29,398 matches
-
Sagu. S-au cazat în casele de pe strada cu biserică (catolică), locuitorii fiind evacuați. Sagu a avut 75 de soldați căzuți, în armată română și germană, în al doilea război mondial. Și sub populația civilă au existat 4 morți. Un destin groaznic avea să cutremure societatea comunei după 1945, atunci când fiecare femeie cu vârsta între 18 și 30 de ani și fiecare bărbat cu vârsta între 17 și 45 de ani, au fost duși la muncă silnica, în minele și colhozurile
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
a ieșit de sub tipar următorul volum de poezii, Чётки (Mătănii). Tipărit inițiat cu un tiraj de 1000 exemplare, volumul a fost retipărit în opt ediții până în 1923. Anna Ahmatova spera că anul 1914 va reprezenta un moment de răscruce în destinul Rusiei, începutul necalendaristic al secolului XX. scria ea în notele ei autobiografice. În versurile celor două culegeri, contemporanii au intuit, în mod greșit, note autobiografice, care le-ar fi permis să vadă în ele fie un „jurnal liric”, fie un
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
Aral cu peste 10 m a condus la închiderea (în 1983) portului maritim, iar ulterior și a fabricii de prelucrare a peștelui, una din cele mai mari din Asia Centrală. În prezent în oraș mai locuiesc doar vreo 2 mii persoane. Destinul ului, cîndva una din cele mai importante stațiuni turistice din Asia Centrală sovietică, este un exemplu al impactului catastrofei ecologice cauzate de secarea Aralului.
Muinak () [Corola-website/Science/300757_a_302086]
-
seria Octogonul și încearcă să surprindă antiteza dintre iubire și ură specifică oricărei relații umane. Caracteristica principală a personajelor create de scriitor este caracterul puternic al acestora și încrederea în forțele proprii pentru a-și putea depășii propriile condiții. Cercetarea destinului și oglindirea acestuia prin ochii personajelor este o constantă care poate fi regăsită în fiecare din romanele de dragoste scrise de Pavel Coruț, iar drumul pe care trebuie să îl parcugă fiecare din personajele întâlnite în aceste romane este unul
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
domnilor munteni se poate spune că, în această perioadă, țăranii din Sebeș erau oameni liberi, singurul lor stăpan fiind voievodul, față de care aveau anumite obligații financiare și militare. Domnii munteni aveau însă nevoie de o clasă politică care să conducă destinele colectivitații sătesti și să țină legatura cu voievodul și cu divanul domnesc. În acest sens, ca urmare a unor servicii deosebite, militare mai ales, domnii munteni, prin diplome voievodale au înnobilat pe anumiți țărani, acestora sub titlul de boieri, domnul
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
1989-1990). În perioada 1993-1997, este profesor universitar, apoi în anul 1997 iese la pensie. În perioada 1989-1990, deține funcția de președinte al Asociației Istoricilor din Moldova. Începând din anul 1994 este redactor-șef al revistei trimestriale de istorie și cultură "Destin Românesc". Alexandru Moșanu este profesor universitar, doctor habilitat în științe istorice, precum și membru de onoare al Academiei Române din anul 1993. Alexandru Moșanu a intrat în viața politică din Basarabia după "restructurarea" lui Mihail Gorbaciov, pe valul mișcării de renaștere națională
Alexandru Moșanu () [Corola-website/Science/301003_a_302332]
-
noua clădire, iar în anul 1961-1962, Școala din Marin a dat prima promoție de absolvenți a șapte clase generale. Directorii care și-au adus aportul la ridicarea noului locaș de învățământ au fost, Dumitru Meseșan (1949-1962) și Vespasian Onac (1962-1964). Destinele Școlii Generale din Marin au fost conduse ulterior de următorii profesori: Cristuțiu Ioan (1964-1974; 1988-1989; 1990-1997), Maxim Petru (1974-1975; 1980-1988; 1989-1990), Marian Ioan (1975-1976), Morar Ioan (1976-1980), Goron Grațian (1997-2000), But Florica (2000-2006), Sârbu Daniela (2006-2007), Tărău Simona (2007-2008) și
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
au scris si vor continua să scrie. Frescele cu Adormirea Maicii Domnului și autoportretul pictorului - unicat, păstrate azi la Muzeul de Artă al României, sunt emblematice. Până la un punct, ctitoriile surori ale căpitanului Mănăilă, Bordești și Recea, au avut un destin similar: au fost închinate altor mănăstiri, exploatate, distruse și părăsite de monahi. Mănăstirea Bordești, înzestrată de căpitanul Mănăilă cu peste 40 de pogoane de vie, a fost închinată de fii acestuia Episcopiei Buzăului, iar către sfârșitul secolului XVIII, Episcopia a
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
de autorități în anul 1981. Închiderea mișcării a fost cel mai mare scandal care a zguduit mediile intelectuale bucureștene într-o perioadă relativ recentă, proaspătă încă în memoria protagoniștilor și a martorilor. El a zdruncinat și uneori chiar a frânt destinele unui număr considerabil de oameni: cercetători, artiști, scriitori, ingineri, medici, funcționari de rang superior. Unele dintre personajele principale, secundare sau episodice ale cărții sunt personalități de mare vizibilitate: Andrei Pleșu, Octavian Paler, Adrian Păunescu, Aurora Liiceanu, Ion Mânzatu, Aneta Spornic
Yoga () [Corola-website/Science/296757_a_298086]
-
constituit un element de presiune continuă asupra țărânilor, în final fiind nevoiți să intre în Gospodăria Agricolă Colectivă, înființată în martie 1961. În primăvara anului 1961 "Tovărășia " se transformă în Cooperativa { Gospodăria } Agricolă de Producție, conducerea acesteia preluând practic și destinele sătenilor.Imediat după colectivizare, în perioada 1961 - 1962, se introduce curentul electric în sat, respectiv un fir de telefon la sediul Cooperativei agricole de producție și un aparat de proiecție filme la căminul cultural din sat. În martie 1961 structura
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
s-o impună ca atare(...) Ceea ce pare să-i scape lui Ilariu Dobridor, cu sau fără voie, este altceva: bivalența atitudinală a evreilor, care nu-s deloc atât de «degenerați» și de «dizolvanți» când e vorba de ei înșiși, de destinul istoric al lui Israel(...) E cert că nimeni nu va fi surprins că, o dată cu instalarea comunismului în România («moșit» din exterior de ruși, iar din interior mai ales de proaspeții cetățeni evrei), soarta lui Ilariu Dobridor a fost pecetluită. Scăpat
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Thales este amintit de Plutarh ("Solon") , Cicero ("De divinatione"), Seneca ("Nat. Quaestiones"), Plinius cel Bătrân ("Naturalis Historia"), Galenus ("In Hippocratis. De humoribus"), Clement din Alexandria ("Stromate"). Thales este aproape uitat în Evul Mediu și la începutul erei moderne, împărtășind, astfel, destinul tuturor presocraticilor. Se pierd multe, dar se păstrează ”elementologia”. Kant spune în "Logica" că cel "care introduce aplicarea rațiunii speculative și de la care pornesc primii pași ai intelectului uman către cultura științifică este Thales, întemeietorul școlii ioniene El a fost
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
Piłsudski (folosind pseudonimul, „"Mieczysław"”) a devenit comandant-șef al unei Asociații de Pușcași ("Związek Strzelecki"), care în 1914 ajunsese la 12.000 de membri. În 1914, Piłsudski a declarat că „numai sabia mai poartă acum vreo greutate în balanța pentru destinul unei națiuni.” La o reuniune la Paris, în 1914, Piłsudski a profețit că în iminentul război, pentru ca Polonia să-și recâștige independența, Rusia trebuie să fie învinsă de Puterile Centrale (Austro-Ungaria și Imperiul German), și ca cele din urmă să
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
verde", 1966), un roman care demonstrează influența puternică a lecturilor din William Faulkner în care vede un suflet geamăn. Romanul descrie un bordel ce se numește „Casa verde” și a cărui prezență aproape mitică afectează viețile personajelor. Acțiunea principală urmărește destinul unei fete, Bonifacia, care este cât pe aci să se căsătorească la biserică dar care se metamorfozează în La Selvatica, cea mai cunoscută prostituată din „Casa verde”. Romanul i-a confirmat poziția de mare scriitor în America Latină și i-a
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
al ziariștilor fasciști din 1945 și a celor din exil (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Aron Cotruș, Ștefan Baciu), cât și din cauza absenței unor scriitori proletcultiști ca Mihai Beniuc și Eugen Jebeleanu. Acest episod este semnalat de Monica Lovinescu în revista "Destin" apărută în Spania, care face o analiză a polemicii iscate atunci în România. Împotriva lui George Ivașcu, înverșunat contestatar al antologiei semnate de Manolescu, scriitoarea din exil remarcă, la p. 131: "Singurul criteriu cu putință privind trecutul este cel estetic
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
cel mult istoriei literare. Operele, literaturii. Totul e de a ști dacă poezia unor Crainic, Gyr sau Crevedia înfruntă timpul ca poezie. Acesta este tărâmul pe care-l alesese Nicolae Manolescu, și era singurul justificat (Monica Lovinescu, Asaltul umbrelor, în "Destin", Madrid, 1969, 19-20, p. 126-135). Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă a spectrului politic și a fost adeptul tendințelor tradiționaliste religioase, susținând că România trebuie să rămână credincioasă moștenirii spirituale creștin-ortodoxe.. A fost carlist, anti-carlist, colaborator cu
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
Hod, care era orb, el l-a omorât pe Baldur. În mitologia nordică, una din cele mai tragice secvențe este moartea lui Baldur, zeul luminii și al purității. Sfârșitul fusese anticipat de Frigg, mama sa, zeița cerului, cea care cunoaște destinele tuturor, dar nu are voie să le dezvăluie nimănui. Zeița încearcă să evite tragedia, cerând tuturor elementelor naturii să îl protejeze pe Baldur, mai puțin vâscului, pe care îl consideră neînsemnat. Imun la amenințarea forțelor naturale, Baldur stârnește curiozitatea celorlalți
Baldur () [Corola-website/Science/299543_a_300872]
-
îi succede fratele său, fostul co-împărat Matei Cantacuzino, care continuă politica acestuia înțeleaptă și apoi, pentru scurt timp în 1483, fiul acestuia Demetrios, care îi cedează apoi tronul lui Theodor Paleologul, al treilea fiu al lui Ioan al V-lea. Destinul tragic al Imperiului Bizantin este împărtășit și de familia Cantacuzino: un membru al acesteia, neidentificat, moare chiar pe 29 mai 1453 (Căderea Constantinopolului) alături de împăratul său Constantin al XI-lea Paleologul, Demetrios, fostul despot al Moreei, este capturat de turci
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
din învățământ a lui Titu Maiorescu, Negulescu se transferă la București, ocupând catedra fostului său profesor. În 1934 publică "Geneza formelor culturii" și în 1936 e ales membru titular al Academiei Române. În 1938 îi apare primul volum din vasta lucrare "Destinul omenirii". Volumul IV apare în 1944. În 1940, autoritățile antonesciene îl pensionează, forțat, din învățământ (avea numai 68 de ani). Odată cu el sunt pensionați și C. Rădulescu-Motru, Mihail Dragomirescu. În 1941 începe publicarea monumentalei lucrări "Istoria filosofiei contemporane". Volumul IV
Petre P. Negulescu () [Corola-website/Science/299620_a_300949]
-
și pentru că gândirea teologică rusească s-a murdărit încercând să dovedească că învățătura Evangheliei aprobă iobăgia și pedeapsa corporală, opulența bogaților și pedeapsa capitală, măsurile coercitive contra conștiinței oamenilor și multe alte lucruri. Profesorul considera că există o paralelă între destinul lui Gură-de-Aur, alungat cândva în exil de către bogații Constantinopolului, și excomunicarea lui Tolstoi din rândul credincioșilor de către Biserica Ortodoxă Rusă. Sergei Bulgakov, un teolog ortodox, filozof și economist, s-a arătat și el scandalizat de faptul că Biserica Ortodoxă a
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
despre superioritatea omului natural asupra omului produs al civilizației citadine. Între 1863 și 1877, Tolstoi a scris cele două mari capodopere, „"Război și pace"” (1869) și „"Anna Karenina"” (1877). Prima redă evenimentele din timpul invaziei lui Napoleon văzută prin prisma destinului câtorva familii rusești și în special prin ochii a două personaje, prințul Andrei Bolkonski și Pierre Bezuhov, care încearcă să descopere sensul vieții. Cea de-a doua, reprezentând una dintre cele mai mărețe povești de dragoste din literatura mondială, ilustrează
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
limba rusa Limba velșă: în limba franceză: în limba sârbă Scriitori de limbă rusă născuți în Ucraina: Vezi și: Listă de scriitori maghiari, Literatura maghiară Imre Kertész (1929- ), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2002, autor al romanelor "Fără destin", "Kadis pentru copilul nenăscut" Romancieri în alte limbi, născuți în Ungaria
Listă de romancieri () [Corola-website/Science/299062_a_300391]
-
editoriale. Considerat de unii cel mai mare scriitor francez în viață, Michel Houellebecq este astăzi unul dintre cei mai citiți autori din întreaga lume. Presărată cu numeroase elemente de scandal, opera lui Houellebecq apare ca o reflecție critică lucidă asupra destinului umanității, reprezentativă pentru sentimentul de solitudine și derută al omului contemporan după moartea ideologiilor și apariția noilor provocări ale științei. Interviuri
Michel Houellebecq () [Corola-website/Science/299119_a_300448]
-
speranța atingerii unui prag superior al fericirii, prin inițiere sau într-o „viață de apoi”. Alții, însă, nu au încetat să caute răspunsuri raționale, străduindu-se să ajungă, prin abstractizarea gândirii, la principiile ce reglementau viața și moartea, existența Universului, destinul oamenilor. Pentru ei, știința, unită, pe atunci, cu filosofia, trebuia să suplinească religia oficială, acceptată doar ca un simplu exercițiu de ritual. Ionienii Thales din Milet, Anaximene, Anaximandru și Heraclit din Efes identificau ca elemente fundamentale ale naturii și cosmosului
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
prin creațiile rafinatului Sofocle ("Antigona", "Orestia", "Oedip" etc.) și ale sensibilului Euripide ("Electra", "Medeea"), apreciat de Aristotel drept „cel mai tragic dintre poeți” și preluat creator de Corneille și Racine. Spre deosebire de tragedie - axată pe temele solide ale eroismului și nedreptului destin uman - comedia funcționa ca un neîndurător „formator” de opinie publică, biciuind, cu Aristofan ("Cavalerii", "Viespile", "Adunarea femeilor"), viciile „demagogilor” și ridicolul unor zei. Comedia de „moravuri”, în special, a înflorit în secolele V - IV î.Hr., în contextul manifestării individualismului și
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]