29,295 matches
-
făcea? Își părăsise căminul conjugal. Acum nu-i rămânea decât să-și pună mintea la contribuție astfel ca ultima durere pe care-o trăia să n-o ucidă. Într-o zi, pe când Alin era întors acasă, Carlinei îi veni un dor de el încât în fața ei apăruse o lumină strălucitoare, un chip frumos ca de înger, dar nu era Alin. Era imaginea lui în ochii ei. Dorința ei ajunsese la nivelul în care nimic altceva nu conta mai mult decât să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
convingi că-i mult mai bună aici. Miroase foarte frumos. - Știu că nu se compară, dar m-am obișnuit să beau ce găsesc. - Asta-i cafea făcută la filtru. E delicioasă, zise Leon sorbind din lichidul fierbinte. - Mie îmi este dor de cafeaua mea de acasă, făcută la ibric. - Și de ce îți mai esti dor? - De foarte multe. Bărbatul blond îi atinse un punct sensibil, iar ea simțea că nici lumina unui fulger nu ar fi putut pătrunde în sufletul ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
compară, dar m-am obișnuit să beau ce găsesc. - Asta-i cafea făcută la filtru. E delicioasă, zise Leon sorbind din lichidul fierbinte. - Mie îmi este dor de cafeaua mea de acasă, făcută la ibric. - Și de ce îți mai esti dor? - De foarte multe. Bărbatul blond îi atinse un punct sensibil, iar ea simțea că nici lumina unui fulger nu ar fi putut pătrunde în sufletul ei, dar își păstrase seninătatea feței și surâsul. - Mai dorești ceva? O întrebă Leon destul de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi una selectă. Carlina remarcă pentru a doua oară că istoria ei cu Valentin se repeta și-n acest capitol din viața ei. Când termină de mâncat, Carlina veni cu o întrebare aproape la întâmplare și zise: - Nu îți este dor de casă, de toate lucrurile din țară? - Îmi este dor, mai ales de copii, dar o să mergem după ce ne vom pune viza de ședere pe teritoriul acesta. Acum n-avem decât să ne plimbăm aproape de vamă, de graniță. Asta-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
istoria ei cu Valentin se repeta și-n acest capitol din viața ei. Când termină de mâncat, Carlina veni cu o întrebare aproape la întâmplare și zise: - Nu îți este dor de casă, de toate lucrurile din țară? - Îmi este dor, mai ales de copii, dar o să mergem după ce ne vom pune viza de ședere pe teritoriul acesta. Acum n-avem decât să ne plimbăm aproape de vamă, de graniță. Asta-i treaba. - Ai dreptate. Abia aștept să merg acasă, acolo unde
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înalte. Era croită din sufletele lor căutând să ajungă la marginea ceții care plana peste ei. Purtau în suflet o dragoste ascunsă ca o bijuterie scumpă ținută într-o casetă ca într-un seif secret. Un fior din interior și dorul de Andrei-Alinandru îi trezea la realitate în fiecare zi. Atunci, pentru Nicole lacrimile curgeau din belșug. Nimeni nu-i putea alina dorul de copil. Sperau ca într-o zi să ajungă din nou pe pământul lor, rădăcinile își puseseră amprenta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca o bijuterie scumpă ținută într-o casetă ca într-un seif secret. Un fior din interior și dorul de Andrei-Alinandru îi trezea la realitate în fiecare zi. Atunci, pentru Nicole lacrimile curgeau din belșug. Nimeni nu-i putea alina dorul de copil. Sperau ca într-o zi să ajungă din nou pe pământul lor, rădăcinile își puseseră amprenta pe ei pentru toată viața. Li se părea foarte important să trăiască fiecare clipă, să culeagă ce este mai bun, ca și când ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
foarte des la telefon și credea că toate lucrurile sunt pe un făgaș bun. Carmen era ca o bancă secretoasă. Strângea cu precauție fiecare bănuț trimis de el acasă. Deși vorbeau la telefon aproape zilnic, Victoria suferea foarte tare de dorul lui taică-său, găsind-o uneori plângând cu mânuțile ei ca două pâinișoare albe în fața unei icoane, rugându-se în legea ei ca tăticuțul ei să vină sănătos acasă. De cele mai multe ori, Carlina refuza să vizualizeze imagini din viața acestei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toate), veterana Eugenia Bosânceanu și tânăra și foarte talentata Tania Popa (irezistibilă în chip de telefon mobil !) sunt cu toții memorabili în acest road-movie imobil, un Non e pericoloso sporgersi ! , în care datul cu tifla se conjugă cu râsu-plânsu, iar dorul de ducă face casă bună cu statul pe loc. în orice caz, Cristi Mungiu ar face bine să rămână : e nevoie de el ! Grenada de la ”Jean Monnet” Cu Furia, debutul său în lungmetraj, Radu Muntean produce a treia surpriză bună
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se vede încăpând cu toată familia și mahalaua lui într-un submarin care să-i ducă Dincolo. De fapt, toți visează să evadeze din carcera comunistă : imaginea unui vapor (ce apare de mai multe ori în cuprinsul filmului) simbolizează acest dor de ducă pe care, după 89, Eva chiar îl va pune în practică... Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (titlul este excelent găsit !) are multe lucruri bune : în primul rând, câteva interpretări foarte convingătoare (copiii mai ales, dar și veteranul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
liniilor și al culorilor. Capitolul epistolar este de mare interes monografic, desprinzându-se câteva aspecte esențiale despre profilul spiritual al pictorului în tinerețe: atragerea/vocația ineluctabila, aproape devoranta către artă plastică, o emoționantă dragoste filiala, semnele unei boli chinuitoare și dorul de locurile natale. Scrisorile în sine cuprind pagini dramatice despre o sfâșiere lăuntrica a artistului grijuliu, prins între două viituri: pe o cale să nu și amărască părinții, adică să studieze medicină și pe cealaltă cale să-și urmeze vocația
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
netăgăduit, întrucat fotografiile din acea perioadă îl arată a fi un domn distins și elegant. Capitolul de Corespondență se încheie cu o duioasa scrisoare a mamei Țină către unicul fecior aflat departe de protectoratul familial, a cărei adresare cuprinde tot dorul și toată iubirea de mama: „Vioriță scump al mamei tale”. Îndeosebi de starea sănătății este îngrijorată biată mama: „Te doare iubitule capul când te școli?” sau „Ah, de ai ști cum tremur pentru tine și pentru sănătatea ta!”, dar se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
materie, descifrez în tablourile lui Viorel Huși arcuirea liniilor greoaie, nuanțele cromatice dense, lirismul cald, echilibrul de compoziție și tematica unitară a multor tablouri care întăresc ideea unei monografii pictate a Hușilor. Datarea tablourilor și manieră constantă de execuție precum și dorul de Itaca natală exprimat cu sinceritate în confesiunile epistolare de la Paris conduc tot spre unitatea monografica. Chiar dacă izvorul de inspirație n-a fost doar meleagul natal, memoria afectiva a artistului diluează dimensiunile universalului, supunându-le unei grile de autohtonizare. Poate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
că stai pe-acasă... Dimineața, cînd mă mai privești din autobuz, nu-ți mai mușca buzele. Mă ofer s-o fac eu. Te iau de urechi !... Ce cauți la stația din centru? De ce-ai încercat ușa? Te-a apucat dorul de mine? Voiam să te întreb un lucru: te căsătorești cu Livia? Ai o propunere mai bună? Afară de faptul că vrei tu să divorțezi... Dacă n-am făcut-o atunci, nebună trebuie să fiu acum... Vorbesc serios: chiar te căsătorești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să mă angajez ajutor de bucătar, așa cum am fost în vacanța de după primul an de studenție. Voi primi o cameră la subsol ori la mansarda unei vile, voi găsi o ospătară cu care să mă împrietenesc și, împreună, vom "pierde dorul de părinți / Și visul de luceferi". Acum la cine mergeți? mă întreabă portarul Consiliului Popular, deschizîndu-mi ușa. La tovarășul Fărcășanu, îi spun. Camera 70. Urc, bat la ușa cu numărul 70, apoi intru. Înăuntru, un bărbat stă la fereastră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
culoarea firelor de iarbă, pe care le-am rupt dimineață deasupra depozitelor, zdrobindu-le între degete... Parcă îmi vine să întind mîna, să ating eșarfa care-mi stăruie în ochi, apoi să desfac încet cordonul pardesiului, eliberînd mijlocul. Mi-e dor să aud spunîndu-mi-se iar: "Nu!... Nu, Mihai, te rog!... Nu acum... Nu aici... Ar fi păcat să risipesc cîte puțin tot cît am adunat... Tot cît am adunat pentru tine. Vreau... vreau să-ți dăruiesc totul odată, ca o explozie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Călin, insipid și ramolit, apoi și alții. M-am dus să-mi beau cafeaua la Muedin; am mâncat lapte covăsit la Plasteras, lângă farmacie, am parcurs cele două străzi paralele și am urcat să-ți scriu că mi-e tare dor de tine, preaiubita mea. Acum am să cobor ca să mă mai bucur de soarele frumos, blând și calm. Poate am să te întâlnesc pe plajă, făcându-ți baia de după-amiază, măgăruș îndărătnic și încăpățânat, scumpa mea. Seara Am primit vizita
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
puțin, nu mai scriu, n-aud vorbindu-se decât despre bani... Și mă plictisește să aud vorbindu-se despre ceva ce n-o să am niciodată. Trebuie să lupt îngrozitor ca să mă întorc la Paris. Unde mi e viitorul? Mi-e „dor“ de voi toți. Aici nu văd decât puțină lume. N-am prieteni, n am pe nimeni cu care să stau de vorbă; devin o epavă intelectuală. O sărut cu drag pe mama ta (dacă îmi dă voie). Afecțiunea mea pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nimeni cu care să stau de vorbă; devin o epavă intelectuală. O sărut cu drag pe mama ta (dacă îmi dă voie). Afecțiunea mea pentru toate și toți: Irène, Gaby, Horia, Dan, Camil Pe [trescu] (toți trei). Tare mi-e dor de voi toți. Pe curând vești de la tine. Mare dragoste. Geo T. 19 septembrie [1947], vineri Monica mea dragă, Eri seară la ora 6 am primit telegrama ta, trimisă de acasă în scrisoare expresă așa cum lăsasem vorbă. Era primul semn
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ta, trimisă de acasă în scrisoare expresă așa cum lăsasem vorbă. Era primul semn de viață de 11 zile și ca întotdeauna reacția e că am adormit greu și de data asta, sbuciumat; cu cât trec zilele, greu, cu atât crește dorul de tine, de prezența ta, de liniștea și neliniștea pe care mi-ai dat-o totdeauna, creindu-mi viața mea după a ta. În același plic era și cartea poștală de mai sus. Sunt foarte mâhnită și pentru G[eorges], când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
azi. Eram la masa mea între ele de o parte și Suchi... (en bonne aventure cu Tăutu) de cealaltă. Ca să-ți pot reda exact atmosfera. Delureanu, natural, un bețiv care a braiat, astupându-și o nară, „Mai am un singur dor“ (versiunea lui). Era un râs unanim. În vreme ce îți scriu, jos la Comino cântă iar Chevaliers de la Table ronde. Monica dragă! După masă, am stat la mine în cameră până la ora 7, când m’am dus la d-na Curti (Piti
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
face bulion la d-na Lemonide, că voi avea puține provizii și că, probabil, în primele zile ale lui oct[ombrie] voi merge pentru 2 zile la Slatina pentru provizii. Pricepi? La Buc[urești] nu mai avem nimic. Mi-e dor de tine. Noapte bună, fetița mea dragă. Duminecă Aseară când mă pregăteam să mă culc a revenit Irena, care și-a pierdut un porte-monnaie cu cheia de la geamantan, un rouge-Michel și 150 lei; pretindea că l’a lăsat aici pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu înfrigurare. Iubita mamei, mi-e dor de tine până la amețeală și abrutizare. Acum, probabil și din pricina schimbării de vreme, nici nu mai dorm bine. Aștept vești. Ce vei fi făcând acolo fără bani? Îngrijește-te. Eu sper că odată ajunsă la București voi încerca să-ți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe mine. Lecțiile, foarte bune, îmi par făcute de o dublură a mea. Nu mai am la școală cu cine vorbi de tine. Georgette Werl nu mai e, nici Lolica, nici Ticu, nici atâtea altele. În astă seară, mi e dor de tine până la obsesie; nu-ți pot vorbi clar, nu-ți pot împărtăși tot: temeri, tristeți și nădejdi; nu îndrăsnesc să te întreb: ce faci? Uit să mulțumesc lui Greg; brodez maladiv episodul Viena. Cum poți să mă lași fără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
renunțarea mea la ceea ce era viața mea - prezența ta - să-și aibă o regală răsplată. A trecut o lună și trei zile de când ai plecat și cu cât trec mai multe zile, cu atât te doresc mai mult. Cunoșteam duioșia dorului, dar nu cruzimea lui feroce, care topește, îngheață elanurile și pofta de viață. Tu nu te supăra pe mine că nu sunt eroică până la capăt. Fac tot ce pot să trăiesc pentru ca să mă regăsești, crede-mă. Am început să fac
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]