28,738 matches
-
În realizarea ei. De aceasta se ocupau persoane Înzestrate și era adecvată orice tehnică În uz. Acești specialiști ai locuirii printre tenebre și ai „ritualului reprezentării” au introdus uneori, cu siguranță, În peșteri tineri și au Îndeplinit acolo rituri de inițiere sau de magie, În grupuri foarte mici. Din păcate, magia, instrument folosit pentru obținerea unui efect, este dificil de dovedit arheologic. Ritul consta adesea În respectarea formelor naturii: natura este vie și conține deja imaginea (animalul, gestul semnificativ), iar omul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că obținerea halucinațiilor sau a stărilor de transă se răspândiseră deja În repertoriul religios (Lewis-Williams și Dowson, 1988). Ne aflăm probabil la Începuturile oracolelor și ale folosirii viselor; mai mult, controlarea extazelor are, probabil, o semnificație aparte În riturile de inițiere. Nu arareori figurile sunt organizate În funcție de proprietățile spațio-temporale ale mitului (mitograme), prin care se Întrevăd adevărate mitologii: dacă, pe alocuri, acestea sunt legate de marea vânătoare, de apă și de ploaie, de locurile sacre ale „originilor”, În Africa de Sud acestea au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu protejatul său, apărându-i În somn și făcându-i astfel cunoscută voința sa. Sunt cunoscute aparițiile lui Iștarxe "Iștar" lui ¾attușilli al II/III-lea și soției sale, cărora suveranul le atribuie În autobiografia sa stabilirea propriului destin, de la inițierea sacerdotală până la căsătoria cu Pudu¿epa și preluarea puterii. Și În acest caz, comportamentul zeiței, indicat cu un termen abstract, para ¿andandatar, derivat din verbul ¿andai-, se Înscrie În concepția hitită despre „dreptatea divină”, coerentă cu armonia cosmosului; iar ¾attușilli
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Pilos existau „misterii”, dacă este acceptată lectura muterija (gr. mysteria) pe o tăbliță (PY Un 443), o probabilă sărbătoare care trebuia să servească și ca indicație calendaristică. La rândul ei, expresia mujomeno epi wanakate (PY Un 2) poate indica „inițierea” sau „ungerea” regelui. Rămâne Însă nesigur ce se ascunde, În schimb, În spatele termenului Theophorìa (teoporija) de la Cnossos (KN Ga 1058), Înțeles ca „mutarea/purtarea zeului”. Existau „slujitori” și „slujitoare” ale zeului (teojo doero și doera), tratați ca oameni liberi și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rituri de trecere nu li se sustrăgea nici măcar lumea feminină care, la Atena, În sărbătoarea cvadrienală a brauroniilor, dedicate Artemisei, se celebra maturitatea pentru căsătorie a tinerelor. c) Cultele panelenistice și atletica Urmele cele mai evidente ale riturilor antice de inițiere au fost lăsate În Întrecerile atletice. Probabil că În timpul acelor probe, tinerii, În momentul intrării În vârsta adultă, erau obligați să-și demonstreze capacitățile fizice și cunoștințele dobândite. Dar este greu chiar și numai să bănuim mereu și În fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celebrată În acest fel, importanța pe care o căpătau ele pentru familiile nobiliare și articularea În clase a vârstelor participanților par să trimită la un trecut Îndepărtat În care ele fuseseră un fel de mare rit de trecere sau de inițiere care trebuia să confirme intrarea tinerilor aristocrați În societatea adulților. Era, așadar, vorba despre sărbători exclusiv religioase, celebrate Într-un spațiu sacru, ca Olimpia sau Delfi, care uneau cultul eroilor cu cel al zeilor. Învingătorul Își găsea modelul În erou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare ai acestora, forme care erau inserate În complexul cultelor civice și contribuiau la realizarea echilibrelor lor interne. Erau module instituționale, clasificate drept culte misterice și identificate de termenul mystèria, misterii, dar și de teletè, inițiere, care Îngăduiau o evadare temporară din sistem, Însă fără să reprezinte o instanță revoluționară pentru cetate; nu se opuneau și nici nu intrau În competiție cu cultul olimpian, dar prevedeau aceleași operații rituale, fiind inclusă aici și agonistica. Olimpian și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În brațele zeiței, a fost oricum, prin tratamentul pe care l-a primit, „cel dintâi inițiat” și, prin urmare, „cel dintâi om” sub semnul culturii. Separarea unei zeițe din Olimpxe "Olimp" apropiase lumea zeilor de cea a oamenilor; În schimb, inițierea lui Demophon Îi Înălțase pe oameni spre zei fără să Înlăture firea lor muritoare. Pentru cultura greacă, extinderea nemuririi la oameni ar fi fost ceva de neconceput, dar zădărnicirea intervenției Demetrei asupra lui Demophon, dacă Îl dădea pe om Înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oameni spre zei fără să Înlăture firea lor muritoare. Pentru cultura greacă, extinderea nemuririi la oameni ar fi fost ceva de neconceput, dar zădărnicirea intervenției Demetrei asupra lui Demophon, dacă Îl dădea pe om Înapoi morții, dobândea În schimb darul inițierii, ce putea fi extins, În principiu, la toți „oamenii care trăiesc pe pământ” (Imn homeric către Demetra, 480). În tradiția mitică paralelă, Demetraxe "Demetra" Îl sustrăgea pe om condiției brutalității animalice, Învățându-l folosirea plantelor comestibile și a culturii de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fericiri În lume și un destin privilegiat „dincolo”, la care puteau accede, probabil, și cei care nu erau atenieni. Dar mai Întâi se poate să fi fost nevoie de un act de adopție din partea unui cetățean atenian, după care urma inițierea preliminară În micile misterii de la Agra. Secretul, care poate nu avea nimic de revelat din punct de vedere obiectiv, devenit „secretul cetății”, Îi angaja pe noii adepți, deci și pe non-atenienii adoptați și apoi inițiați, să Împărtășească soarta Atenei, realizând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și „de nespus”, model de cultură pentru toți grecii. Dacă apartenența la cetatea Atenaxe "Atena" era condiția pentru apropierea de misterii, ciclicul drum anual la Eleusis era ratificarea religioasă a legăturii ce unea cetatea de cei care o alcătuiau, iar inițierea În misterii putea avea scopul de a potoli provizoriu contradicțiile sociale și discriminările economice care o sfâșiau 1. Rezultatul acestei egalități religioase iluzorii și provizorii clădea În acest caz, prin intermediul secretului, o barieră În fața neinițiaților, care rămâneau departe de misterii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a nu se Înmormânta Înfășurați În lână, ca și de practica vegetarianismului și de folosirea hainelor albe. Un mod de viață care rămâne oricum vag, după cum vagi rămân și orfeotelesti, figuri obscure de preoți itineranți ce practicau purificări și inițieri. De contururi mai precise dă dovadă, În schimb, pitagoreismul, care a fost organizat Într-o școală, fie ea și de tip ezoteric. Pythagòreioi erau discipolii lui Pitagora, Pythagorìstai erau partizanii lui, pythagorìzein desemna condiția discipolului pitagoreic, iar pythagorismòs reprezenta corpusul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Attische Feste, Berlin. Nilsson, M.P. (1906), Griechische Feste von religiöser Bedeutung mit Ausschluss der Attischen, Leipzig (Stuttgart 1957). Parke, H.W. (1977), Festivals of the Athenians, Londra. Simon, E. (1983), Festivals of Attica. An Archaeological Commentary, Madison (Wisconsin). Cultul eroilor, inițieri și agonistică Brelich, A. (1958), Gli eroi greci. Un problema storico-religioso, Roma. Brelich, A. (1969), Paides e Parthenoi, Roma. Brûlé, P. (19879, La fille d’Athènes, Paris. Lévêque, P. (1982), „Approche ethno-historique des concours grecs”, În Klio, nr. 64, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt „mysti”; primesc doctrine antropologico-escatologice, sunt purificați, „eliberați” (lșein) și pregătiți să străbată calea care duce În lumea morților; Învață drumul și „cuvintele de ordine” ce trebuie spuse paznicilor; În unele cazuri, sunt Îngropați În locuri speciale (Cumae). c) Prin intermediul inițierii, „mystii” devin „bahi”; Însuși zeul Bachus Îi eliberează probabil de acea vină inițială pe care oamenii au moștenit-o de la titanii care l-au sfâșiat pe Dionysosxe "Dionysos" copil. În acest fel se unesc Între ele antropogonia și escatologia, mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bahi”; Însuși zeul Bachus Îi eliberează probabil de acea vină inițială pe care oamenii au moștenit-o de la titanii care l-au sfâșiat pe Dionysosxe "Dionysos" copil. În acest fel se unesc Între ele antropogonia și escatologia, mitul și ritualul (inițierea În misterii și Îngroparea). d) Aceste doctrine se pot defini ca „orfice” și pot fi corelate cu reprezentările lui Orfeuxe "Orfeu" pe unele vase și sculpturi prezente În ariile funerare din Italia meridională. Termenul mnemosșne (amintire), care pe unele plăcuțe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o facțiune (factio), ci o curie”. Dimpotrivă, pentru Tertullian biserica valentinienilor reprezintă, fără Îndoială, un colegiu puternic În ceea ce Îi privește pe membrii lui, dar ei constituie un cerc misteric primejdios care se dedă unor practici oculte și obscene, unor inițieri, unor povestiri lipsite de temei și unor jurăminte 3. Toate acestea au aerul unei conspirații (coniuratio). Dar și această contrafigură a comunității creștine folosește conceptele juridice, terminologia și topica de care s-au servit romanii cu privire la „asociațiile” lor religioase. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ezoterică și inițiatică ce definește tipologia misteriilor În relație cu riturile de la Eleusis, numite tocmai mystèria Încă din veacul al V-lea Î.Hr. și cele din Samotrace. Este vorba despre culte ce le impun participanților o abilitare rituală (tocmai „inițierea”) ca să fie admiși la celebrarea lor și, În același timp, interdicția de a le dezvălui conținuturile față de cei care nu au avut o experiență directă. Fără să putem intra În miezul unei chestiuni atât de complexe, este suficient să spunem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la izvorul său divin. Al XIII-lea tratat configurează procesul mântuitor În termenii unei experiențe inițiatice: Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile misteriilor, În dialogul dintre Trismegistos și fiul Tatxe "Tat" se străbat din nou etapele succesive ale unei inițieri ce culminează cu „renașterea” spirituală, care este o divinizare a „omului lăuntric”, „zeu, fiu al Zeului, Totul În Tot” (CH, XIII, 2). O chestiune Încă deschisă este cea a existenței unor cercuri mai mult sau mai puțin largi de „devoți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Este aproape imposibil să reconstituim religiile Iranului antic făcând excepție de zoroastrism. Natura izvoarelor și numărul lor relativ insuficient permit urmărirea doar a câtorva elemente singulare și fragmentare, privind riturile, panteonul, mitul și epica, cosmologia, moartea și lumea de „dincolo”, inițierea, dar nu și un cadru organic al acestei religii aparținând unor populații vorbitoare de limbi iraniene; evident, cu excepția zoroastrismului. Pe de altă parte, există tradiția zoroastriană care poate fi de ajutor, din moment ce, sub vălul unei zoroastrizări succesive, aceasta a conservat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
loc cu puțin Înainte de instaurarea monarhiei iraniene ca ordine mondială. Comparația indo-iraniană permite deci reconstruirea unor trăsături esențiale ale lumii religioase iraniene străvechi, care - așa cum s-a spus - privesc riturile, panteonul, mitul și epica, cosmologia, moartea și viața de „dincolo”, inițierea. Cât despre rituri, acestea erau libații (zoathra) În cinstea apei și a focului (Âtar, În Iran, Agnixe "Agni", În India): pentru apă se folosea un amestec din trei elemente, lapte și esență sau frunze de la două plante; pentru foc se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aceste elemente sunt semnificative și În ceea ce privește ritualurile de purificare, ce atribuiau proprietăți dezinfectante și purificatoare urinei bovine (În avestică, goama¶za; În pahlavi, g½m¶z), folosită În ritul zoroastrian al „marii purificări” (În pahlavi, bareșn¿m) și În ceremoniile de inițiere a tinerilor preoți și a groparilor (și ritualul legat de moarte, foarte important pentru simbolismul său, datează dintr-o epocă străveche atât În Iranul arhaic, cât și În India vedică: cf. Gonda, 1962, pp. 49 sq.). Cât despre panteon, există
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concepții, ci le va da noi semnificații etice care să concorde cu dualismului său și va folosi limbajul tipic tradiției religioase În care fusese format ca expert În arta sacerdotală (cf. mai jos, subcapitolul 2.3). Ideea unui gen de inițiere Împlinită În urma dobândirii supremului bine al așa sau •ta este deci de origine indo-iraniană. Aceasta se găsește la baza unui „misticism arian” (Kuiper, 1964), marcat de experiența luminii interioare și a veghii Împlinite de „ochiul sufletului” sau de o iluminare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zoroastruxe "Zoroastru" și cu venirea Bunei Religii la Începutul celui de-al zecelea mileniu, și continuă cu trei salvatori viitori la sfârșitul celui de al zecelea, al unsprezecelea, respectiv al doisprezecelea mileniu (cf. infra, subcapitolul 2.4). Credinciosul zoroastrian, de la inițierea sa, la vârsta de șapte sau cincisprezece ani (Duchesne-Guillemin, 1965), până la moarte, trăiește o existență ritmată de un ritualism intens, periodic și zilnic (liturgia focului, a apei, a haomei, rugăciuni, penitențe și practici purificatorii etc.), reglementată de o morală rigidă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Gignoux, 1969), călătoria cerească sau subpământeană a omului, atât ca parcurs post mortem, cât și ca experiență șamanică (Gignoux, 1979, 1981, 1984a, 1987b, pp. 364 sqq.; 1990, 1991, pp. 27, 29) sau extatică, care sugerează un paralelism Între moarte și inițiere (Gnoli, 1979b, 1987a). Desigur, antropologia religioasă și psihologia complexă a Iranului antic sunt premise indispensabile pentru Înțelegerea vieții umane după moarte. Ființa umană se Împarte, după un vechi imn avestic (Yașt 13, 149), În ahu, d³en³, baodhah, „percepție”, urvan, „suflet
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
șaptezeci și două de rânduri - câte capitole sunt În Yasna - și este Împărțit În trei segmente a câte douăzeci și patru de rânduri fiecare, ce corespund celor douăzeci și patru de capitole din Wisprad. Așadar, cordonul sacru este o parte esențială a ceremoniei de inițiere - naojot (În persană, naw-z³t „născut din nou”: Junker, 1959, pp. 29 sq.; Duchesne-Guillemin, 1965, p. 115) -, care este concepută ca un act ce determină renașterea persoanei respective și o inițiază pentru o viață nouă, marcată de dobândirea responsabilității morale. Inițierea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]