28,739 matches
-
a fost numit cămăraș imperial. Printr-o înaltă rezoluție a împaratului Carol I al Austriei dată la 29 august 1918 în Eckartsau (Diploma: Viena, 19 octombrie al anului), a fost onorat cu titlul de conte, motivul fiind loialitatea sa de soldat și capacitatea de a se sacrifica personal împreună cu familia sa. În 1919 contele a fost preluat cu rangul său militar austriac (după alții în calitate de colonel) în Armata Română. A fost încadrat în Regimentul Nr. 3 Roșiori si a fost decorat
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
și Philip Dunne după romanul cu același nume scris de Lloyd C. Douglas. Motivul pentru care Lloyd Douglas a spus că a scris romanul "Tunica" a fost acela de a răspunde prin ficțiune la întrebarea: ce s-a întâmplat cu soldatul roman care a câștigat tunica lui Iisus la un joc de zaruri? Acțiunea are loc în Roma antică, Iudeea, Capri și în Galileea în perioada 32 - 38 AD Oscar 1954: Globurile de Aur 1954:
Tunica (film) () [Corola-website/Science/333061_a_334390]
-
practici au geometrizat și au standardizat planul orașului în așa măsură încât oamenii din întregul Imperiu Roman au implementat același sistem în aproape orice oraș nou construit. O legiune care se afla în marș, compusă de obicei din 5500 de soldați, dintre care 10 erau topografi, putea să se stabilească în fiecare seara în altă tabără, realizată după principii geometrice foarte stricte. Taberele aveau de obicei 750 x 1000 picioare romane (aprox. 222 x 296m). Într-o tabără romană ideală, străzile
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
și s-a retras spre Pyeongyang fără să ceară ajutor de la chinezi. Guvernatorul local din Liaodong a răspuns în cele din urmă cererii de ajutor pentru a captura Pyeongyang din partea regelui Seonjo, trimițănd o mică armată formată din 5000 de soldați conduși de Zu Chengxun. Această forță de cavalerie a înaintat aproape fără obstacole și a intret în Pyeongyang dar a fost înfrântă prompt și decisiv de trupele japoneze din oraș. Unul dintre generalii de la comandă, Shi Ru, a fost ucis
Invaziile japoneze în Coreea () [Corola-website/Science/333046_a_334375]
-
militară din Ming prevedea că orice ofițer militar trebuie să fie însoțit de un birocrat numit de Curtea Imperială care acționa ca și superiorul generalului). Potrivit colecției de scrisori lăsate de Song Yingchang, armata număra în jur de 40000 de soldați, fiind compusă în cea mai mare parte din garnizoanele nordice inclusiv 3000 de oameni care aveau experiență în lupta împotriva piraților japonezi fiindcă luptaseră sub comanda lui Qi Jiguang.
Invaziile japoneze în Coreea () [Corola-website/Science/333046_a_334375]
-
centrat asupra violului colectiv folosit ca armă de război, sau ca mijloc de purificare etnică. Deși salută includerea violului colectiv ca crimă de război, feminiștii cer o analiză mai largă a conceptului care să nu se restrângă la atacator ca soldat străin. Deși perspectiva extinsă cere includerea drepturilor omului ca element al securității umane, se exclude fenomenul violenței domestice. Încă de la începuturile ei, în anii ’50, televiziunea a reprezentat un mediu de comunicare puternic influențat de cultura de masă. Televiziunea oferă
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
a prezidat o victorie strălucită a forțele ruse în bătălia de la Villmanstrand în Finlanda după ce Suedia a declarat război Rusiei. Ea a avut o favorită influentă, Julia von Mengden. în decembrie 1741, fiica lui Petru cel Mare, care era favorita soldaților, i-a incitat pe gardieni să se revolte, a învins opoziția nesemnificativă și a urcat pe tron ca împărăteasa Elisabeta. Această lovitură de stat a fost sprijinită de ambasadorii Franței și Suediei, care doreau să schimbe politicile pro-britanice și pro-austriece
Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333079_a_334408]
-
acest punct de vedere, [[Operațiunea Barbarossa]] este prima campanie concepută în toatalitate pe principiile ‘‘[[Blitzkrieg]]’’. Guderian, al cărui rol a fost considerat hotărâtor în ambele ipoteze, a prezentat situația în cartea sa scrisă după război "Erinnerungen eines Soldaten (Memoriile unui soldat)" (tradusă însă ca "Panzer Leader (Comandul de tanc)") mai aproape de cea punctul de vedere al lui Robert Allan Doughty și Karl-Heinz Frieser. Guderian a afirmat în cartea sa că a trebuit să lupte de unul singur pentru ideile sale cu
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
Ilie V. Cătărău, născut în comuna Mărcăuți, județul Orhei, fiul lui Vasile Constantin Cătărău și al Alexandrei, a fost un aventurier politic, soldat și spion basarabean, care și-a petrecut o parte din viață în România. Încă în 1913, Cătărău a fost încadrat ca „agent de contraspionaj” de Siguranța română, cu o remunerație (secretă) de 200 lei pe lună. A dus o existență
Ilie Cătărău () [Corola-website/Science/333144_a_334473]
-
din București cu un automobil al Ministerului de Interne, apoi scos clandestin din țară, cu vaporul. La 22 noiembrie 1917 a fost cel de al 22-lea vorbitor în ședința de deschidere a lucrărilor Sfatului Țării. După prima cuvântare, din soldat de rând Ilie Cătărău s-a autodenumit colonel și în scurtă vreme a ajuns să conducă garnizoana militară a Chișinăului. Ilie Cătărău, în calitatea sa de șef al garnizoanei din Chișinău, prin acțiunile sale nesăbuite de bolșevizare în rândul subordonaților
Ilie Cătărău () [Corola-website/Science/333144_a_334473]
-
combinată a fost din nou învinsă în Adana pe 15 martie. Karagöz Mehmed a fugit, Hersekzade Ahmed a fost luat prizonier iar Cilicia a revenit sub controlul mamelucilor. În 1487 otomanii au trimis din nou o armată numeroasă formată din soldați ordinari și ieniceri, sprijinită de flotă și de forțele din Dulkadir și condusă de Marele Vizir Koca Davud Pașa. Totuși, Davud Pașa a evitat operațiunile împotriva mamelucilor, folosind în schimb trupele sale pentru a înăbuși revoltele triburilor Turgudlu și Vasak
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
capabili să înainteze spre Cilicia. Cele două armate s-au întâlnit la Ağaçarıyı în apropiere de Adana pe 26 august 1488. Inițial, otomanii au înregistrat progrese pe flancul stâng dar flancul lor drept a fost forțat să se retragă. Când soldații din Karaman au fugit de pe câmpul de luptă otomanii au fost forțați să se retragă, cedând câmpul și victoria mamelucilor. Armata otomană s-a retras în Karaman pentru a se regrupa, suferind multe pierderi în urma atacurilor triburilor turkmene. Majoritatea comandanților
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
să aibă sub arme o armată cu 18 divizii de infanterie, două divizii motorizate (parțial) "Chasseurs Ardennais" și două divizii de cavalerie motorizată. În total, belgienii mobilizaseră 600.000 de oameni. Belgienii erau capabili să mobilizeze până la 900.000 de soldați de rezervă. Forțele terestre duceau însă lipsă de blindate și de arme antitanc. După terminarea mobilizării, armata terestră belgiană au putut organiza cinci corpuri de armată regulată și două corpuri de armată de rezervă, formate din 12 unități de infanterie
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
spre Franța. Ofensiva, la care au participat 125 de voluntari ai Diviziei a 34-a de infanterie sub comanda lui Wenner Hedderich, a fost executată cu ajutorul avioanelor ușoare Fieseler Fi 156 "Störche". Germanii au pierdut un avion și 30 de soldați morți. După căderea fortului, Diviziile 4 și 7 de infanterie belgiană au fost puse în situația să lupte în câmp deschis cu unitățile de blindate inamice. Divizia a 7-a a încercat să își păstreze pozițiile și să oprească înaintarea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
evidentă slăbirea rezistenței belgine până pe 13 mai. În noaptea zilei de 11 mai, Divizia a 3-a de infanterie britanică comandată de generalul Bernard Law Montgomery a ajuns pe pozițiile desemnate conform Planului Dyle, la Leuven. În timp ce își ocupau pozițiile, soldații belginei din Divizia a 10-a au deschis focul asupra lor, confundându-i cu parașutiștii germani. Montgomery avea să povestească că în cele din urmă a reușit să își ocupe pozițiile, plasându-și oamenii sub comanda belgienilor, fiind sigur că
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a trebuit să fie abandonată de aliați. Tehnicienii germani au reușit să repare cam două treimi din tancurile avariate în timpul luptelor - 49 nu au mai putut fi recuperate, iar 111 au revenit pe front. Germanii au avut pierdut 60 de soldați morți și 80 de răniți. Per total, în bătălia de la Hannut, francezii au scos din luptă 160 de tancuri germane și au pierdut 105. Prioux și-a îndeplinit obiectivul tactic propus și s-a retras. Hoepner a început după această
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
iulie 1031. Curând după aceea Constance s-a certat cu toți fii ei. Ea a confiscat zestrea ei care a constat în teritorii și a refuzat să le predea. Henric a fugit în Normandia, unde a primit ajutor, arme și soldați de la fratele său, Robert. El a revenit să o asedieze pe mama sa la Poissy, dar Constance a scăpat și a plecat la Pontoise. Ea s-a predat doar atunci când Henric a început asediul și a jurat să sacrifice toți
Constance de Arles () [Corola-website/Science/333158_a_334487]
-
Stephen Bridgewater. Este un film original de televiziune Hallmark care a avut premiera la 2 decembrie 2006. Rolurile principale au fost interpretate de actorii John Newton, Alice Evans și Edward Asner. În timpul războiului din Afganistan, Cody Cullen (John Newton), un soldat aflat în misiune acolo, primește o felicitare de Crăciun trimisă de Faith Spelman (Alice Evans), o femeie din pitorescul orășel Nevada City, California, pe care nu a întâlnit-o niciodată. Acest lucru îl emoționează și îl încurajează pe Cullen. Odată cu
Felicitarea de Crăciun () [Corola-website/Science/333184_a_334513]
-
de fiica ei, Jeanne Phillips, care acum deține drepturile legale asupra pseudonimului. Hallmark Channel a colaborat cu "Operațiunea Dear Abby" care a emis un mesaj special în coloana ei: În acest sezon de sărbători - sprijiniți trupele prin trimiterea unui mesaj soldaților noștri". Rețeaua a inițiat o campanie națională de trimitere a unor felicitări pentru trupe ("Cards for Troops") și un parteneriat cu "America te sprijină" ("America Supports You") pentru ca americanii să poată acorda suportul lor bărbaților și femeilor din Serviciile Armate
Felicitarea de Crăciun () [Corola-website/Science/333184_a_334513]
-
la peninsula coreeană, armatele lui Toyotomi Hideyoshi ar fi trebuit să își schimbe obiectivele de-a lungul campaniei. În 1592, Toyotomi Hideyoshi a lansat o campanie de cucerire asupra Joseon și eventual Ming cu o armată de 158.000 de soldați. Aceasta fost prima campanie japoneză în Coreea. Inițial, forțele japoneze au obținut victorii copleșitoare, ocupând atât Seoul-ul cât și Pyongyang-ul dar și o mare parte nin peninsula coreeană în doar trei luni. Totuși, acest succes pe uscat era limitat de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
în doar trei luni. Totuși, acest succes pe uscat era limitat de flota coreeană care ataca vasele japoneze în apele de coastă și oprea aprovizionarea corespunzătoare a armatei. Aceste acțiuni au avut loc cu unele excepții pe tot parcursul conflictului. Soldații japonezi erau încrezători și bine instruiți având experiența numeroaselor conflicte terestre din perioada Sengoku dar înaintarea lor a fost blocată deoarece transporturile de provizii și comunicarea au fost oprite în zonele coastei coreene de vest. Chinezii au interpretat invaziile japoneze
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
eșuat negocierile de pace din 1596 și 1597. În 1597, Japonia a invadat Coreea a doua oară. Planul de invazie a fost similar cu primul. În septembrie 1598 când Hideyoshi a murit, forțele japoneze avaeu un progres limitat deoarece majoritatea soldaților staționau în cetățile de pe coasta de sud a Coreei. Aprovizionarea era nesigură iar armata japoneză a primit ordin să se retragă. Negocierile de pace au durat mai mulți ani după care relațiile pașnice au fost restabilite. Coreea a pierdut o
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de ani au conferit o experiență semnificativă față de stilul de luptă japonez. În Japonia fusese încheiată perioada conflictelor interne iar Toyotomi începuse procesul de unificare. Japonia a lansat primul său atac în Coreea sub pretextul că acesta nu a permis soldaților japonezi să traverseze peninsula pentru a se confrunta cu China. Ea era dornică să ocupe teritorii și să se extindă pe continent. În ultimul deceniu al secolului XVI, Hideyoshi a unificat ca și daimyō toată Japonia și a adus o
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de familia imperială. Este deasemenea posibil ca Hideyoshi să fi organizat o invazie în China pentru a îndeplini visele fostului lord Oda Nobunaga dar și pentru a opri o potențială revoltă care putea izbucni din cauză că erau prea mulți samurai și soldați inactivi în Japonia unificată. Cu toate acestea, este posibil ca Hideyoshi să fi avut un obiectiv mai realist cum ar fi subjugarea statelor vecine mici (de exemplu, Ryukyus, Luzon, Taiwan și Coreea) precum și tratarea statelor mai mari sau mai îndepărtate
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
adapteze la aceste arme inovatoare, obținând astfel un mare avantaj în fața armatelor coreene. Tunurile coreene nu erau adaptate pentru a fi folosite pe teren iar armele de foc aveau un design mai puțin avansat așa că armele de foc mici ale soldaților japonezi s-au dovedit deosebit de eficiente în bătăliile de teren sau în asedii. Această diferență strategică în dezvoltarea și implementarea de armament au făcut ca japonezii să domine pe uscat iar coreenii pe mare. Deoarece Japonia a fost în război
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]