32,577 matches
-
-le că ne-am distrat al naibii de bine ! — Arată-le vocea ta caldă, Cristi, ridică taică- su paharul de vin. Arată-le vocea ta pe care eu nu am auzit-o niciodată ! Fernic se ridică în picioare și îl salută : — Să bem pentru viață ! Piesa începe. Ultima melodie cântată de Cristian Vasile vreodată. Ultimul tango al Bucureștiului. Epilog Odată cu ieșirea din scenă definitivă a lui Cristian Vasile, a „ultimului trubadur“, cum l-a numit compozitorul Ion Vasilescu - cel care i-a dăruit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
va aminti întotdeauna de o epocă după care tânjim. Pariul a fost câștigat. Cântecul său a devenit nemuritor. Note și observații Pagina 60 - fragment aproximativ dintr-un monolog umoristic scris de Ion Pribeagu pentru celebrul actor Constantin Tănase. Pagina 76 - Beau, tango cu muzica și versurile de Ionel Fernic, înregistrat de Cristian Vasile la Columbia, în 1932. Pagina 127 - afirmație a lui André Breton din anii ’30, cu referire la explozia avangardei. Pagina 129 - extras din Jurnal 1929-1945/1958 1990 (Editura
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Occidentului. În Occident s-a afirmat În ultimele decenii un adevărat cult al sănătății și al tinereții prelungite. Majoritatea românilor nu-și fac prea multe griji cu privire la calitatea vieții. Îi preocupă prea puțin mediul În care trăiesc sau ceea ce mănâncă, beau și fumează. Sunt și femei care continuă cu nonșalanță să avorteze, deși ar putea recurge la mijloace contracepționale (avortul rămâne principala metodă de limitare a nașterilor). Și viața de fiecare zi este nesănătoasă, din pricina disfuncționalităților societății românești și Îndeosebi a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ceea ce mănâncă (fiind vorba de Franța, Îmi permit această remarcă tipic franceză). Românii rafinați mâncau desigur și franțuzește, dar nu-și uitau specialitățile locale (Înrudite cu bucătăria balcanică, În primul rând grecească, și purtând adesea denumiri turcești). La aperitiv se bea țuică și se mâncau „mititei“. Pentru a se delimita și mai bine de francezi, bucureștenii sunt și mari amatori de bere, iar braseriile lor urmau modelul german sau austriac, nicidecum francez (precum renumitul „Carul cu bere“, cu un sofisticat decor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și mari amatori de bere, iar braseriile lor urmau modelul german sau austriac, nicidecum francez (precum renumitul „Carul cu bere“, cu un sofisticat decor În lemn, cu fresce și vitralii, care-i dau aspectul unui „templu“ al berii). Vinul se bea adesea sub formă de șpriț (tot un cuvânt nemțesc, de la spritzen, adică dublat cu sifon sau apă minerală, iarăși mai aproape de gustul german sau austriac decât de stilul francez). Erau În București localuri de tot felul, de la cele mai rafinate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai aproape de gustul german sau austriac decât de stilul francez). Erau În București localuri de tot felul, de la cele mai rafinate restaurante (cu specific franțuzesc sau românesc) până la cele mai populare cârciumi. O adevărată instituție a fost cafeneaua (unde se bea cafea turcească, dar Într-o atmosferă deja occidentalizată), și nu mai puțin cofetăria (capitol la care Bucureștiul bătea toate recordurile, cu o neînchipuită varietate de dulciuri, Îmbinând arome orientale și occidentale). Cu timpul, cafenelele au dispărut, cofetăria este Însă și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Inițial, micii comercianți au luat În stăpânire trotuarele, cu tarabe improvizate sau mici construcții metalice, numite, foarte parizian, „buticuri“. S-au Înmulțit și restaurantele, cu cele mai diverse bucătării, unde, pentru cine are bani, se poate În sfârșit mânca și bea altfel decât la cantină! S-a Înviorat și viața de noapte. L-am auzit pe ambasadorul unei țări europene lăudând, entuziasmat, discotecile din București. Sunt și baruri erotice, și prostituție sub felurite chipuri, nereglementată Încă (cum nereglementate sunt atâtea lucruri
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tartă de prune de 40 $ de la o brutărie de specialități din East Hampton și livrându-mi-se două navete de Domaines Ott). Încercam să rămân treaz, dar am început să destup sticle de chardonnay la ora zece dimineața, iar dacă beam tot ce-aveam seara, atunci așteptam dimineața într-o parcare din Bridgehampton, în Porsche-ul închiriat în vara aceea, să deschidă magazinul de băuturi alcoolice, de regulă fumând o țigară cu Peter Maas, care aștepta acolo același lucru. Tocmai rupsesem relația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru mine, singurele lucruri care mă făceau să simt ceva. Cocaina îmi distrugea mucoasa nazală și credeam sincer că singura soluție viabilă ar fi fost să trec pe coacere și injecta, însă cei doi litri de vodca pe care-i beam zilnic au făcut ca și proiectul acela să apară în ceață, irealizabil. În același timp am realizat că scrisesem doar un singur lucru în ultimii doi ani de zile: o oribilă proză scurtă cu doi extratereștri, un fast-food și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cei mai în formă cheflii, mă întrebam cum va reacționa Jayne la una ca asta. Holurile erau atât de aglomerate, încât Jay și cu mine am fost nevoiți să trecem prin bucătărie ca să ajungem în camera de zi ca să puteam bea ceva și tocmai atunci acordurile familiare de chitară de la Life’s Been Good to Me a lui Joe Walsh au erupt propulsându-l pe Bret într-o repriză isterică de chitară. Jay arăta normal amuzat. Dulcea aromă de iarbă începu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scări? Robby dădu din umeri, iar eu l-am prezentat lui Jay, apoi le-am adus amândurora câte o margarita, pe care Robby nu prea voia s-o ia, încât a trebuit să-l altoiesc în joacă, îndemnându-l să bea. Robby și Jay au început să poarte acea conversație pe care cei de unsprezece ani o au cu cei care se apropie de cincizeci. Robby a adoptat atitudinea lui obișnuită atunci când vorbea cu un adult: nu dau doi bani pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de un fel de bruiaj - nimic asemănător unor sunete anormale de pasăre, la care mă așteptasem. Am oftat. Trebuia să iau un Xanax și să cobor în birou să termin, poate, ce mai rămăsese din gramul de coca, să mai beau o margarita și să mă relaxez de unul singur. Ăsta era planul. Eram inundat de un sentiment de ușurare și am continuat să râd de mine - la modul în care combinația dintre coca și pasăre declanșaseră ceva oribil în mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
moment dat am ajuns să mă privesc în oglinda din baia camerei de oaspeți. Aveam fața deshidratată și jigărită, cea a unui om cu zece ani mai bătrân, cu ochii atât de roșii, încât nu-mi puteam vedea irișii. Am băut niște apă direct de la robinet, apoi m-am hotărât să mă aranjez ca să arăt cel puțin pe jumătate prezentabil, scoțându-mi tricoul cu floarea de marijuana și punându-mi-l la loc pe dos. Cum nu-mi puteam găsi blugii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o fotografie recentă a odraslelor. Iar acum fiecare micuț cercetaș dispărut constituia cauza inexorabilă a unui fior de teamă resimțit în fiecare dimineață, înainte ca Robby și Sarah să plece la școală, în special dacă eram foarte mahmur sau dacă băusem prea multă cafea. Acest coșmar în stare de veghe nu dura mai mult de treizeci de secunde, un montaj rapid care necesita totuși Klonopin: un atac asupra școlii, „Mi-e atât de frică“ șoptit pe telefonul mobil, sunetele seci, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
auzi răsuflarea agitată care precede lacrimile. - Vrei să spui că am consumat, am zis încet. Propoziția asta trebuie să fie numai la timpul trecut. Pauză. Sunt treaz, nu? - Nu prea, murmură ea. Arăți jalnic. - Ascultă. Am făcut un gest inutil. Beau suc și răsfoiesc ziarele. Brusc, și-a revenit. - O, las-o, las-o, las-o moartă. - Și de ce-o suni pe nevasta lui Jay și-o întrebi... - N-aș suna-o pe Helen dacă tu nu te-ai droga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în bucătărie, Jayne turna apă fierbinte în boluri de ceramică și Robby stătea la masă sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de portocale are un gust ciudat. Nu mai avem Tropicana? - Robby, dragă, nu vreau să bei Tropicana, zise Jayne. Marta a stors suc proaspăt. E lângă chiuvetă. - Ăsta e proaspăt, bombăni el. Am rămas în cadrul ușii până când Robby lăsă paharul jos și se duse spre storcătorul de fructe. (Sucul la cutie era strict interzis deoarece favorizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dement, Weenus, Dublă Penetrare, Părosul și Spermata. Cea mai nouă cucerire - de unde și titlul - o puștoaică insipidă de vreo șaisprezece ani care crede că poți rămâne gravidă după o partidă de sex oral sau că se poate contracta SIDA dacă bei după altcineva o gură de Snapple. Discută cu păsărele și are ca animal de companie o veveriță numită Corky, dând dovadă și de o mare dificultate în a se folosi de tacâmuri; la restaurant trebuie întotdeauna să-l întrerupă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi găsesc locul în lume, iar toată presiunea asta de a deveni bărbat în casă, sau cum vrei să-i zici, mă dă gata, ca de altfel și faptul că, da, mă droghez din nou - dar foarte puțin - și mai beau - tot puțin - și da, bine, Jayne și cu mine nu prea facem sex și cam flirtez cu fata asta la facultate, și mai cred că un student încearcă să pretindă că e un personaj dintr-un roman de-al meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întunecă la față. - Păi azi dimineață nu mai era scris nimic. - De unde știi? - Pentru că i-am dus acolo pe decoratori. Pauză. Și nu scria nimic. - Crezi... c-a plouat astă-noapte? Mi-am lăsat capul într-o parte. - Crezi...c-ai băut prea mult astă-noapte? Își înclină și ea capul, imitându-mă. - Nu beau, Jayne... am început eu, dar m-am întrerupt. Ne-am înfruntat din priviri o vreme. Ea a învins. Eu m-am supus. M-am ridicat la înălțimea ocaziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
știi? - Pentru că i-am dus acolo pe decoratori. Pauză. Și nu scria nimic. - Crezi... c-a plouat astă-noapte? Mi-am lăsat capul într-o parte. - Crezi...c-ai băut prea mult astă-noapte? Își înclină și ea capul, imitându-mă. - Nu beau, Jayne... am început eu, dar m-am întrerupt. Ne-am înfruntat din priviri o vreme. Ea a învins. Eu m-am supus. M-am ridicat la înălțimea ocaziei. -Bine, am zis. Un nou început. Mi-am pus mâinile pe umerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ducându-mă undeva în trecut. Jayne continuă. - Da, sigur, la mall... am murmurat a încuviințare. - Trebuie să te întreb ceva și nu vreau să te superi. Zâmbetul dispăruse. - Iubito, sunt întotdeauna furios ca tu să nu mă poți supăra. - Ai băut astăzi? Am inspirat adânc. Lipsa asta de încredere era oribilă. Dar era o întrebare atât de simplă și de responsabilă, încât nu puteam fi ofensat. - Nu, am zis cu jumătate de gură. Tocmai m-am trezit. - Promiți? întrebă ea. Ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de filme - nu s-a plâns. M-am gândit din nou cât se chinuise Jayne să-l convingă să vină aici și am realizat că la fel de cuminte s-ar fi uitat și la Shoah. Sarah stătea între Robby și mine, bând mult prea grăbită din paharul ei de cola, iar atunci când am rugat-o s-o ia mai încet, Robby și-a dat ochii peste cap, desfăcându-și o cutie de Junior Mints, concentrându-se amândoi pentru a urmări acțiunea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
elegantă sofa italiană care ar fi trebuit să fie în celălalt colț al încăperii, dar acum trona sub afișul filmului Mai puțin decât zero. Lucrurile din biroul meu fuseseră din nou rearanjate. În timp ce Kimball începu să vorbească, eu mi-am băut votca încercând să înțeleg de ce eram atât de afectat de poziția mobilei din biroul meu. - Dacă vreți să verificați asta la departamentul de poliție, vă rog s-o faceți, zise Kimball. Am început să fiu atent. - Să verific...ce? Kimball
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iarăși s-a plâns de zgomotele zgârieturilor de peste noapte), cacao și clătite pentru Sarah (care părea resemnată și ostenită, grație probabil noului cocteil de medicamente prescris luna trecută și care-și făceau în sfârșit efectul), însă din cauza filmărilor Jayne a băut doar un pahar de lapte de soia cu banane pentru a reduce anxietatea pe care o resimțea înainte de deplasarea la Toronto de săptămâna următoare. Ca un soi de noutate am fost singurul membru al familiei care se simțea bine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ani sufereau de tulburări digestive din cauza proiectării unor imagini corporale nerealiste. Existau liste de așteptare compuse din numele unor copii de nouă ani programați pentru ședințele de acupunctură ale doctorului Wolper. Am aflat că un copil din clasa lui Robby băuse o sticluță de Clorox. Apoi mai erau alte subiecte ca: eliminarea pastelor făinoase din meniul de prânz de la școală, nutriționistul care se ocupa de catering pentru bar mitzvah, eleva de clasa a șasea care trebuia să poarte sutien, băiatul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]