29,398 matches
-
într-una din armatele "la modă" de pe atunci, cea a prințului de Orania, fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. Încartiruit în Olanda, la Breda, Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman, matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției șiințifice. Tot în 1618, Descartes scrie un mic tratat de muzică ("Compendium Musicae"), dedicat lui Beeckman, și se ocupă intens de matematică. În aprilie 1619 pleacă din Olanda
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
din străinătate. 1. Savremena rumunska poezija, prisedio i preveo Petre Krudu, Ip Svetovi, Novi Sad, 1991, p. 154-156, ISBN 86-7047-125-6 2. Young Poets of a New România, translated by Brenda Walker, London & Boston, Forest Books, 1991, ISBN 0-948259-89-2 3. Dan Destin, "Incertitudes", Montreal, Ed. Humanitas, 1992 4. "Streiflicht - Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik" (81 rumänische Autoren), - "Lumină piezișa", antologie bilingva cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119 5. "Transylvanian Voices", Ăn Anthology
Marta Petreu () [Corola-website/Science/299155_a_300484]
-
Tragedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, reprezentând personaje puternice, angajate în lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existentă a lumii ori cu proprile lor sentimente, acest conflict soluționându-se cu moartea eroului. Tragedia este o formă de dramă caracterizată de seriozitate și demnitate, care de obicei implică un conflict între un personaj și o
Tragedie () [Corola-website/Science/299183_a_300512]
-
Drama este o specie a genului dramatic, caracterizată prin ilustrarea vieții reale prin intermediul unui conflict complex și puternic al personajelor, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Dramele acoperă o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică etc. Drama are tendința de a reflecta întreaga complexitate a vieții reale, fiind o specie supusă convențiilor, altfel decât tragedia, folosind atât personajele individualizate, cât și personaje tipice, din
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
dramatici. Definiție: Drama este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, caracterizată prin ilustrarea vieții reale printr-un conflict complex și puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică. Limbajul solemn alternează cu cel familiar, fiind deseori presărat cu elemente comice. Cuvântul „drama” vine de la grecescul „drama” sau franțuzescul „drame” și înseamnă „acțiune”. Drama este cea mai răspândită
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
sine alte nenorociri: fuga de răspundere, minciuna etc.), or, din perspectivă trans-istorică, pedeapsa este un „leac”, o recuperare a răului săvârșit. Diferența între valoarea reală (supra-istorică) a pedepsei și cea temporală, percepută de oameni, provine din diferența între providență și destin. Există o ordine concepută de Dumnezeu, în acord cu binele, conform căreia rațiunea divină este principiu universal (providența). Acest principiu organizează universul sub forma unei ordini fenomenale, caracterizată de temporalitate, spațiu, configurații (destinul). În termenii lui Boethius, „Providența ("prouidentia") este
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
oameni, provine din diferența între providență și destin. Există o ordine concepută de Dumnezeu, în acord cu binele, conform căreia rațiunea divină este principiu universal (providența). Acest principiu organizează universul sub forma unei ordini fenomenale, caracterizată de temporalitate, spațiu, configurații (destinul). În termenii lui Boethius, „Providența ("prouidentia") este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea (dispositio) care tronează în fenomene (rebus mobilibus), cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le la fiecare un
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
divină este principiu universal (providența). Acest principiu organizează universul sub forma unei ordini fenomenale, caracterizată de temporalitate, spațiu, configurații (destinul). În termenii lui Boethius, „Providența ("prouidentia") este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea (dispositio) care tronează în fenomene (rebus mobilibus), cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le la fiecare un loc anumit. Providența îmbrățișează deopotrivă pe toate, oricât de deosebite și oricât de nesfârșite, pe când destinul (fatum) pune pe fiecare în
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea (dispositio) care tronează în fenomene (rebus mobilibus), cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le la fiecare un loc anumit. Providența îmbrățișează deopotrivă pe toate, oricât de deosebite și oricât de nesfârșite, pe când destinul (fatum) pune pe fiecare în mișcare, dându-le spații, forme și durată, așa încât această desfășurare (explicatio) a ordinii în timp, unificată în lumina spiritului divin, este providență, pe când aceeași unitate, rânduită și desfășurată în timp, se numește destin”. Providența este
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
nesfârșite, pe când destinul (fatum) pune pe fiecare în mișcare, dându-le spații, forme și durată, așa încât această desfășurare (explicatio) a ordinii în timp, unificată în lumina spiritului divin, este providență, pe când aceeași unitate, rânduită și desfășurată în timp, se numește destin”. Providența este proiectul mental divin care se explică (desfășoară) pe sine sub forma destinului istoric , într-un mod asemănător celui în care ideea unui artist se explicitează temporal și succesiv în opera de artă. Sau, conform unei alte comparații, „după cum
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
durată, așa încât această desfășurare (explicatio) a ordinii în timp, unificată în lumina spiritului divin, este providență, pe când aceeași unitate, rânduită și desfășurată în timp, se numește destin”. Providența este proiectul mental divin care se explică (desfășoară) pe sine sub forma destinului istoric , într-un mod asemănător celui în care ideea unui artist se explicitează temporal și succesiv în opera de artă. Sau, conform unei alte comparații, „după cum este argumentarea pentru intelect, nașterea pentru viață, timpul pentru eternitate, cercul pentru centru, așa
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
asemănător celui în care ideea unui artist se explicitează temporal și succesiv în opera de artă. Sau, conform unei alte comparații, „după cum este argumentarea pentru intelect, nașterea pentru viață, timpul pentru eternitate, cercul pentru centru, așa e înlănțuirea mișcătoare a destinului pentru unitatea [simplitatea] statornică a providenței”. Datorită faptului că omul este o ființă situată în interiorul acestei desfășurări numită destin, nu poate avea acuitatea necesară pentru a vedea din perspectivă divină rostul fiecărui lucru. Astfel, judecățile oamenilor sunt contradictorii și ceea ce
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
alte comparații, „după cum este argumentarea pentru intelect, nașterea pentru viață, timpul pentru eternitate, cercul pentru centru, așa e înlănțuirea mișcătoare a destinului pentru unitatea [simplitatea] statornică a providenței”. Datorită faptului că omul este o ființă situată în interiorul acestei desfășurări numită destin, nu poate avea acuitatea necesară pentru a vedea din perspectivă divină rostul fiecărui lucru. Astfel, judecățile oamenilor sunt contradictorii și ceea ce unii socotesc demn de laudă alții găsesc demn de pedeapsă, în același fel în care ei nu înțeleg, de
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
sau, de ce unii bolnavi sunt întăriți de leacuri ușoare, alții de leacuri puternice. Este cu atât mai greu de înțeles felul în care Dumnezeu socotește a da fiecăruia ce i se potrivește, din perspectiva providenței și nu din cea a destinului. Este foarte posibil, de pildă, ca persistența în rău a unui tiran să fie chiar instrumentul divin al întăririi sufletești a supușilor; de asemenea, nu este deloc imposibil (și de fapt numai providența o știe) ca același tiran să se
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
divin al întăririi sufletești a supușilor; de asemenea, nu este deloc imposibil (și de fapt numai providența o știe) ca același tiran să se îndrepte într-un târziu dându-și seama de precaritatea puterii și avuției sale. Ceea ce Boethius numește destin, adică natura și istoria înțelese ca desfășurare a proiectului divin, este o realitate dinamică. Tocmai dinamica face ca distribuția binelui în lume să fie instabilă, dar deloc nedreaptă; mișcătoare, dar nu malignă. Răul nu este decât o îndepărtare de bine
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
a IV-a (proza VI), răul despre care se crede că abundă pe pământ, privit din prisma providenței rânduitoare, nu se găsește de fapt nicăieri, sensul acestei concluzii fiind unul absolut: răul este non-substanțial. Dată fiind distincția dintre providență și destin, Boethius ridică întrebarea dacă nu cumva, petrecându-se toate în acord cu prevederea providenței, este anulat liberul arbitru al omului. De la Proza II a cărții V până la final este vorba despre problema voinței libere a omului în contextul omniscienței divine
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
fost că Frisch și-a întrerupt studiile de germanistică, precum și incipienta carieră artistică, a absolvit facultatea de arhitectură și a lucrat câțiva ani ca arhitect. Abia după succesul romanului său "Eu nu sunt Stiller", se hotărăște definitiv să își urmeze destinul de scriitor și își părăsește familia, pentru a se dedica scrisului. În centrul creației lui Max Frisch se află adesea conflictul cu sine însuși, multe din problemele abordate fiind tipice omului postmodern: descoperirea și apărarea propriei identități, mai ales în
Max Frisch () [Corola-website/Science/299219_a_300548]
-
mapamond, descriind țările vizitate (Noua Zeelandă, Australia, Canada, Hong Kong, Macao, Israel, Hawaii ș.a). A scris și publicat patru romane: „Dincolo de curcubeu“ (carte recomandată de „Vocea Americii“, care a apărut și în România, într-o ediție piratată, fără consimțământul autorului), „Zborul destinului“, „Oaspeții din Elizeu“ și “Răzbunătorii“ (Romanul luptei împotriva corupției din România; Ed. Premier, Ploiești, 2010). În 2006 a publicat în țară două piese de teatru, „Ispită si virtute“ ("Una storia veneziana") și drama de inspirație biblică "Neprihănitul Iov", propuse pentru
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
ungurilor din punct de vedere politic, astfel încât fiecare să aibă propriul teritoriu național în cadrul Imperiului Habsburgic. În 1893 a vizitat România și a luat parte la Sibiu la Conferința Națională a Partidului Național Român, partid de care și-a legat destinul. La Conferința de la Sibiu, președinte al partidului a fost ales dr. Ioan Rațiu și s-a hotărât elaborarea unui „Memorandum” al românilor, adresat împăratului de la Viena. „Memorandumul” a fost redactat pentru a susține revendicările românilor din imperiu și a denunța
Alexandru Vaida-Voevod () [Corola-website/Science/299269_a_300598]
-
datorită profeției) ce se va întâmpla: când va avea loc un eveniment, cine va omorî pe cine și așa mai departe. Ei chiar înțeleg că nu pot împiedica Ragnarok-ul. Cu toate astea, ei vor lupta cu vitejie și vor desfide destinul potrivnic. Zeii l-au înlănțuit pe Fenrir și l-au aruncat în apă pe Jormungand, deoarece au simțit pericolul lor, au aflat ce avea să li se întâmple de la zeițele destinului, nornele. Principalele evenimente care au marcat apropierea sfârșitului lumii
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
astea, ei vor lupta cu vitejie și vor desfide destinul potrivnic. Zeii l-au înlănțuit pe Fenrir și l-au aruncat în apă pe Jormungand, deoarece au simțit pericolul lor, au aflat ce avea să li se întâmple de la zeițele destinului, nornele. Principalele evenimente care au marcat apropierea sfârșitului lumii au fost: Se întâlnesc în mitul escatologic al Ragnarok-ului clișeele binecunoscute ale întregii literaturi apocaliptice. Moravurile decad și se pierd, oamenii se învrăjbesc, se ucid între ei, pământul se cutremură, soarele
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
fiica cu regele sârb Stefan Milutin. Începând din anul 1304 orașul Câmpulung va deveni capitala oficială a Țării Românești. Radu Negru, Întemeitorul de fapt al Țării Românești (încă nerecunoscută de Ungaria) va trece la cele veșnice în anul 1315, conducerea destinelor locuitorilor acestei țări trecând în mâinile fiului acestuia, Vlaicu (Ivancu) Basarab, numit in istoria oficială, ca și Basarab I. Mai trebuie ținut cont și de faptul că românii utilizau prenume de origini variate pentru copiii lor. Nu știu pe ce
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Generalul scrie la 26 aprilie 1844 un testament, conform căruia moșiile sale Florești, Mărculești și Varvarovca aveau să treacă după moartea sa în proprietatea soției sale, Varvara Ivanovna Starova. În 1852, aceste moșii, plus "Muntenii sau Cucuieții", însumând 6000 de destine, erau la fel în stăpânirea generalului. Moșia Varvarovca este atestată pentru prima dată în listele localităților Imperiului Rus, alcătuite în 1859; având deja 85 de gospodării și 460 de locuitori (Spiski 49). În 1872 moșiereasa Starova moare, iar soții Starov
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Progresul 34 13 6 15 45-47 32</poem> Concomitent cu startul în noul campionat, se revine, după 14 ani, la vechea denumire de Progresul, având ca principal sponsor Banca Națională. Domnul Vlad Soare, viceguvernator pe atunci al Băncii Naționale, preia destinele clubului, iar efectele benefice încep să se vadă imediat. Sunt aduși câțiva jucători de valoare, pentru acoperirea posturilor aflate în suferință. Ca antrenor principal vine Simionaș, cu Dumitru Ștefan secund. Se întocmește un program pe termen lung. Progresul începe bine
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
Platani, cum ar fi Cătălin Cursaru, Eric Linkar, Claudiu Drăgan, Florentin Dumitru și alții, echipa bancară își propunea pentru noul sezon locul 3. Noul antrenor, Marin Dună, iubit de suporteri, părea că va forma o echipă redutabilă. Altul a fost destinul „cavalerilor frunzei de platan”, cu multe înfrângeri consecutive și numai două victorii în tur. Pe la jumătatea turului, Marin Dună a fost demis, în locul său fiind numit Jean Vlădoiu ca antrenor principal. Acesta a obținut calificarea echipei în optimile Cupei României
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]