29,239 matches
-
o petrecere în sala de ședințe a ziarului. Nu l-am văzut o clipă nostalgic, îngrijorat de cele ce vor urma. Dimpotrivă, jubila și gusta aluziile celor ce spuneau bancuri despre „bătutul rîmei în pămînt”. Cu obrajii încinși, îi contrazicea rîzînd: „Mai merge, mai merge!” Nu e singurul caz de îmbătrînire fără gravitate, cu gîndul la „jucării”, deși nimic din comportarea sa din zilele normale nu arată că l-ar tenta „aventura”. Impresia pe care o face e de corectitudine în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atacase curajos, la un moment dat părea că va fi învins. îngrozit, întîi am fugit de la locul luptei, apoi m-am întors pentru a cunoaște rezultatul ei. Istoviți, cei doi foști adversari stăteau tăvăliți pe un rotocol de iarbă și rîdeau unul la altul, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Am încercat mai multe chei de interpretare, dar nici una nu mi se pare a fi cea bună. *„Unde a încăput atîta idealism în mine, de am putut să-ți dau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
calculat - 224 scrisori, primește 171 persoane, prezidează 32 ședințe și conferințe, (...) are trei intervenții lungi”. Munca intensă îl surmenează, de data aceasta definitiv. Reîncep nopțile albe și durerile de cap, dar se străduiește să pară într-o stare bună: glumește, rîde, se joacă - diminețile - cu un setter irlandez, Aida. Avea motive serioase să braveze. Conducătorii se tem să arate că sînt bolnavi. Știu că boala lor îi stimulează pe adversari. Iar situația sa nu era cea a „șefului” căruia nu-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de zestre a plaiului strămoșesc”. „Limbiotul” știe întotdeauna cam ce anume excită, umblă la cutia cu rafinamente, polemizînd nevăzut cu cei care cred altceva decît spune el. Pricepînd ce mi-a provocat vorba țîșnită la vederea sa, m-a întrebat rîzînd: „Nu-i așa că ți-am oferit o lectură înteresantă?” „Sînt uluit de-o așa măiestrie”, i-am răspuns privind în barba lui ca și cum ar mai fi rămas în ea un rest de secreție vaginală. *„Vreme nesănătoasă” pentru luna ianuarie: mult
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atribute. „Să se simtă în materialele noastre suflul maselor, suflul realității”, a mai îndemnat el. Colegii de la gazetă se prefăceau că-l ascultă, dar fiecare își urmărea propriile gînduri. Cînd, în fine, totul s-a terminat, unii mi-au spus rîzînd: „Iar și-a făcut numărul!” „Degeaba susține el că «democrația muncitorească» funcționează bine”, mi-a declarat Constantin Azoiței în timp ce coboram scările. „La adunările generale ale oamenilor muncii, cei care vin se plîng: «și anul trecut am ridicat problema asta, și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
similar cu a discuta despre lux. Căci, aproape pentru toți, chestiunea nu e de a fi fericit, ci de a supraviețui decent. *Acasă, am găsit, în fișe, acestă definiție dată de Shelley: „Ce-i fericirea în lume? / Un fulger ce rîde de noapte / și-o clipă durează” (Traducere: I. Boniface-Hétrat). *Inscripție pe un ștergar: „Unde-i pace și iubire / E noroc și fericire”. Simplu, liniștitor! *Metamorfozele unui bărbat: la culcare era „șarpe” (care, bineînțeles, a fost încălzit mereu la sîn), iar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iluzia unei neconsumate tinereți, ca să nu zic adolescențe, și dreptul la un viitor pe care alții, mai aplicați și mai realiști, și l-au epuizat. *„Doamnă, nu mai sînt voios!” (Cîntec medieval) Dar nici atît de mîhnit încît să nu rîd de „comedia erorilor” din jur. *Ieșind de la spital, am luat-o spre casă pe strada Carpați. Aceasta-i veșnic murdară, așa că mergeam cu ochii în jos, atent pe unde calc. Dintr-odată, mi-a răsărit în față un bărbat care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De ce luînd cuvîntul fiecare din ei spune: „Am ascultat cu atenție materialul”? Vor să semnaleze că au o „atitudine corespunzătoare”, de respect față de el? Că l-au priceput și că deja au reflectat la „problemele” puse acolo? și de ce nu rîd cînd cel din prezidiu, pentru a declanșa dezbaterile interne, zice: „Am asistat deocamdată la un dialog unilateral cu invitații”?... De ce cînd au un cuvînt mai lung maimuțăresc felul de a vorbi al Conducătorului, preluînd și greșelile de pronunție, ridicîndu-le la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le expune „gravitatea situației de la revistă” etc. Recent, cînd m-a convocat la el acasă pentru a redacta scrisoarea către primulsecretar, totul era minuțios pregătit: documente, informații, ba chiar și textul. Hîtru ca de fiecare dată, V.M. i-a spus, rîzînd, că de această „pasiune arhivistică” ar trebui prevenit viitorul redactor-șef, pentru a ști ce-l așteaptă! Urmărind planul deja schițat al acțiunii, n-am putut (și nu pot) să-mi alung gîndul că dacă G. ar fi intuit reacția
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
peisajelor, cu fânețele și codrii și minunata șerpuire a drumurilor (ca de exemplu cel Între Gura Humorului și Solca) și mai ales curățenia (la propriu) și florile acelea pe care nu le-am mai Întâlnit prin alte părți, care Îți râd parcă din fiecare curte, din fiecare fereastră sau margine de drum. și nu ar fi cu nimic exagerat dacă aș completa că, parcă și oamenii sunt altfel. De fapt am făcut remarca, că mai sus de Bacău, pe care iertat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe dealul de la Oprișeni, ani și ani soarele, aerul, lumina, demnitatea răzeșească a oamenilor și a caselor, m-au Îmbogățit. Din oraș de multe ori nu mă Întorceam pe la Băncuțe ci o luam În sus pe ulița Rădășenilor și, nu râdeți, Îmi spuneam că sunt pe Champs Elysée, pe care le-am văzut de două ori, o dată Împreună cu soția, și la Fălticeni mergeam În sus, pe Rădășeni trecând pe lângă atâta și atâta bogăție. și, au trecut anii, acum trei ani, Împreună cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lui Gane despre Întrunirile literare din casa lui Maiorescu (tot În franceză). Gane Îi scrie și el Mitei și În „Muzeul Flt.” or exista 2 còpii din 1904. Sunt acolo Încă? Maiorescu Îi scrie lui Gane la 22 sept. 1880 râzând de noua dragoste a lui Eminescu = d-na Poenaru-Lecca) „cam corpolentă”. Ce e din toate acestea la „Muzeul Flt.”? Sau distruse de război? știu că Muzeul a fost evacuat. V.T. 24 Bft. 7 noiembrie 1971 Iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc călduros
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
că ne înmulțim prea repede. De aceea, la recensământul populației din anul 1977, recenzorii au fost obligați să modifice formularele celor care au declarat că sunt de naționalitate țigani, pentru a nu ieși prea mare numărul acestora, căci, vezi Doamne, râde străinătatea de noi. Așa se face că, deși țiganii din România au depășit numărul de un milion, devenind a doua minoritate națională după maghiari (numărul germanilor scade continuu prin emigrare), în statisticile oficiale abia ating cifra de 230.000. În
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
atribuie. Dar oamenii, de, trebuie să câștige și ei o bucată de pâine. Ce bine ar fi să fiți mai modest, tov. președinte, și pentru dvs. și pentru noi, căci v-am stima, așa însă... Nu mai vorbesc de străinătate, râde lumea de dvs., Brejnev, că-i Brejnev și care stă în capul unei țări de 250 de milioane de oameni, prima țară din lume a revoluției proletare și centrul de comandă al comunismului mondial, și nu-și face atâta reclamă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au o copilărie fericită cum spuneați, iar comparația cu alte țări avansate este o eroare, o regretabilă eroare. Programul dvs. de alimentație rațională, pe care în marea dvs. mărinimie ni l-ați dat, este o rușine a lumii, de care râd până și țările socialiste așa-zis frățești. El se potrivește doar pentru sclavi, animale și păsări. în vizitele pe care le faceți în județele țării, vedeți că mai-marii acestora scot din producție pentru a vă primi și a vă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tot am fost provocat și n-am putut evita ciocnirea. Lupta a început și toți ceilalți s-au strâns în jurul nostru. [...] Iar chipul său căpătase o expresie de paiață. Ce voia să spună? Voia să-i facă pe ceilalți să râdă în toiul luptei? Iar dacă l-aș fi pus jos, ce adică, să se considere că, din moment ce el se strâmba așa, rezultatul luptei nu avea valoare? Mi-am dat seama într-o clipă de toate acestea, dar m am hotărât
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în numele unei națiuni întregi. Lăsați la o parte și pentru alte vremuri mai bune diplomația, obiectivitatea, vorbitul în vârful buzelor și înțelegeți că, în vreme ce copiii ne mor de foame, ni se cere să ne înmulțim, în timp ce vlăstarele celor doi le râd în nas și le ignoră înțelepciunea, că în vreme ce el își permite să stea la masă cu cei mai puternici ai lumii, noi mâncăm pâine neagră și veche, că atunci când el se vrea singurul adversar al uriașului de la Răsărit, este de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care și câțiva colonei, sunt permanent pe urmele noastre, ne sustrag corespondența (chiar și pe cea trimisă de frați), ne înregistrează convorbirile telefonice și ni le întrerup oricând au chef. Noi protestăm, iar ei aud, tac sau ne amenință și râd ironic. Orice abuz la ei e o virtute. Ținând cont de numărul imens de agenți care ne urmăresc, de camerele de luat vederi îndreptate spre apartamentul nostru, de posturile de audiție plasate în diverse blocuri și apartamente din jur, de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tot nu mă mai prinde. Mă sună și de la Televiziune. Se recomandă Mihaela Macovei. O Întreb dacă e fiica arhitectului. Zice că e nepoată. Vrea să apar la televiziune. Nu pot duduie, sunt urât. Nu pot concura cu Răcănel. A râs. I-am zis de Răcănel, că de... Altcineva, Înțelegi ’mneata, nu se putea. A insistat. Cică avem noi un unghi din care nu se vede. Ce unghi să aveți? N-o să mai fiu diform? Și-apoi, aveți alți colaboratori, Păunescu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chinuia și o terfelea. Când se Întâlnea cu prietenul căruia avea să-i transmită condoleanțe, Îi trântea o măgărie... Moartea lui n-o să-mi schimbe părerea despre ultima sa carte. O carte proastă, despre care ar fi trebuit să se râdă, În loc să se Întrețină cădelnița...” Cel mai iubit dintre pământeni Îl dezamăgise estetic și Îi agresase, bineînțeles, fixațiile ideologice. „Scrisul l-a obsedat mai mult ca orice. În Viața ca o pradă povestește cum a vândut plapuma, ca și cum iarna n-ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Puteau, oare, obsesiile etice, de care nu scăpam, evita la nesfârșit politicul? Aroganța celor care se credeau deasupra „vulgului” mă irita la fel ca ipocrizia celor care vorbeau În numele maselor. La ce Îmi folosea luciditatea, de vreme ce „corul popular” nici să râdă nu mai avea dreptul? „Sfidarea” istoriei, promulgată de unii „elitiști” de dreapta, după ce le eșuase proiectul totalitar, Îmi părea, pe de altă parte, nu doar prostie și minciună, ci și o măgărie, pur și simplu. Nu, de ignorat nu puteam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
excursii la cascada Niagara, când ne-am trezit alături, Îmbrăcați În pompieri, cu jachete de mușama și cu glugile grijuliu trase, coborând pe vaporașul care ne ducea să vedem ceea ce Oscar Wilde numise a doua deziluzie a voiajului de nuntă”. Râdeam, Își amintea Claudio, „gândindu-ne la câte alte veșminte clovnești Îmbrăcăm În cele mai variate ocazii din viață”. De la acea primă Întâlnire, „chiar dacă nu au lipsit, pentru nici unul, și momentele triste, am râs de mai multe ori Împreună”. Așa, „puțin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a doua deziluzie a voiajului de nuntă”. Râdeam, Își amintea Claudio, „gândindu-ne la câte alte veșminte clovnești Îmbrăcăm În cele mai variate ocazii din viață”. De la acea primă Întâlnire, „chiar dacă nu au lipsit, pentru nici unul, și momentele triste, am râs de mai multe ori Împreună”. Așa, „puțin În glumă, puțin ca să nu murim”, adaugă Claudio, căruia Îi place să repete zicala hasidică, sunând bine În orice limbă, că omul provine din și sfârșește În praf, dar Între timp poate bea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ochilor. Era negru ca un harap și nici prea mare frumusețe nu stricase Dumnezeu cu el, așa încât când își exercita mimica în serile de divertisment tineresc de la cămin, speriai copiii cu el. El făcea tot felul de drăcii dar nu râdea niciodată. În timpul marșului făcut de Căpitan în Bucovina în vara anului 1929, izbucniseră puternice răscoale arabe în Palestina. Toată lumea dușmană evreilor privea cu simpatie lupta arabă. Valeriu Ștefănescu, luase parte și suportase cu eroism toate probele acestui marș, prin figura
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de-i noapte De ani nu mai sunt nici viu nici mort Și nimănui de grijă nu-i port. De ce mi-a fost drag, n-am avut parte Totuși citesc deși n-am nici o carte N-am ochi să mai râd, nici să mai plâng Și nu mai calc nici cu cel drept, nici cu cel stâng. Dar rătăcind pe drumul de lumină Nu fac popas nici pentru prânz, nici pentru cină Mă rup astfel din lumea mea pustie Și mă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]