29,295 matches
-
nunțile se făceau cu călărași spre fericirea mireselor ce ieșeau cu părinții și frații mai mici în pridvar ca niște prințese, ca niște invoalte flori albe ca să fie culese și să fie duse la casele mirilor ce le așteptau cu dor în suflet și cu foc năvalnic în sânge. Era o viață patriarhală care merita să fie trăită. Asupra omenirii însă, asupra Europei în special, pluteau nori tot mai grei, tot mai învolburați. Lumea mare nu avea liniște. Foarte curând țara
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
moșia pe un preț derizoriu, de ce n-am sustrage și noi, boresele anilor lumină, un sac, doi de cartofi, uneori char o tonă, două, adunați de pe lot în urma studenților veniți de la Sibiu care recoltau și ei fără convingere, așa în dorul lelii. Transportul acestei recolte ilicite la domiciu era asigurat de cele mai multe ori, de însuși unul dintre șoferii sau tractoriștii ceapeului, contra unui păhăruț de rachiu. Și toată lumea era mulțumită. A fost atunci o perioadă de prosperitate pentru locuitorii satului. De la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dar de data asta între mine și Svetlana. Am avut șansa ca, înainte să izbucnim, să discutăm unul cu altul. Ne-am dat seama de jocul lui Soare, am plecat de la el și am bîntuit o vară întreagă prin țară, dor mind pe unde apucam (inclusiv prin gări). Ar putea părea, din afară, o poveste „romantică“, cu doi tineri care se iubesc atît de mult, încît nimic nu stă în calea sentimentelor lor. Cu dragostea care învinge, pînă la urmă, totul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sport pardosit cu zgură, asistați și încurajați de un număr mare de susținători. Novicii din clasele a IX-a stau cu ochii ațintiți pe poarta de intrare în curtea școlii ca să surprindă la timp venirea părinților sau a altor vizitatori. Dorul de casă și de cei dragi le este încă fierbinte. Potrivit cerinței de a fi cât mai mult timp în mijlocul elevilor, ca director mă aflu în școală chiar și în multe zile de sărbătoare. Circulând alene prin curte, în apropierea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dintr-un sat nu prea apropiat de Iași să-și vadă feciorul normalist începător, purta pe umăr o traistă plină cu obiecte de îmbrăcăminte, trebuitoare băiatului, și cu bunătăți din gastronomia proprie familiei, bunătăți cărora adolescentul le ducea, cu siguranță, dorul. Întâlnirea dintre mamă și fiu a fost fără efuziuni. Băiatul i-a sărutat cuviincios mâna mamei iar ea l-a sărutat călduros pe obraji. Mi-a reținut însă atenția începutul convorbirii dintre ei. Cu voce scăzută, dar suficient de tare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ea, în vremurile bogate în lipsuri și neajunsuri, bunicul ei, trăitor pe meleagurile unde strălucesc spiritele lui Irimescu și Labiș, a venit la Iași să-și viziteze nepoata purtând în spate o traistă doldora de bunătăți cărora studenta le ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni, cozonaci bine crescuți și aromați, așa cum numai bunica știe să facă, pâine pufoasă și gustoasă, friptură fragedă de rață și de găină, fructe etc. Nepoata s-a cam sfiit când colegelor ei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să se bucure de vremea frumoasă și să ajungă, cum o putea, la un vechi prieten care locuiește într-un cartier mărginaș, unde are o locuință pe pământ. Nu s au mai văzut de aproape un an și îi este dor să mai depene împreună amintiri, să mai afle noutăți și să îndepărteze, măcar pentru câteva ore, urâtul singurătății. Pregătirile pentru această temerară călătorie, o adevărată aventură pentru orice om atins de aripa nefastă a decrepitudinii, le face cu tot dichisul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
voie aerul proaspăt și parfumat, întâlnea la tot pasul foști colegi, cunoscuți, foști elevi, avea cu cine schimba o vorbă, privea cu îngăduință și simpatie jocurile gălăgioase ale copiilor veniți aici cu părinții sau bunicii, încercând astfel să-și stingă dorul de proprii nepoți, aflați la mii de kilometri distanță de țară. De câțiva ani, de când suferințele și neputințele s-au înmulțit este nevoit să stea mai mult în casă iar relațiile cu lumea s-au redus dramatic. Mulți dintre foștii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în urbea natală ca să petreacă, împreună cu părinții și ceilalți apropiați, Paștele și concediul anual. De un deceniu de când se află pe îndepărtate meleaguri străine, eroul acestei povestiri revine în țară cam din doi în doi ani pentru a-și potoli dorul de locul copilăriei și de cei dragi, dor ce îi macină neîncetat sufletul. Fiindu-mi rudă apropiată, am avut adeseori prilejul să-l întâlnesc, să ne bucurăm că ne am revăzut și să stăm de vorbă pe îndelete. În discuția
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ceilalți apropiați, Paștele și concediul anual. De un deceniu de când se află pe îndepărtate meleaguri străine, eroul acestei povestiri revine în țară cam din doi în doi ani pentru a-și potoli dorul de locul copilăriei și de cei dragi, dor ce îi macină neîncetat sufletul. Fiindu-mi rudă apropiată, am avut adeseori prilejul să-l întâlnesc, să ne bucurăm că ne am revăzut și să stăm de vorbă pe îndelete. În discuția lejeră și molcomă despre oameni, locuri și întâmplări
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
satisfacția împlinirii unei puternice dorințe. A mers apoi la cimitir, a aprins câte o lumânare la mormintele în care bunicii își dorm somnul de veci, le-a fotografiat crucile și florile care îi veghează. Va duce cu el, în înstrăinare, dorul mereu arzător pentru locurile natale, amintirile neșterse ale copilăriei, dragostea părinților și neuitarea - a încheiat emoționanta sa povestire Dumitru Dascălu. Amintiri la vânzare Aproape fără excepție, fiecare om păstrează în cămara minții amintirile despre începuturile existenței sale în familia de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
s-a scurs de la trecerea în neființă a poetului Mihai Munteanu, gândurile mi înnegurate s-au îndreptat în flux continuu spre Cordăreni, acolo unde, în colțul de rai pământean, amicul meu își trăia singurătatea și își scria cărțile. Mi-e dor, frate Mihai, de taifasurile noastre susținute în înconjurul de verde sănătos al curții tale, de clipele de tihnă sufletească, de cântecul păsărelelor ce sălășluiau în crângul des și răcoros, de dialogurile spiritualizate antrenante, mi-e dor de tine, prietene drag
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
scria cărțile. Mi-e dor, frate Mihai, de taifasurile noastre susținute în înconjurul de verde sănătos al curții tale, de clipele de tihnă sufletească, de cântecul păsărelelor ce sălășluiau în crângul des și răcoros, de dialogurile spiritualizate antrenante, mi-e dor de tine, prietene drag, de sufletul tău cald și vibrant, de chipul tău care emana lumina interioară și înțelepciunea vârstei și a culturii acumulate de-a lungul vieții de dascăl, de intelectual dedicat lecturii și scrisului. Că Mihai Munteanu era
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mereu în incita taberei dar în vagonul 13 ne-am regăsit pentru a fi împreună cu toții până la Steierdorf - Anina. Drumul de întoarcere acasă, mi s-a părut lung, mult mai lung, interminabil. La un moment dat mi s-a făcut dor de casă. Abia așteptam să ajung acasă ca să povestesc cum a fost la mare. Când am ajuns la Turnu-Severin a început să apună soarele dar pe Dunăre am văzut pe lângă alte ambarcațiuni și acel vapor care scotea un fum
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la fel momentul fericirii sau necazul de lângă noi, în albumul familiei lăsat pe un raft prăfuit de timp și uitat de noi. Cu ajutorul cuvintelor îndrăznețe îmi aștern gândurile nespuse și neștiute, de cei ce mă vor, tresărindu-le inima de dor. Las totul moștenire la cei ce vor veni după ce voi pleca în zbor în lunga mea călătorie cu gândul să expun lucrările pe simezele de la Sfântul Petru, din pridvor. La vernisaj vor veni toți sfinții iar Dumnezeu critic va fi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aceasta fiind o formă de magie prin careși atrag pețitorii. Că unele chiar „urinează discret“ pe acei tăciuni și, cu cât tăciunii sfârâie mai tare, cu atât e mai bine, căci băieții la care se gândesc se vor aprinde de dorul lor și vor veni la ele negreșit. Din când în când, vocea comentatorului amuțește, iar fetele se pornesc să zică un cântec de șezătoare, pe care de data aceasta îl auzim și noi. La un moment dat, apar și băieții
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pre limba „țărănească“, desigur - unui țăran, un fel de rapsod popular, iar acesta nul înțelege. (Ceva de tipul „Bade, tu când horești?“ „Ce să fac?“ „De horit, tu când horești?“ „Adică, ce vreți să spuneți?“ „Când te apucă pe tine dorul să cânți?“ „Aaaa, păi ziceți așa!...“) După ce lam văzut în emisiunea Înapoi la argument, mia fost clar că autenticul Grigore Leșe nu e decât un personaj de operetă. În plus, un personaj de o egolatrie incredibilă. Dacă nu știați, singurul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Înseamnă a cunoaște mult, ci a iubi cît mai mult. Dacă acceptăm această definiție, n-ar mai fi nimic de adăugat Împotriva globetrotterilor care văd fără să simtă. În calul troian al vicleanului Ulise se ascunde o inimă sîngerînd de dorul Ithacăi. Și primul lucru aflat de pe buzele acestui aventurier e (iarăși) o declarație de dragoste. Corabia sa cu o singură pînză nu se Îndepărtează niciodată prea mult de țărm. Pentru a afla că aici nu e vorba numai de prudență
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și marea arată azi la fel; Însă nu În primul rînd ea mă cheamă acum; mă simt bine sub acești gutui În foșnetul cărora există tot ce mi-ar putea spune și marea azi și Încă ceva În plus, un dor de copilărie care mă tulbură; un dor de țărm, de obișnuit, de cei pe care-i iubesc; aici trăiesc o aventură Încă și am nostalgia lucrurilor firești; dragostea mea nevoită o vreme să se restrîngă la lumină, la nisip, la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu În primul rînd ea mă cheamă acum; mă simt bine sub acești gutui În foșnetul cărora există tot ce mi-ar putea spune și marea azi și Încă ceva În plus, un dor de copilărie care mă tulbură; un dor de țărm, de obișnuit, de cei pe care-i iubesc; aici trăiesc o aventură Încă și am nostalgia lucrurilor firești; dragostea mea nevoită o vreme să se restrîngă la lumină, la nisip, la spuma valurilor, la arbori și stînci, țîșnește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
descurca singură, dar ca orice om, tânjea după dragoste. Simțea în ceafă ace fierbinți care-i sfredeleau capul, transmițându-i emoții ce-i invadau inima și întreg trupul. Ochii îi ardeau ca niște cărbuni aprinși și avea senzația că o dor toate componentele corpului său. Își dăduse seama că pătrunse prea mult pe un teritoriu străin. Regreta, deja, că acceptase atâtea avansuri și cu câtă ușurință se lăsase sărutată. Noaptea era pe sfârșite. Simți atingerea lui când o sărută și genunchii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stătea în picioare, deși nu-și amintea când se ridicase. În timpul celor două pahare cu vin auzi ușa care se deschise, făcându-și apariția Valentin cu un aer de dominator. Văzându-și fiul, maică-sa exclamă: O Doamne Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine, de voi toți. - Mamă, arăți bine ca întotdeauna! Ești tot atât de frumoasă!, zise sărutând-o. - Ehei! Ce n-ar da omul să rămână mereu tânăr. Am îmbătrânit și eu, mamă! Timpul nu iartă pe nimeni, pașii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
avea când intrase în casă. Îl luă cu grabă în brațe, îl sărută și îl strânse peste măsură și iarăși îl sărută de nenumărate ori întrebându-l: - Ce faci tu tutuțule...tutuțu lui tăticu’. Vino la tăticu’! Mi-a fost dor de tine tare...tare, și iarăși îl sărută. Îi scoase cămășuța din pantaloni uitându-se peste trupușorul lui fraged de parcă ar fi vrut să vadă dacă totul era în regulă. Părul moale și mătăsos al lui Nicky era precum culoarea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
văduvă ești. Când îți moare un copil, nimic nu mai ești. Blestema moartea care nu ținea cont de rândul fiecăruia, care fusese așa de crudă când din brațe i-l smulse, lăsând-o cu o mare jale și cu un dor nestins. Carina și Valentin făcuseră tot ce trabuiau să facă. Nu aveau ce să își reproșeze. Aproape că se ruinaseră; în ziua de 4 martie ’75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din răsputeri să se detașeze de un trecut sumbru pe care nu mai dorea să și-l amintească. Da, existau o sută de motive, poate mii. Pentru toate acestea își lăsase copilul deseori acasă și pentru asta o cuprindea mereu dorul. Alin era destul de înalt, bine făcut, cu mâinile și picioarele lungi și musculoase, buzele îi erau cărnoase și roșii, iar sprâncenele groase și negre aveau o linie frumoasă ce exprima hotărâre. Era în floarea tinereții și se plângea neîncetat de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]