29,232 matches
-
a atacat pozițiile transilvanienilor. Moldo-cazacii au reușit să rupă rândurile, și chiar să acapareze câteva tunuri, însă contraatacul aliaților le-a respins înaintarea mai departe. Escapada cazacilor i-a inspirat pe comandanții aliaților să pună în acțiune asaltul general asupra cetății. Pe 12 septembrie în timpul asaltului, Timuș Hmelnițki a fost rănit în șold, moare pe 15 septembrie de cangrenă, iar peste trei zile vestea s-a răspândit și în tabăra adversă. În cele din urmă asaltul (cu mari pierderi de ambele
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
moare pe 15 septembrie de cangrenă, iar peste trei zile vestea s-a răspândit și în tabăra adversă. În cele din urmă asaltul (cu mari pierderi de ambele părți) nu a reușit. Armistițiul dintre Gheorghe Ștefan, aliații lui și apărătorii cetății, a avut mai multe condiții. Comandantul cetății a jurat că nici el, nici cazacii nu vor lupta împotriva domnitorilor, Moldovei, Țarii Românești și Transilvaniei, vor ceda trezoreria lui Lupu, iar pământurile boierilor loiali și ale lui Timuș Hmelnițki, vor fi
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
peste trei zile vestea s-a răspândit și în tabăra adversă. În cele din urmă asaltul (cu mari pierderi de ambele părți) nu a reușit. Armistițiul dintre Gheorghe Ștefan, aliații lui și apărătorii cetății, a avut mai multe condiții. Comandantul cetății a jurat că nici el, nici cazacii nu vor lupta împotriva domnitorilor, Moldovei, Țarii Românești și Transilvaniei, vor ceda trezoreria lui Lupu, iar pământurile boierilor loiali și ale lui Timuș Hmelnițki, vor fi cedate mercenarilor germani și tătari, care au
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
Suceava. Comandamentul moldo-căzăcesc, nu fost deacord cu condițiile negocierii, însă de curînd au sosit și întăririle din parte transilvanienilor conduși de Ioan Kemény, care a sosit la începutul lunii octombrie și a adus arme de asediu, declanșând un bombardament asupra cetății. Pe 8 octombrie negocierile au fost reluate, iar pe 9 octombrie acordul a fost semnat. Cazacii au lăsat toate armele (cu excepția muschetelor) inclusiv, șapte tunuri de câmp, peste 50 de "arme grele", mai multe steaguri de luptă, au trebuit și
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
și „ballistae”, catapultele de pietre, își reglează tragerea. Fiecare dintre aceste mijloace grele de luptă aruncă pietre de 100 de kilograme la o distanță de 185 de metri! În partea de nord, geniștii se ocupă de călcâiul lui Ahile al cetății. La sud, est și vest zidurile de apărare sunt protejate de versanții abrupți ai văii. În schimb, partea de nord este neobișnuit de întărită prin trei ziduri uriașe. Berbecii și spărgătoarele de zid își încep cu vuiet și bubuituri opera
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
ziduri uriașe. Berbecii și spărgătoarele de zid își încep cu vuiet și bubuituri opera de distrugere a fundațiilor. Abia când proiectilele grele de piatră cad neîntrerupt asupra orașului, când zi și noapte răsună zgomotul înfundat al spărgătoarelor de zid, în cetate se pune capăt conflictului dintre frați. Rivalii fac pace. La începutul lui mai, după două săptămâni, mașinăriile de asediu au făcut în zidul cel mai nordic o breșă hidoasă. După alte cinci zile romanii pătrund și prin al doilea zid
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
represalii împotriva acelor creaturi fantomatice pe jumătate flămânzite și împotriva transfugilor. Cine este prins afară - transfug, vagabond, căutător de hrană - va fi crucificat. Cinci sute de oameni bat mercenarii în cuie zi de zi pe bârne, în imediata apropiere a cetății. Treptat, în jurul versanților colinei crește o întreagă pădure de cruci, până când lipsa lemnului face să se oprească înfricoșătoarea activitate. Copac după copac a căzut pradă crucilor, rampelor de asediu, scărilor de atac și focurilor de tabără. Romanii au intrat într-
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
ce, nu mai este inhibată de nimic, ucide orice sentiment omenesc. Mulți fug, la adăpostul întunericului, de foametea aducătoare de moarte și aleargă în brațele unei sorți la fel de orible. Printre trupele auxiliare ale romanilor se răspândise vestea că fugarii din cetate ar avea mereu asupra lor aur și nestemate, pe care, înghițindu-le, sperau să le scape de mâini străine. Dacă aceia, care nu bănuiau nimic, erau prinși, erau uciși, iar rapacitatea le despica pântecele. În felul acesta și-au pierdut
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
ei se ridicau lângă valul nordic de apărare al Templului. Acum e rândul complexului templier, această construcție imensă, cea mai bine întărită, cu galerii, balustrade și atrii. Comandantul suprem ține o consfătuire cu ofițerii. Mulți pledează pentru tratarea Templului ca cetate. Titus se împotrivește. El vrea, pe cât posibil, să cruțe renumitul sanctuar, cunoscut în tot Imperium Romanum. Prin intermediul solilor îndeamnă încă o dată la predarea fără luptă. Din nou primește un refuz ca răspuns. Abia acum Titus pornește acțiunile de luptă împotriva
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
introducă în luptă geniștii, artileria, mașinăriile-berbece, toată strălucita sa tehnică de asediu. În septembrie sunt trecute și aceste ziduri, cucerite ultimele bastioane; rezistența este înfrântă definitiv. Pierderile umane ale iudeilor sunt inimaginabil de mari. În timpul asediului s-au aflat în cetate, conform datelor lui Tacit, 600 000 de oameni. Josephus notează ca număr al prizonierilor, fără a socoti și crucificații și spintecații, 97.000 și adaugă că pe o singură poartă iudeii au scos într-un interval de trei luni 115
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
Gavras, un descendent al familiei Gavras, de origine bizantină și armeană, a fost numit în funcția de temarh (logofăt). Familia Gavras a fortificat Dorosul, prescurtare a denumirii întregi Sfântul Teodor (Άγιος Θεόδωρος) după patronimul lui Teodor al II-lea Gavras. Cetatea a devenit centrul administrativ al noului principat, denumit după capitală. Principatul a avut relații pașnice cu Hoarda de Aur situată în nord, plătind un tribut anual ca vasali, dar a fost în conflict permanent cu coloniile genoveze de la sud, care
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
genovez. Grecii numeau această regiune Parathalassia (greacă: Παραθαλασσια - malul mării). După ce a pierdut cele mai accesibile porturi de pe coasta de sud, principatul și-a construit un port nou numit Aspra la gura de vărsare a râului Mavros și a întărit cetatea Kalamita (modernul Inkerman). Turcii devenind din ce în ce mai amenințători, principele Isaac de Mangup (1458-1474) se decide în 1471 să accepte a fi vasal al lor, dar simultan îi propune cneazului Ivan al III-lea al Rusiei să o ia de soție pe
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
300 de ostași cu care Alexandru ajunge la Doros unde îl detronează pe Isaac. Dar Turcii reacționează rapid și violent : pe 6 iunie 1475, comandantul otoman Ahmet Pașa Gedik cucerește Caffa și la sfârșitul anului, după șase luni de asediu, cetatea Doros : Alexandru moare în acest război. Ultimul stat medieval grecesc independent dispare, 22 de ani după căderea Constantinopolului și 17 ani după cea a Trapezuntului. În timp ce o mare parte din Crimeea rămâne sub stăpânirea Hanatului Crimeii (acum la rândul său
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
ars. Absalon a fondat pe insula Rügen 12 biserici alăturate Episcopatului de Roskilde. Distrugerea bastionului slavilor a permis danezilor să-și reducă flota. Însă Absalon a continuat să monitorizeze îndeaproape situația din Marea Baltică și în 1170 a distrus o altă cetate pe insula Wolin. Ultima campanie militară a lui Absalon a avut loc în 1184 când a distrus flota pomeranilor care au atacat un vasal danez pe insula Rügen. Ca urmare a acestei campanii au fost cucerite teritoriile Pomerania și Mecklenburg
Absalon () [Corola-website/Science/327125_a_328454]
-
retragerea sa și au decis să atace orașul Kassa (astăzi, Košice) cu forțele pe care le-au strâns, din pricina importanței strategice. Carol se deplasează înspre Kassa pentru a-și înfrunta adversarul. Forțele familiei Aba au fost obligate să ridice asediul cetății Kassa și să-și așeze trupele lângă Tarca (râul Torysa). Carol I al Ungariei a fost forțat să își poziționeze într-un teren agricol de lângă un deal. Deși numărul trupelor beligerante este incert, armata regelui era compusă din oamenii săi
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
tatăl său, regele Maximilian al II-lea al Bavariei (1848-1864). Castelul a fost construit în satul german Hohenschwangau din apropierea orașului Füssen, parte a districtului Ostallgäu din sud-vestul landului Bavaria (Germania), foarte aproape de granița cu Austria. a fost construit pe ruinele cetății Schuangau (sau Schwanstein), care a fost menționată pentru prima dată în registrele istorice datând din secolul al XII-lea. Cetatea medievală a fost construită de o familie de cavaleri și a servit ca reședință a seniorilor din Schwangau. În 1523
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
Füssen, parte a districtului Ostallgäu din sud-vestul landului Bavaria (Germania), foarte aproape de granița cu Austria. a fost construit pe ruinele cetății Schuangau (sau Schwanstein), care a fost menționată pentru prima dată în registrele istorice datând din secolul al XII-lea. Cetatea medievală a fost construită de o familie de cavaleri și a servit ca reședință a seniorilor din Schwangau. În 1523, castelul a fost descris ca având ziduri prea subțiri pentru a fi utile în scopuri defensive. După stingerea familiei cavalerești
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
descris ca având ziduri prea subțiri pentru a fi utile în scopuri defensive. După stingerea familiei cavalerești în secolul al XVI-lea, fortăreața și-a schimbat de mai multe ori proprietarii și a fost distrusă de mai multe ori. Declinul cetății a continuat până când aceasta a ajuns în cele din urmă în stare de ruină, la începutul secolului al XIX-lea. În aprilie 1829 prințul de coroană Maximilian (viitorul rege Maximilian al II-lea al Bavariei) (1811-1864) a descoperit situl istoric
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
Volânia din 1340 a domnit chiar fiul său, Liubartas. Deasemenea o tradiție lituaniana spune că fondator al Vilniusului ar fi Gediminas, care-l menționează pentru prima data in scrierile sale, în 1323: acesta construind la confluenta Vilniei cu Neris o cetate din lemn, ulterior mutându-și aici reședința, aceasta în cele din urmă a devenit capitala Marelui Ducat al Lituaniei. În scrisorile către papă Ioan al XXII-lea, orașele hanseatice, franciscani și dominicani (1323 - 1324) a demonstrat o dorință de a
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
de Moscova. A luptat pentru influență în orașele Pskov și Novgorod și contra împotriva Cnezatului Moscovei. În această luptă, bazându-se pe o alianță cu Tver, obligat prin căsătoria fiicei lui Gediminas, Maria cu Dmitri de Tver. Ucis la asediul cetății teutone Bayerburg, fiind țintit de un arcaș.
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
Zeița patroană a orașului este Neith, a cărui cult este atestat încă din prima dinastie dintre 3100 și 3050 î.Hr. Filozofii greci, precum Herodot, Platon și Diodor Siculus, au identificat orașul cu Atena, prin urmare, făcând o trimitere primordială spre cetatea grecească din Attica. Diodor povestește că Atena a întemeiat Sais înainte de potopul care a distrus metropola și Atlantida. Toate orașele grecești au fost distruse în timpul cataclismului, orașele egiptene, inclusiv Sais, au supraviețuit. În "Timaios și Critias" a lui Platon (scrisă
Sais, Egipt () [Corola-website/Science/327173_a_328502]
-
de origine vulcanică și au un relief abrupt și fără recife de coral care să protejeze coasta. Stânci cu înălțimi la vârfuri de 1.100 metri, coboară direct către fundul mării. Țărmul are aspectul unui zid de apărare al unei cetăți, cu peșteri adânci și fără plaje. Lanțul muntos este tăiat arareori de trecători și văi joase. Țărmul stâncos este erodat de curenții ecuatoriali de sud ai Pacificului. Trăsăturile reliefului se văd oglindite în numele pe care le-au dat băștinașii insulelor
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
regele scăpând cu viață, iar dușmanii săi căzând în prăpastie. Julius Teutsch, cronicar sas (inițiatorul înființării Muzeului săsesc al Țării Bârsei), care a scris Etnografia Țării Bârsei, descoperă la începutul secolului al XX-lea (în anul 1913) o fortificație antică (cetate dacică) aflată în amonte de Valea cu Apă, în locul cunoscut de șcheieni sub denumirea de "„Între Chietri”", loc în care, din vremuri imemoriale, urcau Junii din Șcheii Brașovului în Miercurea Paștilor pentru a desfășura ritualul aruncării buzduganului și a juca
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
Chietri”", loc în care, din vremuri imemoriale, urcau Junii din Șcheii Brașovului în Miercurea Paștilor pentru a desfășura ritualul aruncării buzduganului și a juca hora junilor. Azi acest eveniment tradițional al șcheienilor este cunoscut sub numele de "„Coborârea Junilor în Cetate și urcarea la Pietrele lui Solomon”" fiind realizat de "Uniunea Junilor din Șcheii Brașovului și Brașovul Vechi". in parteneriat cu Primăria Municipiului Brașov. Ziua în care a fost fixat acest eveniment este întodeauna prima duminică după Duminica Paștilor, cunoscuta sub
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
cult, monumente istorice, muzee) de interes istoric, cultural și turistic; astfel: • Junii din Șcheii Brașovului și Brașovul vechi - eveniment tradițional cu ritualuri precreștine și ceremonial creștin. Cea mai cunoscută manifestare culturală a Junilor este „Ziua de călări” sau „Coborârea în Cetate”, o defilarea călare a cetelor de juni prin Șchei și centrul vechi al Brașovului. Grupurile de "Junii Tineri, Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanți, Brașovecheni, Roșiori" și "Albiori" coboară călare din Șcheii Brașovului și defilează pe străzile din centrul vechi al Brașovului
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]