29,866 matches
-
Moru le-a recunoscut ca fiind ale lui. Tocilescu a aflat însă că Moru se numea de fapt Costache, nu Ștefan; în plus, la 1861 Zilot ar fi trebuit să fi fost octogenar nu hexagenar. Totuși, Tocilescu a formulat o ipoteză îndrăzneață dar destul de șubredă: este posibil ca Odobescu să se fi înșelat atunci când și-a adus aminte de creatorul manuscriselor, acestea aparținând probabil tatălui lui Moru. Cum numele acestui tată nu este cunoscut, Tocilescu a presupus că el era acel
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
el era acel Ștefan pomenit prin poeziile lui Zilot și și-a sintetizat concluziile în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, vol. V din 1885. Totuși, dându-și seama că ar putea greși, și-a lăsat o portiță pentru alte ipoteze, menționând că „cercetările ce vom face mai departe poate că vor arăta că ne-am înșelat”. Ipoteza "(Ion) Fănuță" În 1889 Tocilescu a reluat problema, mergând la Ștefan D. Grecianu - un tânăr preot ce slujea la biserica Sărindar, specialist în
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
istorie, arheologie și filologie”, vol. V din 1885. Totuși, dându-și seama că ar putea greși, și-a lăsat o portiță pentru alte ipoteze, menționând că „cercetările ce vom face mai departe poate că vor arăta că ne-am înșelat”. Ipoteza "(Ion) Fănuță" În 1889 Tocilescu a reluat problema, mergând la Ștefan D. Grecianu - un tânăr preot ce slujea la biserica Sărindar, specialist în genealogii. Acesta a precizat că într-o zi a auzit-o pe mama lui George Cantacuzino vorbind
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
praf și cenușă, formând nori groși, împiedicând astfel lumina soarelui să pătrundă. Dispariția habitatelor de coastă poate să fi contribuit și ea la această extincție. S-a descoperit și un crater de 500 km în diametru în Antartica, apărând și ipoteza prăbușirii unui meteorit. Chiar și trilobiții, ce au trăit în cambrian au dispărut.
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
este "glissandi" (gen masculin). În limba engleză, din jargonul chitarei face parte termenul slide, având același înțeles cu glissando. Există însă și alți termeni care fac trimitere la variate tehnici de obținere de glissandi. Originea efectului este probabil populară, această ipoteză fiind susținută de faptul că însăși vorbirea implică un glissando permanent între înălțimile produse. Se presupune că muzica vocală la începuturi folosea intens acest efect. El a căpătat un rol expresiv atunci când ponderea utilizării sale a scăzut simțitor (a fost
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
există doi electroni într-un atom cu același set de valori ale celor patru numere cuantice (n, l, m, m). Primii pași spre dezvoltarea studiului fizicii atomice s-au făcut din momentul în care s-a descoperit fapte in sprijinul ipotezei alcătuirii din atomi a substanțelor în secolul al XVIII-lea, prin aportul fizicianului John Dalton. Începutul fizicii atomice moderne este marcat de descoperirea liniilor spectrale de către Joseph von Fraunhoffer, aproximativ în anul 1814 - inventarea stereoscopului.
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
morfologice arată că puricii sunt descendenți ai familiei Boreidae, ai cărei reprezentanți sunt de asemenea nezburători; în consecință, este posibil ca ei să fie reclasificați ca subordin în Mecoptera. În trecut, se presupunea că puricii au evoluat din Diptera, această ipoteză fiind bazată pe similaritatea larvelor. Puricii sunt niște insecte (1.5 - 3.3 mm lungime) foarte agile, de obicei de culoare închisă (de exemplu, puricii de pisică sunt colorați într-o nuanță de roșu-brun sau maroniu). Aceste insecte sunt lipsite
Purice () [Corola-website/Science/308458_a_309787]
-
în același timp al icoanei; pe celelalte două se menționează că au fost donate de Matei Basarab și doamna Elina. Similitudinea stilului dintre icoane și pictura murală a dus la concluzia că autorul acesteia a fost același Stroe din Târgoviște, ipoteză avansată de Teodora Voinescu în „Istoria artelor plastice în România”. În orice caz, ansamblul de pictură a fost executat între anii 1642 și 1644, perioadă în care relicvele Sfinților Mihail al Sinadelor, Ioan Chrisostom, mucenica Marina și apostolul Filip au
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
scundă octogonală, adaos care astăzi constituie cea mai distinctivă structură a siluetei generale; apariția lui Preda Brâncoveanu în tabloul votiv, boier despre care Paul de Alep afirmă că ar fi luat sub îngrijire multe ctitorii ale voievodului Matei, pledează în favoarea ipotezei că acest exonartex, rustică interpretare a unui plan în cruce greacă înscrisă, i s-ar datora. Arhitectura bisericii, cea mai mică din vremea sa (11,7m x 7,20m), reprezintă totodată o interpretare simplificată a trinconcului Coziei. Naosul supraînălțat de
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
a două forțe antagoniste: Yin și Yang. Teofrast a descris acțiunea oțetului asupra metalelor, producând pigmenți utili în artă, incluzând plumbul alb (carbonat de plumb sau "ceruzită") și "verdele de Grecia". Filozofii materialiști din Grecia antică ajung la mai multe ipoteze: ipoteza unității materiei, ipoteza diversității materiei și concepția atomistă. Conform acestei ipoteze, în alcătuirea lucrurilor din natură ar intra o singură substanță sau numai câteva, numită și "primordiale". Aceasta ar fi apa la Thales din Milet, aerul la Anaximene, focul
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
două forțe antagoniste: Yin și Yang. Teofrast a descris acțiunea oțetului asupra metalelor, producând pigmenți utili în artă, incluzând plumbul alb (carbonat de plumb sau "ceruzită") și "verdele de Grecia". Filozofii materialiști din Grecia antică ajung la mai multe ipoteze: ipoteza unității materiei, ipoteza diversității materiei și concepția atomistă. Conform acestei ipoteze, în alcătuirea lucrurilor din natură ar intra o singură substanță sau numai câteva, numită și "primordiale". Aceasta ar fi apa la Thales din Milet, aerul la Anaximene, focul la
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Yin și Yang. Teofrast a descris acțiunea oțetului asupra metalelor, producând pigmenți utili în artă, incluzând plumbul alb (carbonat de plumb sau "ceruzită") și "verdele de Grecia". Filozofii materialiști din Grecia antică ajung la mai multe ipoteze: ipoteza unității materiei, ipoteza diversității materiei și concepția atomistă. Conform acestei ipoteze, în alcătuirea lucrurilor din natură ar intra o singură substanță sau numai câteva, numită și "primordiale". Aceasta ar fi apa la Thales din Milet, aerul la Anaximene, focul la Heraclit și pământul
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
asupra metalelor, producând pigmenți utili în artă, incluzând plumbul alb (carbonat de plumb sau "ceruzită") și "verdele de Grecia". Filozofii materialiști din Grecia antică ajung la mai multe ipoteze: ipoteza unității materiei, ipoteza diversității materiei și concepția atomistă. Conform acestei ipoteze, în alcătuirea lucrurilor din natură ar intra o singură substanță sau numai câteva, numită și "primordiale". Aceasta ar fi apa la Thales din Milet, aerul la Anaximene, focul la Heraclit și pământul la Xenofan. Alți filozofi materialiști în frunte cu
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
De altfel, chimistul suedez Svante Arrhenius (1859 - 1927) scria: ""Cei vechi aveau o mare antipatie pentru experimentare, care reprezenta o îndeletnicire a sclavilor, nevrednică de un om liber. Întrucât considerațiile filozofice erau foarte prețuite, această situație era foarte favorabilă înfloririi ipotezelor și puțin favorabilă dezvoltării sănătoase a teoriilor."" Apărută încă din antichitate, alchimia cunoaște o dezvoltare deosebită în Evul Mediu, când tot mai mulți credeau că este posibilă transformarea metalelor uzuale în aur, cu condiția utilizării unei substanțe cu puteri magice
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
renumiți au crezut în existența acestui fluid: Joseph Priestley, Henry Cavendish, Carl Wilhelm Scheele. Verificările experimentale au dovedit contrariul. La cântărirea retortelor cu metalul supus calcinării, s-a observat că substanța rezultată are masa mai mare. Atunci s-a emis ipoteza că masa flogisticului ar fi "negativă" ajungându-se la erori logice și mai grave. Deși a fost falsă, meritul teoriei flogisticului este acela de a fi impulsionat cercetările care au condus, în secolul al XVIII-lea, la descoperirea unor gaze
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
de John Dalton în 1803 și legea volumelor constante desoperită de Joseph Louis Gay-Lussac în 1808. În 1803, Dalton formulează teoria atomică modernă. Aceasta menține caracterul indivizibil și imuabil al atomului, cum se formulase în antichitate, numai că a transformat ipoteza filozofică a atomismului antic într-o teorie științifică. Lucrarea lui Luigi Galvani (1737 - 1798) intitulată "De Viribus Electricitatis in Motu Musculari Commentarius" și apărută în 1791 poate fi considerată actul de naștere al electrochimiei. Inventarea pilei electrice, în 1800, de către
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Faraday (1791 - 1867) descoperă radiația catodică, ceea ce conduce la studiul particulelor elementare. Fizicianul german Ludwig Boltzmann (1844 - 1906) sugerează posibilitatea ca energia unui sistem fizic să fie discretă, ceea ce îl determină pe Max Planck (1858 - 1947) să formuleze, în 1900, ipoteza cuantică. În 1927, fizicianul și chimistul american Robert S. Mulliken (1896 - 1986) împreună cu fizicianul german Friedrich Hund (1896 - 1997) elaborează "teoria orbitalului molecular". Americanul John C. Slater (1900 - 1976) introduce, în 1930, un model matematic bazat pe funcții exponențiale pentru
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
scund, boltit semicilindric; târzii sunt și pronaosul vestic, precum și coridorul sudic al navei, astăzi ruinate. Istoriografia laică pledează pentru apartenența construcției, la marea familie a edificiilor cneziale românești din secolele XII-XIV, cu indicarea nobililor hațegani Mănjina drept ctitori. Preluând o ipoteză din 1775 a unui ofițer din armata austriacă, Sylvester Joseph von Hohenhausen, istoriografia bisericească susține că, la origine, lăcașul ar fi fost un monument funerar ridicat în memoria generalului Longinus (secolul II), dar încreștinat în cursul secolelor IV-V; abandonat
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
din secolul al XV-lea, pare a fi o donație a cnezilor din familia Mănjina, deseori pomeniți în documentele vremii, atât în legătură cu convocarea unor scaune de judecată, cât și în contextul nesfârșitelor campanii antiotomane întreprinse de regalitatea maghiară. În favoarea acestei ipoteze vin trei însemnări slavone de pe stâlpii centrali ai navei. Una datează din anul 1566, atestând moartea jupânului Andriaș Mănjina: „În anul 7074 [1566 n.n.] a răposat jupân Mănjina Andriaș, luna februarie 10”; celelalte două sunt nedatate și incomplete: „Ruga robului
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
până după cel de-al doilea război mondial, aceștia au provenit exclusiv din familia Bánffy. Faptul că pe harta celei de-a doua ridicări topografice militare dintre 1869-1873 figurează atât castelul cât și cele două anexe alungite din spatele acestuia, susține ipoteza că acesta a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Posibilul întemeietor al castelului ar putea fi baronul Daniel Bánffy al cărui monument funerar se află în pădurea din fața castelului. Baronul a fost căsătorit cu Anna
Castelul Bánffy din Borșa () [Corola-website/Science/307412_a_308741]
-
Marea Soție a regelui, care o iubește, Doamna celor două țări, Nefertiti”". Identitatea părinților lui Nefertiti nu este știută cu siguranță, dar se presupune că este fiica lui Ay, care a urcat mai târziu pe tron ca faraon. O altă ipoteză a văzut în Nefertiti o prințesă cu numele Tadukhipa, din regatul Mitanni din Asia Anterioară, și care ar fi fost mai întâi căsătorită cu Amenhotep al III-lea, tatăl lui Amenhotep al IV-lea. Nu se știe anul când s-
Nefertiti () [Corola-website/Science/303012_a_304341]
-
că ea a fost ridicată la poziția de co-regentă, Prin anul al 14-lea al domniei lui Akhenaten (1336 î.H) Nefertiti dispare din documentele istorice. După această dată nu se mai vorbește de ea nimic. S-au emis diferite ipoteze în legatură cu soarta ei. Ar fi murit subit în urma unei epidemii ce lovise orașul ori de o altă cauză de moarte naturală. O alta teorie, care presupunea o cădere a ei în dizgrație, este astăzi afirmată, deoarece ștergerile deliberate
Nefertiti () [Corola-website/Science/303012_a_304341]
-
vechea capitală Waset (Teba). Așa cum indică și identificările diverse dintre Tadukhipa, Nefertiti, Smenkhkare și Kiya, documentarea vremii și vieților lor e în mare măsură incompletă. Și în ceea ce privește locul, rămas necunoscut, în care a fost înmormântată Nefertiti, s-au elaborat numeroase ipoteze. Viitoare descoperiri arheologice și cercetări istorice vor conduce, poate, la noi teorii în legătură cu Nefertiti și dispariția ei precipitată din scena publică. După Cleopatra, Nefertiti a ajuns să fie regina egipteană cea mai renumită în constiința occidentală și e calificată adesea
Nefertiti () [Corola-website/Science/303012_a_304341]
-
influenței cultului Zeului Soare Ra. El a continuat deplasarea spre nord prin construirea piramidei sale (acum în ruină) la Abu Rawash (aproximativ 8 km la nord de Giza-fiind cea mai nordică parte a complexului de la Memphis). În 2004, dovezi ale ipotezei că Djedefra ar fi construit Sfinxul în chipul tatălui său, au fost prezentate de egiptologul francez Vassil Dobrev.
Djedefra () [Corola-website/Science/303039_a_304368]
-
cele din lucrările succesorilor lui Piaget. Teoria inteligenței fluide și cristalizate a atins deja un nivel înalt de dezvoltare. Prin inteligența cristalizată înțelegem valoarea educației verbale, iar inteligența fluidă desem¬nează valoarea gândirii analitice, mai ales în situații noi. Există ipoteza că inteligența fluidă este cea care se moștenește cel mai ușor. Vandenberg (1969)a făcut studii, cu privire la transmiterea ereditară a inteligenței. Acest autor a demonstrat că există o variație a moștenirii genetice, în funcție de tipul de capacitate care se ia în
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]