboot” traversa fluviul Schelde în dreptul castelului het Steen, în timp ce „Land van Waas” transporta garnituri de tren între gările Vlaams Hoofd din Linkeroever (ulterior denumită Gară Antwerpen-Vest) și Antwerpen-Waas de pe "Sint-Michielskaai". Sesizând potențialul comun de dezvoltare a celor două maluri ale Scheldei, legea din 19 martie 1923 a modificat granița administrativă dintre provinciile Antwerpen și Flandra de Est, transferând satul Sint-Annadorp și comunele Burcht și Zwijndrecht, toate aflate pe malul stâng al Scheldei, în patrimoniul provinciei Antwerpen. Această măsură stimula
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
de pe "Sint-Michielskaai". Sesizând potențialul comun de dezvoltare a celor două maluri ale Scheldei, legea din 19 martie 1923 a modificat granița administrativă dintre provinciile Antwerpen și Flandra de Est, transferând satul Sint-Annadorp și comunele Burcht și Zwijndrecht, toate aflate pe malul stâng al Scheldei, în patrimoniul provinciei Antwerpen. Această măsură stimula extinderea și pe malul stâng a orașului Antwerpen, situat la acea vreme doar pe malul drept. Aceeași lege stipula și decizia guvernului de a organiza, până pe 1 ianuarie 1924, o
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
din 19 martie 1923 a modificat granița administrativă dintre provinciile Antwerpen și Flandra de Est, transferând satul Sint-Annadorp și comunele Burcht și Zwijndrecht, toate aflate pe malul stâng al Scheldei, în patrimoniul provinciei Antwerpen. Această măsură stimula extinderea și pe malul stâng a orașului Antwerpen, situat la acea vreme doar pe malul drept. Aceeași lege stipula și decizia guvernului de a organiza, până pe 1 ianuarie 1924, o licitație pentru forarea unui tunel pe sub fluviu între cele două așezări. Situația financiară de după
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
și Flandra de Est, transferând satul Sint-Annadorp și comunele Burcht și Zwijndrecht, toate aflate pe malul stâng al Scheldei, în patrimoniul provinciei Antwerpen. Această măsură stimula extinderea și pe malul stâng a orașului Antwerpen, situat la acea vreme doar pe malul drept. Aceeași lege stipula și decizia guvernului de a organiza, până pe 1 ianuarie 1924, o licitație pentru forarea unui tunel pe sub fluviu între cele două așezări. Situația financiară de după Primul Război Mondial a regatului Belgiei a făcut imposibilă respectarea datei
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
garanții guvernamentale în caz de eșec. Aceste lucruri au dus în final la constituirea, pe 9 martie 1929, a societății pe acțiuni Intercommunale Maatschappij van de Linker Scheldeoever, ce avea scopul precis de a realiza o conexiune între cele două maluri ale fluviului care să permită circulația persoanelor, mărfurilor și vehiculelor. Compania a fost constituită pentru o perioadă de 70 de ani, iar acționarii săi erau următorii: IMALSO s-a concentrat la începutul activității sale pe sarcina principala: realizarea unei legături
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
persoanelor, mărfurilor și vehiculelor. Compania a fost constituită pentru o perioadă de 70 de ani, iar acționarii săi erau următorii: IMALSO s-a concentrat la începutul activității sale pe sarcina principala: realizarea unei legături directe și permanente între cele două maluri ale fluviului Schelde. După studii amănunțite, Consiliul Director al companiei a decis că cea mai bună soluție este construirea a doua tuneluri separate, unul pentru vehicule, celălalt pentru pietoni și cicliști. Sub coordonarea IMALSO, pe 1 martie 1931 a început
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
stâng. Mulți arhitecți din elită mondială au depus proiecte, printre ei și faimosul Le Corbusier. Viziunea să, cea a unui oraș nou cu 500.000 de locuitori, bulevarde largi și blocuri turn, reprezenta o contrapondere la orașul istoric de pe celalalt mal. Planul, pe care arhitectul însuși l-a considerat ulterior „unul din cele mai bune proiecte ale sale”, prevedea un larg bulevard central aliniat cu Catedrală de pe celalalt mal și conexiuni directe între Linkeroever și restul orașului Antwerpen: Comitetul de selecție
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
largi și blocuri turn, reprezenta o contrapondere la orașul istoric de pe celalalt mal. Planul, pe care arhitectul însuși l-a considerat ulterior „unul din cele mai bune proiecte ale sale”, prevedea un larg bulevard central aliniat cu Catedrală de pe celalalt mal și conexiuni directe între Linkeroever și restul orașului Antwerpen: Comitetul de selecție, deși a notat că există multe idei bune în viziunea propusă de Le Corbusier, a respins în unanimitate proiectul, considerându-l utopic și total nerealizabil cu resursele financiare
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
că există multe idei bune în viziunea propusă de Le Corbusier, a respins în unanimitate proiectul, considerându-l utopic și total nerealizabil cu resursele financiare ale vremii. Însă ideea bulevardelor largi și a unui ax central orientat spre catedrală de pe malul drept au fost reținute de specialiști și realizate ulterior, în perioada dezvoltării Linkeroever. În 1936, la solicitarea IMALSO, arhitecții Paul De Heem și Emiel Van Averbeke au avansat un nou plan de urbanism pe malul stâng, pornind de la ideile realizabile
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
central orientat spre catedrală de pe malul drept au fost reținute de specialiști și realizate ulterior, în perioada dezvoltării Linkeroever. În 1936, la solicitarea IMALSO, arhitecții Paul De Heem și Emiel Van Averbeke au avansat un nou plan de urbanism pe malul stâng, pornind de la ideile realizabile prezentate în proiectele participante la concursul din 1932-1933. Acest plan prevedea ridicarea unui cartier pentru circa 150.000 de locuitori, însă nici el nu a fost pus în opera. În ciuda proiectelor propuse de arhitecți prestigioși
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
victoria lor în al doilea război mondial. Pe străzile care urcă dealul se află în prezent ambasade și reședințe diplomatice, transformând zona într-o importantă zonă rezidențială. Din 1987, zona este înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca parte a obiectivului „Malurile Dunării”. O mare parte din deal este format dintr-un parc. Lilieci și arici sunt frecvent observați aici în nopțile de vară. În ianuarie 2007, o nouă peșteră a fost descoperită sub dealul Gellért în timpul realizării unei construcții private. Peșteră
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
de satul Broșteni, s-au creat două lacuri de acumulare cu o lungime de 0,3 și, respectiv, 0,5 km, cu lățimea de baraj de 130-150 m și adâncimi de 3,0-2,8 m. Bazinul râului este situat pe malul stâng al Nistrului în partea sudică a Podișului Podoliei. Cotele absolute ale cumpenelor de apă variază între 150 și 270 de metri. Suprafața este deluroasă, dezmembrată de multe vâlcele și ravene. Dealurile au versanți domoli, fiind acoperite cu vegetație de
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
cultură care găzduiește concomitent manifestări de înalt nivel a trei arte: muzică, artele vizuale și arta teatrală. Sălile sale expoziționale, de concert și de teatru își desfășoară programele culturale în mod independent unele față de altele. Palatul se află amplasat pe malul stâng al Dunării în zona sudică a Pestei, în zona Ferencváros-sectorul al XI-lea al orașului, lângă capul pestan al podului Rákóczi pe un fost teren viran, construit în imediata vecinătate a Teatrului Național. Terenul ocupat de ansamblul palatului este
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
următor. A doua cetate a fost construită din piatră de către Alexandru, fiul lui Dmitri Alexandrovici, în 1280. Înfuriați de independența prințului, novgorodienii au distrus cetatea doi ani mai târziu. Între timp, suedezii au profitat de acest lucru și au ocupat malurile râului Narva. Novgorodienii au restaurat fortăreța în 1297. Koporie a fost cel mai puternic bastion din regiune și a supraviețuit numeroaselor atacuri, în timpul războaielor suedezo-novgorodiene. După încorporarea în statul moscovit, cetatea a fost întărită și reconstruită pentru a rezista loviturilor
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
constituindu-se astfel divizarea modernă dintre "Vexin français" și "Vexin normand". Simon nu a fost mulțumit cu împrejurimile mai degrabă somptuoase din jurul abației de Saint-Claude și s-a hotărât să ducă o viață de pustnic în pădurile din Burgundia, pe malurile superioare ale râului Doubs. Simon a întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă, după care a mers din nou la Roma, unde s-a și stins din viață. El a primit ultima împărtășanie chiar din partea papei Grigore al VII-lea. Simon
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
care au fost distruse înainte de sosirea hunilor, avarilor și, mai târziu, în 985, a maghiarilor. Nu se cunoaște cu certitudine locul precis, dar după sosirea maghiarilor în Câmpia Panonică, a fost fondată așezarea Buda în apropiere de dealul Kelenföld, pe malul Dunării. În momentul creștinării ungurilor, care a avut loc la aproape un secol mai târziu, în anul 1000, orașul regal în care se afla curtea regală a fost Esztergom, locul de naștere al primului rege ungur Ștefan I. Cu toate
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
1984. La finele lunii martie din 1969, precipitațiiile abundente au cauzat ridicarea nivelului apei în Răut cu 4,5 m și a inundat unele zone locative. Ca rezultat 120 de familii au rămas fără casă. Pentru a stopa inundațiile sezoniere malurile ambelor râuri au fost înduguite. Râul Răuțel traversează teritoriul mun. Bălți pe o lungime de 8.9 km. În limitele administrative ale orașului sunt 4 bazine artificiale acvatice. zăcămintele apelor minerale naturale (Izvoraș) Fondul radioactiv în Bălți este stabil și
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]