29,239 matches
-
și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei trece troienit sub stele Iubind, cântând, visând sub ele! Și ei au plâns și au gemut, Dar el a râs și a tăcut A râs de ei și n-a băut. în zori s-au împărțit apoi Pe trei poteci spre zariști noi Să sune vânt, să bată ploi. Și dimineața prinse-n drum Pe-ntâiul călăreț de fum Spre
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei trece troienit sub stele Iubind, cântând, visând sub ele! Și ei au plâns și au gemut, Dar el a râs și a tăcut A râs de ei și n-a băut. în zori s-au împărțit apoi Pe trei poteci spre zariști noi Să sune vânt, să bată ploi. Și dimineața prinse-n drum Pe-ntâiul călăreț de fum Spre zări de vis, pe murg
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
venit să te iau. N-ar avea voie să ajungă până aici, dar se mai întâmplă. Îmi dau mari bătăi de cap în asemenea situații. — Întunegri? — Nu cred că te-ar fi încântat să dai peste ei aici, spuse bărbatul râzând cu poftă. — Da, nu cred că mi-ar fi plăcut să dau peste Întunegri sau orice alți negri într-o beznă ca asta, am zis eu amuzat. Doar nu aveam întâlnire cu ei! De aceea am venit să te iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi fost mai simplu dacă ființa ar fi alcătuită doar din carne și sânge. Cel puțin asta e părerea mea. Cred că pe tinerii ca tine îi interesează mai mult carnea, dar lucrurile sunt mai complicate decât par, zise bătrânul râzând. Am avut nevoie de treizeci de ani ca să învăț să ascult sunetul oaselor. Îți dai seama cât de mult înseamnă treizeci de ani, nu? — Sunetul? Sunetul oaselor? — Bineînțeles, spuse bătrânul. Fiecare os scoate un sunet aparte. Există un limbaj secret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce înseamnă asta? — Da, preț dublu. Nu mă deranjează. Chiar ți se triplează onorariul prin prima pe care ți-o ofer. Câtă generozitate! — Calculele tale sunt foarte prețioase și ai mai trecut și prin cascadă ca să ajungi aici, spuse bătrânul râzând. — Pot să văd despre ce este vorba? Stabilim metoda de lucru după ce văd toate cifrele. Care din noi introduce datele în calculator? — Calculatorul mă privește pe mine. Tu te ocupi de datele de dinainte și de după. — Cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cunoscute rezultatele cercetărilor dumneavoastră? — Cum să divulg asemenea lucruri? zise bătrânul, dând din mână. Sunt interesante, așa că le țin doar pentru mine. Îmi place să mă amuz. A izbucnit iar în râs și m-a făcut și pe mine să râd. — Cercetările mele sunt prea specializate. Nu mai interesează pe nimeni acustica în zilele noastre, spuse bătrânul. Chiar dacă s-ar aduna laolaltă toți idioții de oameni de știință din lume, tot n-ar pricepe teoriile mele. Oricât ar încerca. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de pește. Cele mai multe necazuri provin din situațiile ambigue. Mulți se dau în vânt după ambiguități, dar habar n-au câte probleme se pot ivi din așa ceva. Cel puțin asta e părerea mea. Hai să lăsăm baltă discuția asta! zise bătrânul râzând. Ne prindem urechile în ea degeaba. Nu ajungem la nici un rezultat și te mai deranjează și la calcule. Să ne întoarcem la oile noastre! N-aveam nimic împotrivă. Tocmai sunase ceasul, așa că am revenit la treburile mele. Bătrânul a scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
avut și eu o experiență neplăcută acolo. — Da, așa e. Am uitat complet. Bine, te urc în căruță și te duc eu acolo. Te simți mai bine? — Da, foarte bine. Ți-a fost învățătură de minte, nu? — Da. Paznicul a râs iar și și-a schimbat poziția picioarelor de pe mânerul sobei. — Nu ți-a stricat o lecție! Astfel devii mai prudent. Când ești prudent, eviți neplăcerile. Se spune că tăietorul de lemne se rănește o singură dată în viață. Nici mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Umbra venea încet în urma lui. Nu mi se părea chiar atât de sănătoasă pe cât lăsase el să se înțeleagă. Era trasă la față. Nu i se vedeau decât ochii și barba. Presupun că vreți să vă las singuri, zise Paznicul râzând. Cred că aveți să vă spuneți o mulțime de lucruri. Bine, stați de vorbă liniștiți... dar nu prea mult. Să nu cumva să vă dea prin cap să rămâneți împreună pentru că iar vă despart. Ce rost ar avea atâta bătaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
momentul apariției mirosului de suc de struguri. Ne-am dat seama de lucrul acesta la o masă de prânz când s-a servit suc de struguri. Fata cea durdulie a pufnit în râs, dar mie nu-mi venea deloc să râd. După ce mi-au introdus sistemul de permutări, am avut aproape tot timpul niște senzații ciudate. De exemplu, mirosul de pepene galben pe care-l răspândea parfumul fetei îmi lăsa impresia că îmi răsună ceva în cap. Or, dacă sistemul cognitiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frumoasă ca și acum douăzeci de ani. — Îl recunosc imediat, zise fata. — Pentru că nu-i chiar atât de bun la muzicuță precum Stevie Wonder? A pufnit iar în râs. Eram fericit că eram capabil să mai fac pe cineva să râdă. — Nu, nu de aceea. Chiar îmi place vocea lui. Seamănă cu a unui copil care stă la fereastră și privește liniștit cum plouă afară. — Grozavă comparație! Citisem mai multe cărți despre Bob Dylan, dar în nici una nu se pusese punctul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
limitată, nu? — Oricine poate intra, oricine poate pleca de acolo. E un loc excelent. Numai că trebuie să te ștergi bine pe picioare la intrare și să închizi ușa bine la plecare. Toată lumea procedează la fel. Fata s-a ridicat râzând. Și-a scuturat iarba de pe pantalonii de bumbac. — E timpul să plec. M-am uitat la ceas. Ora zece și douăzeci și două de minute. — Te conduc. Nu-i nevoie. Îmi fac niște cumpărături prin apropiere și apoi iau trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
uimesc sufletele tuturor iubitorilor de frumos! Dan-Neculai Hudescu ,, Ulița îl învățase să privească primăvara. Știa acum că primăvara e o Duminică a pământului și că florile pomilor sunt drăgălașe ca surâsul unui copilaș din leagăn; căzute de pe crengi, ele tot râd”. (Ionel Teodoreanu ) “Și ulița l-a învățat că toamna e o lumină blândă aprinsă de copaci, să fie candelă de veghe pământului trudit”. (Ionel Teodoreanu) ,, Clipele de fericire a căror prezență o păstrăm vie sunt supuse unei selecțiuni care ne
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
Teodoreanu ) ,,Vreau chiar această viață pe care o trăiesc, nenorocită, plină de lipsuri, melancolică, tristă-această viață dureroasă a mea. Să văd doar cerul, chiar printr-o jumătate de fereastră, să aud cântând o pasăre dimineața, primăvara; să văd cum râde un copil sau o femeie; să pot scrie câteva cuvinte pentru cine mă iubește; să pot urmări umbra neliniștită a unui copac pe zidul albit de razele lunii într-o noapte de august”. (Giovanni Papini ,,Adevărul în artă este unitatea
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
uimesc sufletele tuturor iubitorilor de frumos! Dan-Neculai Hudescu ,, Ulița îl învățase să privească primăvara. Știa acum că primăvara e o Duminică a pământului și că florile pomilor sunt drăgălașe ca surâsul unui copilaș din leagăn; căzute de pe crengi, ele tot râd”. (Ionel Teodoreanu ) “Și ulița l-a învățat că toamna e o lumină blândă aprinsă de copaci, să fie candelă de veghe pământului trudit”. (Ionel Teodoreanu) ,, Clipele de fericire a căror prezență o păstrăm vie sunt supuse unei selecțiuni care ne
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Teodoreanu ) ,,Vreau chiar această viață pe care o trăiesc, nenorocită, plină de lipsuri, melancolică, tristă-această viață dureroasă a mea. Să văd doar cerul, chiar printr-o jumătate de fereastră, să aud cântând o pasăre dimineața, primăvara; să văd cum râde un copil sau o femeie; să pot scrie câteva cuvinte pentru cine mă iubește; să pot urmări umbra neliniștită a unui copac pe zidul albit de razele lunii într-o noapte de august”. (Giovanni Papini ,,Adevărul în artă este unitatea
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
antice, un critic pripit s-ar grăbi să alcătuiască și o nouă formă de îndrumare și valorificare critică, să zicem pe tema împământenirii românești a miturilor eline... D. CARACOSTEA În mediile erudite s-au fabricat clasici „travestiți”. Pentru ca cineva să râdă de parodierea Eladei, trebuie să cunoască pe Homer. Încât veselia e rezervată numai oamenilor de bibliotecă, P. Dumitriu a făcut ceva în felul lui Topîrceanu, alegându-și ca pretext pagini clasicizante. Pentru un începător chiar astfel de jocuri sunt senzabile
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
și ne-a lăsat opera sa, profund optimistă și stenică.” În polemica lui Petru Rezuș cu G. Călinescu, mai aproape de adevăr pare imaginea propusă de cel dintâi. Nici „fața” operei lui C., în care după Nicolae Iorga „toți pare că râd”, nu este chiar atât de veselă și senină. Dacă s-ar alcătui o listă cu cei care nu râd (și nu au motive să râdă), s-ar putea constata cu surprindere că lista e destul de lungă, chiar limitată fiind la
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
aproape de adevăr pare imaginea propusă de cel dintâi. Nici „fața” operei lui C., în care după Nicolae Iorga „toți pare că râd”, nu este chiar atât de veselă și senină. Dacă s-ar alcătui o listă cu cei care nu râd (și nu au motive să râdă), s-ar putea constata cu surprindere că lista e destul de lungă, chiar limitată fiind la Amintiri (nu râde bădița Vasile când e prins cu arcanul, nici mama lui și alte femei din sat, firește
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
cel dintâi. Nici „fața” operei lui C., în care după Nicolae Iorga „toți pare că râd”, nu este chiar atât de veselă și senină. Dacă s-ar alcătui o listă cu cei care nu râd (și nu au motive să râdă), s-ar putea constata cu surprindere că lista e destul de lungă, chiar limitată fiind la Amintiri (nu râde bădița Vasile când e prins cu arcanul, nici mama lui și alte femei din sat, firește, nu râd David Creangă și Nastasia
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
chiar atât de veselă și senină. Dacă s-ar alcătui o listă cu cei care nu râd (și nu au motive să râdă), s-ar putea constata cu surprindere că lista e destul de lungă, chiar limitată fiind la Amintiri (nu râde bădița Vasile când e prins cu arcanul, nici mama lui și alte femei din sat, firește, nu râd David Creangă și Nastasia când își dau seama că au uitat pruncul în albie lăsându-l la discreția jefuitorilor, nu râde Smaranda
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
nu au motive să râdă), s-ar putea constata cu surprindere că lista e destul de lungă, chiar limitată fiind la Amintiri (nu râde bădița Vasile când e prins cu arcanul, nici mama lui și alte femei din sat, firește, nu râd David Creangă și Nastasia când își dau seama că au uitat pruncul în albie lăsându-l la discreția jefuitorilor, nu râde Smaranda când își amintește că soțul o înșală și nici Ștefan a Petrei când se gândește la grijile sale
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
nu râde bădița Vasile când e prins cu arcanul, nici mama lui și alte femei din sat, firește, nu râd David Creangă și Nastasia când își dau seama că au uitat pruncul în albie lăsându-l la discreția jefuitorilor, nu râde Smaranda când își amintește că soțul o înșală și nici Ștefan a Petrei când se gândește la grijile sale, nu râde Irinuca atunci când își vede casa dărâmată și nici fata ei când pleacă, în fiecare luni, pentru o săptămână, în
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Creangă și Nastasia când își dau seama că au uitat pruncul în albie lăsându-l la discreția jefuitorilor, nu râde Smaranda când își amintește că soțul o înșală și nici Ștefan a Petrei când se gândește la grijile sale, nu râde Irinuca atunci când își vede casa dărâmată și nici fata ei când pleacă, în fiecare luni, pentru o săptămână, în pădure, nu râde, nu glumește „cinstita holeră de la ’48”, nu râd încă mulți și multe în cele patru părți ale Amintirilor
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
își amintește că soțul o înșală și nici Ștefan a Petrei când se gândește la grijile sale, nu râde Irinuca atunci când își vede casa dărâmată și nici fata ei când pleacă, în fiecare luni, pentru o săptămână, în pădure, nu râde, nu glumește „cinstita holeră de la ’48”, nu râd încă mulți și multe în cele patru părți ale Amintirilor...). Desigur, C. nu e un autor posac, care scrie o operă sumbră. Sunt în același timp total inacceptabile clișeul jovialității perpetue și
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]