32,577 matches
-
țipă Fernic. — Să bem ! și iar au dat pe gât din pahare. Să bem pentru unguri ! — Să bem ! — Să bem pentru țigani ! — Să bem ! — Să bem pentru toți oamenii ! Să bem pentru dragoste ! Să bem pentru băutură, să bem ! Să bem pentru viață ! — Să bem ! — Și mai ales... să bem pentru femei frumoase ! Și Fernic, amețit bine, nu se abține și o sărută pe Maria Tănase, care stătea lângă el. Aceasta-l împinge cu toată forța, încât Ionel, și șchiop de-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și iar au dat pe gât din pahare. Să bem pentru unguri ! — Să bem ! — Să bem pentru țigani ! — Să bem ! — Să bem pentru toți oamenii ! Să bem pentru dragoste ! Să bem pentru băutură, să bem ! Să bem pentru viață ! — Să bem ! — Și mai ales... să bem pentru femei frumoase ! Și Fernic, amețit bine, nu se abține și o sărută pe Maria Tănase, care stătea lângă el. Aceasta-l împinge cu toată forța, încât Ionel, și șchiop de-un picior, se vede
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gât din pahare. Să bem pentru unguri ! — Să bem ! — Să bem pentru țigani ! — Să bem ! — Să bem pentru toți oamenii ! Să bem pentru dragoste ! Să bem pentru băutură, să bem ! Să bem pentru viață ! — Să bem ! — Și mai ales... să bem pentru femei frumoase ! Și Fernic, amețit bine, nu se abține și o sărută pe Maria Tănase, care stătea lângă el. Aceasta-l împinge cu toată forța, încât Ionel, și șchiop de-un picior, se vede imediat trântit cu tot cu scaun pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fie atât de aproape de idolul său. — De unde ? — Din Iași, domnule. — O, dar ce oraș frumos, am petrecut câteva luni bune acolo. Moldovenii sunt cei mai calzi și totodată aprigi oameni pe care i-am întâlnit, singurii poate care știu să bea peste măsură, ca și cum ar avea totuși una, râde Cristi. După care bagă mâna în buzunarul interior al paltonului și scoate de-acolo niște bani, pe care îi întinde : — Ia, să aveți să vă distrați mai mult decât trebuie, tine- rețea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o ia la pas și să trăiască pe viu epoca muzicală începută în ’20. Nu în Montmartre, nici în Montparnasse, ci dincolo de ele. Să simtă fumul saloanelor, gustul mâncărurilor, să audă zumzetul publicului parizian, forfota capitalei culturale a lumii, să bea din vinurile și din apa lor, să rătăcească nop- țile sub razele lunii, alături de șobolani, să caute primele estrade pe care se făcuse istorie, să stea de vorbă cu artiștii locului, să-i înțeleagă și să le descopere viziunile, să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Tu crezi că e ușor să fii cântăreț, dai din gură și din mâini și gata. Dar eu trebuie să am atâta grijă de mine cât nu-ți imaginezi, mamă, nu-mi permit să nu am grijă de mine. Dacă beau acum un pahar de apă rece ca gheața, pot să stric două spectacole. Îmi pun pofta-n cui și găsesc alte leacuri pentru căldură. Da, sigur că da, mulți m-ar numi un simandicos, un snob pentru toate ofurile mele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
n-ar fi mai bine să ne cazăm mai întâi ? a fost curios Cristi. — Stați fără grijă, e totul rezolvat, mergem mai pe seară la Hôtel du Jardin. Dar mai întâi să vă veniți în fire, să mâncați și să beți câte ceva, să prindeți puteri, păi, cum ? Ehe, e timp pentru toate, nu vă aruncați încă în marele oraș, Andrei Ruse 224 pentru că o să vă sugă imediat de toate energiile, de nici nu vă dați seama. Cristi și Vladimir admirau pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
micuțului oraș de pe Dunăre s-a regăsit după atât timp și atât de departe de casă. O zarvă de nedescris s-a creat imediat, au început să se mute mese, scaune, să se strige, să se chiuie și să se bea peste măsură pentru o așa reîntâlnire. — Bibi, nu-mi spune, nu ți-o mai ajunge celebritatea Bucureștilor și ai venit să cucerești și frațujii, râde Mircea, Mircea Niculescu, fost coleg de clasă cu Cristi și cu Mihail Sebastian. Și, ia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mă, pe Vasile al nostru, care ne cânta pe stradă, să dormim liniștiți, când bubuiau tunurile la depărtare și nu mai știam care suntem vii și morți și unde ni-s ai noștri, chiar el e ! Două săptămâni am tot băut de bucurie ! Mergeam la cafenele și ne lăudam, ziceam : Ehe ! Cristian Vasile, qui chante Zaraza, est notre ami de Roumanie ! Așa fericiți am fost, cum nici nu îți închipuiești ! — Uite, eu nu m-am uitat pe disc la textier. Eram
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de care numai în povești auzise. A fost o zi cu adevărat magică, mergând pe urmele unui cântec, despre care Cristi avea să afle că era cu mult mai complex decât bănuise și că avea nenumărate variante și interpretări. Au băut la baruri în care se scrisese istorie, au urcat pe estrade despre care puțini știau că urcaseră, cu ani în urmă, idoli care au schimbat generații din temelii cu ritmurile lor suave și versurile curajoase politice sau de amor, cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Maria primește oma- giul înlăcrimat al Bucureștilor. Era deja amiază, trecut de șase, când Cristi a comandat a patra cafea, singur la o masă din capătul unei cafenele de lângă Cișmigiu, acolo unde îl aștepta pe Fernic. Nu avea chef să bea și nici să stea la taclale cu cineva. Era trist, ca mai toți în acele zile, și fuma țigară după țigară, fără să se gândească la ceva anume. Mintea i-o lua pe tot felul de drumuri scurte, aiurea, fără
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
masă în dreptul unei vitrine de pe Victoriei, prefera să se ascundă în birturi din periferii întunecate, să asculte în gol poveștile unor oameni pe care îi cunoștea într-o seară, iar a doua zi îi și uita. Nopți la rând doar bea fără oprire, bea până nu mai putea nici să vorbească, până nu mai putea să articuleze bine o nenorocită de consoană ; abia stătea rezemat de spătarele scaunelor șubrede, departe de a fi conștient, ascultând povești la fel de pline de alcool ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vitrine de pe Victoriei, prefera să se ascundă în birturi din periferii întunecate, să asculte în gol poveștile unor oameni pe care îi cunoștea într-o seară, iar a doua zi îi și uita. Nopți la rând doar bea fără oprire, bea până nu mai putea nici să vorbească, până nu mai putea să articuleze bine o nenorocită de consoană ; abia stătea rezemat de spătarele scaunelor șubrede, departe de a fi conștient, ascultând povești la fel de pline de alcool ca și el, fără
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și începea din nou să toarne pe gât. Nu vin, nu delicatese, doar tării, whisky-uri, vodci ieftine, țuici și poșirci de- ale casei, pahare după pahare pe care le stingea cu bere neagră. Iar când nu mai putea să bea, căuta țigani care au coca- ină sau opiu. În funcție de ce găsea, își continua ziua fie întorcându-se la crâșmă, plin de energie și gata iar să golească sticlele, fie rătăcind amețit, ca o legumă, prin cine știe ce parcuri, adormind lângă un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care veneau haotic și pe care nu le înțelegea, păreau dintr-un vis. Era mai mereu vânăt la față, dar mai ales pe corp, lovit tare de fiecare dată când intra într-un scandal cu te miri cine, pentru că-și bea atât de tare mințile, încât începea să-i înjure pe toți din jurul său, oameni de la mese, din crâșme, sau oameni de pe stradă. Fără niciun motiv, începea deodată să le sluțească pe femei în ultimul hal și să le scuipe, ba
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la vreun spital, să nu te recunoască vreunul, să vezi ce scan- dal pornește... — Ce spital, dragule ? Mă simt foarte bine, bâjbâie Cristi. — Știi în ce zi suntem, domnișorule Cristian ? — În mai. — În mai pe naiba să te ia. De când bei în neștire ? Știi ? — De ieri, c-a murit tata, și începe să lăcrimeze. — Doamne, a murit Fernic... Și asta acum vreo două săptămâni și ceva. — A murit Fernic ? ! A, da... și-a amintit Cristi. A murit Fernic... Și se apleacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a dat drumul la apă, la chiuvetă. A prins viață imediat ce și-a băgat capul sub jetul de apă și a simțit cum șiroaiele îi clătesc părul și fața. A stat așa minute bune, a și deschis gura și a băut pe nerăsuflate. Ochii îi erau roșii și obosiți. Pe nas abia dacă putea trage aer, era înfundat de jeg, de muci și sânge uscat, a trebuit cu unghiile să-și elibereze nările și, rupând din coji, a început din nou
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
costum cu o cămașă albă și l-a potrivit în oglindă, apoi a fugit la Capșa imediat să mănânce, pentru că nu mai putea rezista de foame. S-a așezat la masa la care stătuse ultima oară cu Fernic. Nu a băut vin, ca de obicei, ci două cafele tari, iar în loc de obișnuita-i ciorbă și salată și-a comandat o ceafă sățioasă și suculentă, cât două palme, pe care a devorat-o alături de un piure fierbinte. Încă o cafea și a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care pare să se încheie, voi trage de mine pentru a termina și ultimele ei minute, sărmanele clipe finale, în gloria pe care am cunoscut-o. Iar când voi termina și eu socotelile aici, voi veni la tine să mai bem, dragul meu Fernic, încă un pahar de vin, amintindu-ne în hohote de râs fiecare lovitură și cădere, iar cu lacrimi în ochi, fiecare pas făcut spre nemurire. Privesc cerul și mi-e dor de tine, de avionul tău cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deprimat și cătrănit, nu îi mai poate face să zâmbească și să radieze ca altădată. Nu își mai găsește locul și nici sensul, doarme tot mai puțin și e din ce în ce mai obosit, mănâncă la fel de rar și își simte trupul bolnăvicios și bea și fumează fără oprire, ajungând să-i tremure mâinile și degetele de atâta otravă. Stă parcă tot mai aplecat, iar zâmbetele ascund o ușoară forțare. Continuă să câștige bine, însă pauzele tot mai dese pe care le făcea, nemaiapărând chiar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Să cântăm de Strauss, cu versurile românești ale lui Bébé Altman : Să cântăm, să dansăm Și din viață să gustăm, Doar așa vom afla Cât de scurtă, dar dulce e ea. Să cântăm, să dansăm Și de toate să uităm, Beți și voi, fiți vioi Nu știi mâine ce va fi cu noi. Apoi dizeurul cobora de pe scenă pentru a se amesteca printre mese, alături de un violonist, și fura de pe masa unor clienți un pahar de vin, din care lua o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
are ce să fie serios, dragilor, stați liniștiți, că n-am făcut nimic. — Păi, nu, dar poate or vrea să vă întrebe de altcineva. — Și ? N-au răbdare până mâine ? Ce să le zic oamenilor ? Stați, domnilor, puțin, nu vă beți vinurile, mai răbdați că nu știu ce ofițeri au de lămurit nu știu ce mistere la două noaptea. Hai c-am trăit-o și p-asta ! Înțelegeam să vină și ei la începutul pauzei, măcar să mă lămurească despre ce e vorba. Cu siguranță vreo
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
domnule Vasile, dar nu cu siguranță. Îmi ajunge ! Luați-l și închideți-l ! Dați-i jos hainele, spălați-l de vomă și de sânge și aruncați-i o uniformă de deținut. Și să nu vă prind că primește ceva de băut sau de mâncare până mâine, nici pernă, nici plapumă să nu primească, îl lăsați așa cum este, pe viitor domnul Vasile să mediteze de două ori mai bine înainte de a face pe viteazul cu niște militari, din poziția sa ingrată de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
jeg, pe lângă mirosul înțepător de mucegai și umezeală din celulă, care i-a stârnit imediat câteva crize de tuse puternice, până când fața toată i s-a umflat și a vărsat din nou. Îi era sete și n-avea nimic de băut. Abia la dușuri reușise să soarbă puțin din apa rece ca gheața, cu gust de clor și fier. Nu-i dăduseră nimic cu care să se șteargă, a pus uniforma pe trupul încă ud, iar în răcoarea aceea teribilă ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
clipe a fost fericit că a putut, dincolo de muzică, să schimbe poate unele destine. Sau cel puțin să lumineze unele zile întunecate, așa cum și tânărul ospătar i-o luminase pe-a lui. Și-a luat micul dejun obișnuit, și-a băut cafelele, a lăsat din nou un bacșiș măricel, nu ca pe timpurile bune, dar oricum destul de însemnat pentru buzunarele sale aproape goale. Și de- acolo a plecat să viziteze pentru ultima oară marile bulevarde ale Bucureștiului, pustii acum, dărăpănate, marile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]