28,575 matches
-
să Începem pentru a Înțelege trauma din spatele imaginilor pline de tristețe și deznădejde care au atras atenția observatorilor În 1945. Foarte puține erau orașele europene, mari sau mici, care au scăpat din război neatinse. Printr-un acord tacit sau din pură Întâmplare, centrele istorice ale unor orașe europene celebre - Roma, Veneția, Praga, Paris, Oxford - nu au fost vizate. Dar În primul an de război bombardierele germane au ras orașul Rotterdam, trecând apoi În Anglia, unde au distrus orașul industrial Coventry. În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inițial ca o măsură de urgență În răspuns la criza postbelică a Franței, Planul Monnet a fost ulterior extins și adaptat la termenii Planului Marshall. Dar profilul strategiei economice era clar de la Început. Planificarea franceză a avut Întotdeauna un caracter pur „indicativ”: ea nu stabilea cote de producție, ci desemna obiective. În această privință era cât se poate de diferită de planificarea sovietică, ce avea ca trăsătură caracteristică (și defect principal) fixația asupra unor cifre rigide și arbitrare, dictând productivitatea În funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stavilă În fața stângii „marxiste”. În al doilea rând, din motive similare, partidele creștin-democrate aveau votul feminin: În 1952, două treimi din catolice practicante din Franța au votat pentru MRP. Autorul era, fără Îndoială, influent; Însă partidele creștin-democrate au atras femeile pur și simplu prin platforma lor electorală. În contrast cu tenta insurecțională de care discursul socialist sau comunist nu putea scăpa, chiar și În versiunea sa temperată, creștin-democrații (Maurice Schumann și Georges Bidault În Franța, Alcide De Gasperi În Italia și Konrad Adenauer
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu mulțimi târându-se În impermeabile veștede pe lângă iedera cantinelor, sub un cer veșnic tern, apăsător ca un capac de tablă. Era epoca austerității. Pentru a mări exporturile (și a obține astfel valuta străină indispensabilă), aproape totul era raționalizat sau, pur și simplu, inexistent: carne, zahăr, haine, mașini, benzină, călătorii În străinătate, chiar dulciuri. Din 1946 până În iulie 1948 a fost raționalizată pâinea, ceea ce nu se Întâmplase nici măcar pe timp de război. La 5 noiembrie 1949, guvernul a sărbătorit ostentativ „sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Conferința Națională a Partidului Comunist din Cehoslovacia, „În final, partidul este cel care va hotărî, cu ajutorul organelor de securitate națională, cine e vinovat și cine nu”. În anumite cazuri, organele respective le fabricau oamenilor dosare din Întâmplare sau din pură imaginație; În altele susțineau intenționat contrariul a ceea ce știau. Astfel, doi dintre Învinuiți În procesul Slánský au fost acuzați de supraevaluarea produselor cehoslovace vândute Moscovei. De obicei, produsele fabricate În statele-satelit erau deliberat subevaluate În avantajul Uniunii Sovietice; numai Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Treue Husar (1954), Das Fröhliche Dorf (1955), Wenn die Alpenrosen bluhn (1955), Die Rosel vom Schwarzwald (1956) și multe altele În același stil - evocă un ținut și un popor netulburate de bombe sau refugiați, o „Germanie profundă” sănătoasă, rurală, fericită, pură și blondă. Atemporalitatea lor sugera În mod plăcut o țară și un popor libere de ocupanții din Vest și din Est, dar și fără vină, neîntinate de trecutul recent al Germaniei. Filmele Heimat reflectau paseismul și provincialismul de la Începuturile Republicii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să fie abandonate: În limbajul specific, voalat, al unei rezoluții confidențiale a Partidului Comunist Maghiar din 28 iunie 1953, „politica economică falsă a fost o bravadă riscantă, Întrucât dezvoltarea industriei grele presupune resurse și materii prime care (unele dintre ele) pur și simplu nu existau”. Din punctul de vedere al Moscovei, Nagy nu era, desigur, o opțiune obișnuită. În septembrie 1949, el criticase linia ultrastalinistă a lui Mátyás Rákosi și fusese unul dintre cei doi membri ai Biroului Politic maghiar care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primele patru luni de la apariție, iar el a devenit peste noapte o celebritate. Foucault respingea eticheta de structuralist, la fel cum pe vremuri Camus susținea că nu fusese niciodată „existențialist” și nu știe ce Înseamnă acest lucru 8. Dar asta pur și simplu nu conta - cel puțin În cazul lui Foucault. „Structuralism” era acum orice relatare declarat subversivă despre trecut sau prezent, În care explicațiile și categoriile lineare, convenționale, erau complet reorganizate, iar presupozițiile lor puse sub semnul Întrebării. și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de partea lor precedentul dialectic. Câțiva ani mai târziu, când Re Nudo, publicație a studenților milanezi, titra „Tineri proletari din Europa, Jimi Hendrix ne unește”, dialectica cedase locul parodiei. Așa cum scepticii spuseseră de la Început, fetele și băieții din anii ’60 pur și simplu nu erau serioși. și totuși, acesta a fost un deceniu extrem de important. Lumea a Treia era În prefacere, de la Bolivia până În Asia de Sud-Est. Lumea „a Doua” a comunismului sovietic era stabilă doar În aparență, și nici ea pentru mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca mijloace. Mulți nici nu erau cu adevărat basci. Transformările economice suferite de Spania În anii ’60 și marile migrații În țară și În afara ei au antrenat schimbări pe care bătrânii naționaliști (și mai tinerii fanatici care le urmau exemplul) pur și simplu nu le sesizau. La jumătatea anilor ’80, mai puțin de jumătate din populația regiunii avea părinți, și cu atât mai puțin bunici, de etnie bască. Acești oameni vedeau pe bună dreptate În ETA și Herri Batasuna o amenințare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a unui scepticism mai general, În lumina trecutului recent, cu privire la credibilitatea locală a pluralismului democratic. Nu e o Întâmplare, așadar, că „teroarea revoluționară” a luat forma ei cea mai amenințătoare În Germania și Italia. Legătura dintre politica extraparlamentară și violența pură s-a revelat pentru prima oară În Germania, În aprilie 1968, când patru tineri radicali - printre care Andreas Baader și Gudrun Ensslin - au fost arestați sub acuzația că au incendiat două mari magazine din Frankfurt. Doi ani mai târziu, Baader
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chipurile, amenințați de monopolurile consacrate producerii În masă, care Îi manipulau pe consumatorii de bere pentru profitul corporatist și, printr-o escrocherie, alienau consumatorii prin intermediul propriilor papile gustative. Prin amestecul eficient de analiză economică, preocupare pentru mediu, discernământ estetic și pură nostalgie, CAMRA anunța multe dintre viitoarele rețele de activiști consacrate unei cauze unice, precum și slăbiciunea viitoare a boemilor-burghezi Înstăriți pentru „autenticul” costisitor 1. Dar această mișcare era inevitabil o curiozitate prin farmecul ei oarecum arhaic, ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mâhnească faptul că n-am reușit să păstrez perestroika În limitele intențiilor mele”. Însă intențiile și limitele intențiilor erau incompatibile. Fără reazemul oferit de cenzură, control și represiune, esența sistemului sovietic - economia planificată, retorica publică, monopolul partidului - s-a prăbușit pur și simplu. Gorbaciov nu și-a atins obiectivul - un comunism reformat și eficient, curățat de disfuncții. Ba chiar a eșuat spectaculos. Cu toate acestea, realizările lui sunt impresionante. În URSS nu existau instituții independente sau măcar semiautonome pe care criticii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Socialiste a Încetat să existe. Dispariția Uniunii Sovietice a fost un eveniment extraordinar, fără egal În istoria modernă. Nu a fost un război cu alte state, o revoluție sângeroasă sau o catastrofă naturală. Un mare stat industrial - o superputere militară - pur și simplus-a prăbușit: autoritatea i s-a scurs din vene, iar instituțiile s-au evaporat. Destrămarea nu a fost totuși lipsită de violență, cum s-a văzut În Lituania și În Caucaz; În unele republici independente s-au mai desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intelectuali din Zagreb -, era Înainte de toate o etichetă identitară: croații protestau pe această cale Împotriva faptului că Tito suprima În federație toate formele de exprimare a identității naționale. E valabil și pentru scriitorii sârbi obsedați de păstrarea și reafirmarea sârbei „pure”. Se poate spune că, spre deosebire de diferențele dialectale convenționale dintr-o limbă națională, unde graiurile diferă, dar elitele educate vorbesc o formă „corectă” comună, În fosta Iugoslavie era invers: cea mai mare parte a populației vorbea practic o singură limbă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În silă), ea nu se va reface foarte curând. Aparent, editorialul ziarului Die Zeit din 13 octombrie 1996, care nota că „umbra lungă a Holocaustului” a ajuns din urmă Elveția, Într-un târziu, duhnea a Schadenfreude. Însă acesta este doar purul adevăr. Imaginea poleită a Olandei cea din perioada războiului - unde se credea că toată lumea „rezistase” și făcuse tot posibilul pentru a dejuca planurile germane - a fost atacată și discreditată mai devreme, din inițiative venite din interior. Până la mijlocul anilor ’60
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani soția dispărută, care răspunde la numele bizar de Memoria. Peripețiile sale fac însă parte dintr-o tapiserie epică deasă, unde Agamemnon, Clitemnestra, Seneca și Egist trăiesc în devălmășie cu Oreste Mercantil Brâncoveanu, dar și cu specimene de stirpe autohtonă pură, ca Jogginguță, Panait Caragea sau Tudor Crevedia. Conform axiomei „câtă bufonerie, atâta filosofie” - enunțată într-un loc de naratorul însuși -, aproape fiecare personaj este dublat de un alter ego cu clopoței la tichie, chiar dacă acesta din urmă are o existență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
piele de capră care erau impermeabilizate, fiind unse în interior cu rășină obicei ce se păstrează încă în zilele noastre în Grecia, unde se prepară și astăzi vin cu aromă de rășină. Consumatorul grec nu bea niciodată vinul în stare pură, ci amestecat din plin cu apă rece sau caldă. Astfel de vinuri erau băute în timpul banchetelor și, bineînțeles, în timpul serbărilor date în cinstea lui Dionisos, precum și în timpul tuturor serbărilor religioase. Grecii le-au transmis romanilor modalitatea de conservare a vinului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Având forma unui mic butoi de sticlă cu o toartă îndoită în unghi drept, "butoiașul din regiunea Frontignan" este foarte popular în Galia romană începând cu secolul al II-lea. Conform lui Plinius cel Bătrân, descoperirea sticlei a fost o pură întâmplare. În cartea sa, Naturalis Historia, autorul povestește cum, cu aproximativ șaisprezece secole înainte de Hristos, trei marinari egipteni au folosit pe plajă două bucăți mari de natron (carbohidrat natural de sodiu). În timp ce încălzeau cazanul, căldura s-a amestecat cu "nisipul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
volumul real (berea este supusă unei taxe specifice instituită prin articolul 520 A din Codul general al impozitelor (CGI)). Toate celelalte băuturi alcoolice, în special cele spirtoase, sunt supuse unei taxe de consum care este calculată în funcție de cantitatea de alcool pur conținută (totuși, există și o taxă forfetară minimă corespunzând unei concentrații de alcool de 15%). Din 1983, acestor taxe li se adaugă o contribuție la sistemul de securitate socială. Conform articolului 26 din legea nr. 83-25 din 19 ianuarie 1983
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
1992) precizează pentru fiecare categorie cota minimă a accizelor, pentru vin și alte băuturi fermentate, fiind fixată la 0 Ecu /hl, în ciuda opoziției Franței care dorea o taxă statistică obligatorie. Pentru celelalte categorii, taxa este: alcool: 550 Ecu /hl alcool pur (sau cota în vigoare dacă este cuprinsă între 550 și 1 000 ); produse intermediare: 45 Ecu/hl; bere: 0,748 Ecu / hl. Ultimele două directive au fost transpuse în dreptul francez prin legea rectificativă a finanțelor pe 1992 (legea nr. 92-1476
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de destinație, constituie o garanție pentru statul membru în cauză, dar și o metodă mai simplă pentru vânzător. Regimul actual Vinuri: 0; Vinuri spumoase: 0; Bere: 1, 87 Ecu/ % vol.; Produse intermediare: 45 Ecu/hl Alcool: 550 Ecu/hl alcool pur. Ecu = 6, 58037 franci francezi (Jurnalul Oficial nr. C 319 din 16 noiembrie 1994). Curtea Europeană de Justiție s-a angajat să diminueze barierele non-tarifare. Astfel, prin celebra Hotărâre din 20 februarie 1979 numită "Cassis de Dijon" 99, instanța juridică
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
povestiri din volumul După-amiază neliniștită. Astfel, fotbalistul din Victorie visează să facă din jocul său un spectacol, dar tocmai în meciul în care urma să-și dovedească arta suferă un accident grav și moare contemplând cerul „alb și liniștitor și pur”. Personajul din povestirea titulară, o femeie, își pune întrebări directe despre moarte: „Și cum va fi?... La ce vârstă se moare în general? A muri? Să mori? Ea va muri?” Tot în povestiri autorul exersează analiza psihologică minuțioasă, tinzând să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
une adaptation au milieu cible et un nivellement des réalités d'ordre culturel exposées dans le texte de Maupassant est un cibliste. Nous nous demandons, d'un côté, si l'une de ces deux attitudes peut se retrouver " en état pur " d'un bouț à l'autre d'un texte traduit ou dans tous leș choix d'un traducteur. De l'autre côté, îl convient d'analyser le rapport qui s'institue entre l'attitude sourcière et l'attitude cibliste : s
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fait de la " langue poétique " une idée tout à fait nette et spécifique. Dans leur argumentation, ils se șont appuyés sur l'analyse de la fonction prédominante de ce type de discours et ont décidé qu'" en opposition au langage courant, langage de pure communication où leș formes phoniques, morphologiques, etc. n'ont aucune autonomie, dans la langue poétique la fonction de communication passe au second plan "357. La fonction poétique est, par conséquent, celle qui a la primauté dans le cas du discours
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]