28,739 matches
-
betonul armat, nu betonul nearmat. Turnarea betonului s-a făcut cu multă grijă pentru evitarea spațiilor libere dintre straturile succesive. Ventilația a fost foarte mult îmbunătățită. Magaziile erau îngropate adânc și bine protejate, iar condițiile sanitare și de trai ale soldaților s-au bucurat de o atenție deosebită. Eben-Emael și Battice erau dotate cu tunuri de 120 mm și 75 mm, care le permitea să bombardeze ținte dintr-o regiune vastă din regiunea de la est de Liège. Eben-Emael ocupă un deal
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
între blocurile combatante, uzina de energie electrică, magaziile de muniție, spitalul și spațiile pentru personal. Fresh air was obtained from intake vents over the canal. În 1940, Eben-Emael era comandat de maiorul Jottrand. În fort erau aproximativ 1.200 de soldați belgieni, împărțiți în trei grupuri. Primul era cel al militarilor staționați permanent în fort - 200 de oameni din personalul tehnic (doctori, armurieri, bucătari, intendență șa). Celelalte două grupuri erau fortate din aproximativ 500 de artileriști fiecare. Pe timp de pace
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
Multe dintre construcțiile defensive aveau efective reduse, iar apărătorii au fost luați prin surprindere de atacul aeropurtat german. Dacă fortul trebuia să fie ocupat de aproximativ 1.200 de oameni, în momentul atacului erau prezenți doar 650, iar 233 de soldați erau încartiruiți într-un sat la cinci km distanță. Cea mai mare parte armamentului fortului a fost distrusă în primele minute ale asaltului. Parașutiștii germani nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
233 de soldați erau încartiruiți într-un sat la cinci km distanță. Cea mai mare parte armamentului fortului a fost distrusă în primele minute ale asaltului. Parașutiștii germani nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce parașutiștilor le-a venit în ajutor Regimentul 151 de infanterie german. Germanii au
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
au efectuat antrenamente pe o replica a exteriorului fortului în Cehoslovacia. Însuși Adolf Hitler a sugerat planificatorilor ca atacatorii să fie transportați până la fort cu ajutorul planoarelor, pentru evitarea problemelor care ar fi apărut în cazul parașutării unui mare număr de soldați pe o țintă mica și pentru evitarea detectării transportului de către stațiile de ascultare belgiene. Pentru distrugerea fortificațiilor, germanii urmau să foloseasc noile încărcături explozive cumulative, (numite și „încărcături concave”). Informațiile obținute de serviciile de spionaj, combinate starea slabă de pregătire
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
Surprinsă în mijlocul succeselor sale de evenimentele nenorocite petrecute pe alte fronturi, Armata de Nord fu nevoită să-și plece capul în fața neînduplecate-i soarte. [...] La 4 octombrie, în plină victorie, ea trebui să-și suspende înnaintarea și să înceapă retragerea. [...] Soldații Armatelor a II-a și de Nord române, victorioși cu brațul, erau înfrânți cu sufletul. Turtucaia și Sibiul dădeau roade"”. La 12 octombrie 1916 dispozitivul de luptă al armatei era practic stabilizat pe aliniamentul vechii frontiere de stat, cu Diviziile
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
a concluzionat că "Wilhelm Gustloff" a avut un echipaj de 173 de oameni (personal auxiliar al forțele navale), 918 ofițeri, subofițeri și alt personal al 2 "Unterseeboot-Lehrdivision", 373 de persoane de sex feminin încadrate ca personal auxiliar naval, 162 de soldați răniți și 8956 civili (din care se estimează 5.000 au fost copii), în total 10582 de pasageri si echipaj. Nava a plecat din Gotenhafen devreme la 30 ianuarie 1945, însoțită fiind atât de către vasul de croazieră "Hansa" (acesta de
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
aerodromurile pe care le controlau, toate acestea urmând să sprijine înaintarea rapidă a Armatei a 18-a. 400 de avioane de transport Junkers Ju 52 urmau să fie folosite la transportarea și lansarea parașutiștilor, precum și la transportul până pe pistă a soldaților germani care nu urmau să fie parașutați sau debarcați din planoare. Forțele destinate atacării fortului și cuceririi celor trei poduri au fost formate din elemente ale Divziei a 7-a aeropurtată și a 22-a de debarcare aeriană și a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
la 05:20. Sârma ghimpată înfășurată pe săniile de aterizare și-au dovedit utilitatea, frânând rapid planoarele. Planorul locotenentului Altmann a aterizat la o distanță mai mare de pod. Un al doilea planor a aterizat chiar în fața unei cazemate, de unde soldații belgieni au deschis focul cu arme ușoare de infanterie împotriva soldaților germani debarcați. Subofițerul comandat al celui de-al doilea planor a atacat cu grenade apărătorii cazematei, în vreme ce unul dintre oamenii săi a plasat o încărcătură explozivă la ușa de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
au dovedit utilitatea, frânând rapid planoarele. Planorul locotenentului Altmann a aterizat la o distanță mai mare de pod. Un al doilea planor a aterizat chiar în fața unei cazemate, de unde soldații belgieni au deschis focul cu arme ușoare de infanterie împotriva soldaților germani debarcați. Subofițerul comandat al celui de-al doilea planor a atacat cu grenade apărătorii cazematei, în vreme ce unul dintre oamenii săi a plasat o încărcătură explozivă la ușa de acces. După ce ușa a fost aruncată în aer, germanii au luat
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
apărătorii cazematei, în vreme ce unul dintre oamenii săi a plasat o încărcătură explozivă la ușa de acces. După ce ușa a fost aruncată în aer, germanii au luat cu asalt cazemata și au eliminat obstacolul. În acest timp, Altmann și-a condus soldații printr-un șant paralel cu podul. Doi dintre oamenii săi s-au strecurat până pe malul canalului, au excaladat una dintre picoarele podului și au deconectat încărcărcăturile explozive plasate de geniștii belgieni. Germanii au eliminat astfel pericolul demolării podului și au
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fost înlocuiți pe câmpul de luptă, geniștii și regimentul de infanterie sosit în zonă au organizat un atac împotriva intrării principale a fortului. În fața atacului conjugat inamic, garnizoana belgiană a capitulat la 12:30. Garnizoana fortului a pierdut 60 de soldați morți și 40 de răniți. Germanii au luat prizonieri aproximativ 1.000 de soldați belgieni. Parașutiștiii grupului „Granit” au pierdut 6 morți și 19 răniți. Atacul aeropurtat asupra celor trei poduri și a Fortului Eben-Emael a fost un mare succes
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
au organizat un atac împotriva intrării principale a fortului. În fața atacului conjugat inamic, garnizoana belgiană a capitulat la 12:30. Garnizoana fortului a pierdut 60 de soldați morți și 40 de răniți. Germanii au luat prizonieri aproximativ 1.000 de soldați belgieni. Parașutiștiii grupului „Granit” au pierdut 6 morți și 19 răniți. Atacul aeropurtat asupra celor trei poduri și a Fortului Eben-Emael a fost un mare succes al Fallschirmjäger (parașutiștilor ) din Sturmabteilung Koch. Piesele de artilerie al fortului au fost scoase
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
moldoveni față de baștina lor, ei fiind legați sufletește de pământul pe care l-au lucrat și de care nu s-au desprins odată cu confiscarea acestuia de către colhoz. Deși critică sistemul sovietic, Ion Druță dovedește în acest roman o atitudine filorusă. Soldatul rus este descris ca având toate calitățile posibile (politicos, amabil, respectuos, îndemânatic, ordonat, patriot și lipsit de ambiții imperialiste), având doar viciul consumului de alcool, dar fără excese. Găzduind timp de două săptămâni un ostaș rus, Onache Cărăbuș face în
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
rapidă a navigatorului de 28 de ani, Wilhelm-Friedrich Illg, a salvat echipajul. El a preluat controlul asupra aparataului, a luat înălțime pentru ca să scape de focul defensivei și a ordonat membrilor echipajului să se parașuteze. În timp ce bombardierele erau în plin atac, soldatul D. Roberts aștepta la capătul nordic al aeroportului să lanseze rachetele cu cabluri. Trei bombardiere s-a îndreptat spre zona în care se afla Roberts, luând ușor înălțime. Când au intrat în raza de acțiune a dispozitivelor defensive, Roberts a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
ei se revoltaseră împotriva sultanului și a autorității centrale din Istanbul și voiau să-și asigure securitatea în caz de nevoie. După terminarea dominației lui Mohammad Ali și a fiului său Ibrahim în Palestina, clădirea a deservit drept cazarmă pentru soldații otomani care păzeau orașul și drept închisoare. Semnificația inițială a cuvântului kıșla în limba turcă era „cazarmă”. Bătrânii orașului povesteau că în vreme de răzmerițe locale, militarii turci strigau către mulțime „Kıșla!kıșla!” în sensul de „La închisoare cu voi
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
să mute forțe spre sud, într-o ciocnire denumită . Armata a II-a Austriacă a fost rapid rechemată din Serbia dar era prea târziu, întregul front austriac prăbușindu-se în Galiția, rușii ocupând Lembergul. Când austriecii s-au retras, numeroși soldați slavi din armata austro-ungară s-au predat și s-au oferit chiar să lupte de partea rușilor. În total, rușii au luat circa 130.000 de prizonieri până la scăderea luptelor la 11 septembrie, producând în total 324.000 de morți
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]
-
de oști”. Revenit în tabăra moldovenească, Ieremia Golia îl anunță pe domnitor că a ajuns prea târziu pentru a opri trecerea Dunării de către turci și îl informează greșit că oastea otomană ar avea un efectiv de 10.000-15.000 de soldați și nu de 60.000 de oameni cum ar fi avut în realitate. Domnitorul este nevoit să-și schimbe planurile și se deplasează către Dunăre, stabilindu-și tabăra între lacurile Cahul și Ialpug. Cazacii lui Swierczewski nu-l cred însă
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
În 1915, Germania și Puterile Centrale au demarat o ofensivă împotriva Rusiei și au înaintat către Lituania și Kaunas. Armata germană a ajuns la cetatea Kaunas în iulie 1915. La acea dată, fortăreața era ocupată de circa 90.000 de soldați, sub comanda lui . Pentru a ataca cetatea, germanii au adus patru divizii, pe care le-au pus sub comanda lui . Pentru a susține acest atac, germanii au construit o cale ferată pentru a transporta obuzierul lor de . Proiectilele acestui obuzier
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
intensificat bombardamentul, dar garnizoana cetății a rezistat la câteva tentative de a rupe perimetrul defensiv. După câteva zile, bombardamentul cetății a ajuns la apogeu; apărătorii au suferit pierderi grele, între 50% și 75%. La 14 august, peste 1.000 de soldați din trupele de apărare au fost uciși, dar germanii nu au reușit să cucerească cetatea. A doua zi însă, proiectilele de Gamma-Gerät au distrus Fortul I și germanii și-au transferat atenția asupra Fortului II. Luptele se duceau acum în interiorul
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
zi, Armata a XII-a Rusă a lui Plehve a contraatacat și a frânat înaintarea germană. Contraatacul a pus capăt înaintării germane și a dus la sfârșitul bătăliei. a fost ultima operațiune a ofensivei germane din nord. Rușii pierduseră mulți soldați și mult teren, dar împiedicaseră înaintarea germanilor adânc în Rusia. Germania, la rândul ei, nu s-a apropiat de obiectivul de a scoate Rusia din război. Mai la sud, ofensiva lui eșuase cu pierderi grele, și cetatea Przemyśl a fost
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
au existat și unele unități care nu au intrat în panică. În fața înaintării de nestăvilit a armatei germane, guvernul s-a retras la Bordeaux iar, pe 14 iunie, orașul Paris a fost declarat oraș deschis. Liderii francezi le-a cerut soldaților să reziste cu orice preț pe aliniamnetul rârurilor, pentru împiedicarea înaintării armatei germane spre sudul țării. Loara, date fiind așezarea, lățimea și adâncimea sa, trebuia sădevină un obstacol major împotriva înaintării Wehrmachtului. Sectorul dintre Candes-Saint-Martin (Indre-et-Loire) și Le Thoureil (Maine-et-Loire
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
orașe deschise”, au fost ocupate de germani. Întâmplarea a făcut ca în zonă să se afle Divizia I de cavalerie germană. Bătălia de la Saumur a opus astfel absolvenții școlii germane de cavalerie cadeților școlii franceze. Germanii aveau 10.000 de soldați, tancuri, mașini blindate, artilerie și echipamentul divizional obișnuit, în vreme ce tabăra franceză era formată din 800 de cadeți, instructorii lor și un număr de soldați aflați în retragere, care au fost mobilizați pentru organizarea apărării. Pe 18 iunie 1940, cadeții francezi
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
a opus astfel absolvenții școlii germane de cavalerie cadeților școlii franceze. Germanii aveau 10.000 de soldați, tancuri, mașini blindate, artilerie și echipamentul divizional obișnuit, în vreme ce tabăra franceză era formată din 800 de cadeți, instructorii lor și un număr de soldați aflați în retragere, care au fost mobilizați pentru organizarea apărării. Pe 18 iunie 1940, cadeții francezi au pus în poziții defensive două tunuri de 75 mm, 10 tunuri vechi de 25 mm, 35 de mitraliere, patru mortiere de 81 mm
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
fost citată prin Ordin de zi de către Maxime Weygand. Orașul Saumur a fost decorat cu „Crucea de război 1939-1945” cu frunze de palmier, în ordinul de decorare menționându-se faptul că localitatea a devenit un simbol al patriotismului francez. Printre soldații francezi căzuți în luptă s-a numărat organistul și compozitorul Jehan Alain .
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]