29,239 matches
-
viața familiei. Așa cum la nivelul individului, capacitatea de reflecție este un mecanism esențial de ieșire pozitivă din criză și chiar de vindecare posttraumatică, în cazul familiei, exersarea „unui optimism înțelept”, a umorului (să râdem împreună de ceva și nu să râdem unul de celălalt, să facem ironii unul pe seama celuilalt) reprezintă mecanisme inestimabile în depășirea dificultăților. 3.8. Reziliența comunitară O definire simplă a comunității ar fi aceea care face referire la o anumită arie geografică și la grupul social care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
privat" - ultimul este chiar Rosetti însuși: Plimbându-mă într-o zi pe bulevardele Parisului cu bardul României, îi ziceam că modestia lui n-are ce suferi când aplaudăm Doinele sale, fiindc-aceste poezii le-am făcut eu iar nu el. Râserăm negreșit amândoi și cu toate aceste gluma era un adevăr, căci ce este poezia! Manifestația simțimentelor celor mai bune, celor mai adevărate și celor mai sincere ce avem toți în noi exprimate de poet astfel încât fiecine să se poată recunoaște
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
interschimbabile, care aparțin în aceeași măsură a lui Alecsandri, "haiducului" din poezie și sieși, ca cititor. În acest sens, e grăitoare mica punere în scenă, cu evocarea unor secvențe de viață cotidiană: mergând pe stradă în Paris, conversând relaxat, glumind, râzând... Înainte chiar de a invoca iubirea și caracterul universal al unei asemenea experiențe, Rosetti amenajează un mic decor al trăirilor accesibile; preferă să filtreze viața țăranului abstract prin viața lui Alecsandri pentru că pe aceasta din urmă și-o poate apropria
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o veritabilă ontologie a aparenței, care evocă "prezența" prin jocul luminilor, al nuanțelor și al pliurilor: "mătasea cea lucie și gaza cea ușoară a veșmintelor se lăsa impulsiei și desemna undulații grațioase; să fi văzut, în sfârșit, acea mulțumire extatică râzând pe fețele lor când osteneala le silea să-și lase regiile aeriene și să se-ntoarcă a cere pământului puteri nouă"89. Insistența pe desenul aerian al mișcărilor - și pe dans, care e figura recurentă a acestei relatări - sugerează în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de un lucru oarecare vom iubi acel lucru și vom dori să ne bucurăm de el". Și puțin mai jos, în Nota aceleiași Propoziții: "Căci experiența ne arată că copiii, al căror corp se află ca într-un continuu echilibru, râd sau plâng numai fiindcă îi văd pe alții râzând sau plângând; apoi, ceea ce ei văd că fac alții, doresc să imite numaidecât; în sfârșit, doresc pentru ei tot ceea ce își imaginează că face plăcere altora"28. Așadar, ca să existe imitație
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vom dori să ne bucurăm de el". Și puțin mai jos, în Nota aceleiași Propoziții: "Căci experiența ne arată că copiii, al căror corp se află ca într-un continuu echilibru, râd sau plâng numai fiindcă îi văd pe alții râzând sau plângând; apoi, ceea ce ei văd că fac alții, doresc să imite numaidecât; în sfârșit, doresc pentru ei tot ceea ce își imaginează că face plăcere altora"28. Așadar, ca să existe imitație trebuie să existe o patimă trăită la unison, o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
această dorință, mai ales că domnul Vacariu publicase deja sub forma unor romane experiențele sale concentraționare. Interviurile transcrise nu pot reda nici tonalitatea și nici intensitatea trăirilor afective a celor intervievați din timpul discuțiilor. Mărturisesc că, împreună cu cel intervievat, am râs de multe ori de absurdul unor experiențe după cum de multe ori nu ne-am putut stăpâni lacrimile, revolta, stupoarea și indignarea. Or, bagajul afectiv a fost constant o barieră în obținerea de informații și date obiective: revolta, indignarea, stupoarea, tristețea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe zi, dar gramul acela era furat de caralii, așa că numita cafea de seară era niște apă vopsită. Puneam ceea ce sfărâmam în cafeaua asta. Conducerea lagărului s-a gândit așa, că dacă ne dau mâncare seara nu poți să dormi! (râdem) C. I.: Aveau grijă de somnul dumneavoastră...! S. Ț.: Aveai insomnii dacă mâncai seara... Și atunci și-au zis să ne dea cafea să dormim liniștiți. Și cum vă ziceam, puneam mămăliga aia arsă pisată în cafea. Dar să știți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vreo 80 de kilograme, mă îngrășasem enorm pentru că mâncam sfeclă și era natural zahărul ăla din sfeclă. Mai combinam sucul acela cu frunze de salcie culese, cu cojile de mămăligă... duceam o viață de huzur, nu pot să mă plâng (râdem). C. I.: Bănuiesc că asta se petrecea toamna, la strânsul recoltei, dar în general deținuții erau mai tot timpul înfometați. S.Ț.: Păi, haideți să vă povestesc cum se manifesta obsesia foamei printre deținuți! Este episodul cel mai degradant din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Într-un final alegea o bucată de pâine, ne luam și noi ceilalți pâinea, apoi la scurt timp Mocănașu făcea: Dom'le, sunt un tâmpit! Da! Gata! Am declarat oficial: sunt tâmpit, am luat-o tot pe aia mai mică" (râdem). C. I.: Indiferent cât de mare o fi fost bucata aceea de pâine tot mică ți se părea din perspectiva foamei acumulate. S. Ț.: Mai tot timpul avem momente din acestea de destindere. Odată am adunat marmelada aia. Șef cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
i-au luat să-i ducă la uscat. C. I.: Ce s-a întâmplat după? S. Ț.: Ați văzut vreodată vreo găină cloșcă cu pui de rață care vin la apă? Rățuștele intră în apă iar cloșca înnebunește pe mal! (râdem) Așa erau ei după întâmplarea asta: se frământau pe mal și nu mai aveau curajul să intre pe niciuna dintre poteci, că nu puteau ști pe unde este capcana! Iar noi râdeam: "Uite, mă, a rămas cloșca pe mal!" N-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
intră în apă iar cloșca înnebunește pe mal! (râdem) Așa erau ei după întâmplarea asta: se frământau pe mal și nu mai aveau curajul să intre pe niciuna dintre poteci, că nu puteau ști pe unde este capcana! Iar noi râdeam: "Uite, mă, a rămas cloșca pe mal!" N-au știut ei sigur că noi am fost cei care au tăiat gheața. Bănuiau, dar nu erau siguri, pentru că erau doi atunci când au pășit, iar gheața s-a rupt neregulat în mai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
apă în exces. Iar canalele acestea erau: canal principal, canale secundare și bazinele unde erau pompele instalate, care, pe niște țevi destul de mari, aruncau apa în Dunăre. Dunărea băga apa pe dedesubt iar ei o scoteau pe deasupra. Muncă în zadar! (râdem) C. I.: Muncă sisifică! S. Ț.: Doctorul Brânzei, de la spitalul Socola din Iași, povestea că bolnavilor mintal mai ameliorați, pentru a nu-i ține inactivi, li s-a adus o remorcă de balast și lopeți. S-au împărțit imediat: jumătate
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
atunci: un generator de acetilenă în contact cu flacăra face explozie! (ironic) Am făcut niște suduri... făceam niște suduri extra, că unul dintre noi, care era răcit, a tușit în fața unei bare din acelea de a ieșit bara din sudură! (râdem) Nu știam ce să mai fac ca să țină sudura, lucram eu cu brennerul, cu electrodul și până la urmă le-am amețit, deși cât au stat fixate habar n-am. Dar am dus o viață nemaipomenită acolo: trimiteau bucătarii o mâncare
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
imposibil să poți rezista până la capăt, dacă nu găseai motive din acestea de evadare într-o irealitate, de fapt. Dintr-o realitate cruntă evadam în situații din acestea ireale de doi bani, pe care ni le făceam tocmai pentru a râde singuri. Că uneori era de ajuns doar să te gândești la ceva și râdeai de unul singur. C. I.: Erau mecanisme de compensare și de defulare. Era probabil singura manieră de a rezista în realitatea cruntă, concentraționară unde erați păziți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
într-o irealitate, de fapt. Dintr-o realitate cruntă evadam în situații din acestea ireale de doi bani, pe care ni le făceam tocmai pentru a râde singuri. Că uneori era de ajuns doar să te gândești la ceva și râdeai de unul singur. C. I.: Erau mecanisme de compensare și de defulare. Era probabil singura manieră de a rezista în realitatea cruntă, concentraționară unde erați păziți, supravegheați în permanență, înfometați, extenuați prin muncă peste măsura puterilor. S. Ț.: Era singura
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
joacă și Lica Gheorghiu, care avea curul cât masa asta, iar în film, într-o secvență, un ofițer care o vede pe ilegalista interpretată de Lica Gheorghiu are replica: "Unde te strecori tu, căprioară zveltă?" C. I.: Și nu se râdea în sală când se proiecta filmul la replica asta? S. Ț.: Nu-mi mai amintesc. Colonelul Marian, care fusese aghiotant lui Dej, a avut o discuție (cum are fiecare!) și a povestit secvența asta sub formă de analiză: că pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Acolo s-au făcut niște glume. Nu Ștefan Vasile a fost cel care a glumit, dar au făcut glume cei din grup. El trebuia, conform legilor, să se ducă la Securitate să spună că X a zis și toată lumea a râs. N-a denunțat. El a fost condamnat pentru omisiune de denunț: 8 ani! C. I.: Max Bănuș pentru ce era acolo? S. Ț.: El a fost reporter sportiv. Și tot pentru o problemă politică, cu niște bancuri spuse de un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o poveste întreagă cu cei prinși, nici nu vă imaginați. La Luciu Giurgeni căpitanul, care era și educatorul nostru, ne-a adunat la un moment dat și ne-a spus: "Voi prezenta în fața dumneavoastră o poveste reală, adevărată dar posibilă!" (râdem) "Gagarin a zburat în cosmos. Daaaaaa!", am spus cu toții. "Vedeți, vă spun lucruri pe care voi nu le știți!" Altădată, căpitanul a ordonat la un moment dat: "frontieriștii, vă aliniați aici!" Erau vreo 15. Îl cheamă pe unul Bebe Sfârâială
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
anume ați scris? S. Ț.: Sticla am îngropat-o la temelia unui canton în care locuia cel care supraveghea digurile, că dacă digurile sufereau deteriorări trebuia să anunțe din timp ca să se intervină. V-am spus, acestea sunt acțiuni inteligente! (râdem) Am scris cu creionul pe o bucată de hârtie de sac, pentru că asta era la îndemână: cine suntem, de ce suntem acolo, numele celor din grupa în care eram, că facem munca sclavilor, că lucrăm în sclavagismul comunist și nu mai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sticla cu vin. Avea țigări în niște cutii "Volga", cu o cămilă pe ele, și m-a învățat și să fumez. Zicea: "pajalusta pakurite Radu!", îmi aprindea țigara, mă punea să trag fumul pe gât, mă apuca tusea și colonelul râdea cu poftă. În cele din urmă mi-a dat cheie de la ușa lui. Avea în cameră o ladă metalică mare, de 80/80 cm. Ce avea în acea ladă? Odată mi-a dat unt, că avea câte un calup de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
stat pe o bancă și priveam. N-a durat 5 minute și au și venit imediat doi rusnaci înarmați cu automatele de gât, în pas alergător, cu cheia, au deschis, s-au uitat înăuntru, peste tot, iar eu din parc râdeam de ei. Colonelul nu mi-a spus nimic, nu mi-a făcut niciun reproș. După o perioadă, colonelul s-a îmbolnăvit, dar nu l-au tratat acolo, în unitate sau în oraș, ci l-au dus pe la Ploiești. Și când
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
număr un om: "nu-i, nu-i omul, căutați-l!" Când a venit al doilea număr, n-au mai găsit cinci, au găsit patru. "Care a fost?", au întrebat, iar eu am recunoscut. Și mi-a dat o palmă. Am râs amândoi, însă numai eu am fost vinovat. Au ținut în picioare mii de oameni din cauza mea. La Coasta Galeș. "Constructor" și descurcăreț C. I.: Cât ați stat la Poarta Albă? S. M.: A trecut treaba asta și vine luna octombrie, ne
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
buletinul, dar cel care era de gardă zice că nu-i trebuie și că să urc. La capătul scării era un cetățean X, nu știam cine-i, un băiat tânăr: "M-ați chemat?"am întrebat eu. Acela a început să râdă: "Ei, dar ce avem noi cu dumneata ca să te chemăm?" "Păi, proprietarul casei cheamă pe cineva în vizită", zic eu. "Nu, nea Movilă, prietenii dumitale te-au chemat. Eu sunt salariat și trebuie să fac ceea ce-mi ordonă legea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Eram eu singur". "Nu-i adevărat, minți, și aici minți! Peste tot tu nu știi... " C. I.: Adică intraserăți deja în anchetă... I. N.: Eram în anchetă acum așa cum sunt cu dumneavoastră acum... C. I.: Dar eu nu vă anchetez (râdem amândoi), eu nu vreau să aflu un adevăr gata stabilit și nici nu vă oblig să vorbiți... I. N.: (râzând) Nuuu, voiam să zic că stăteam atunci așa cum stăm acum la birou. Și-mi zice anchetatorul: "Tovarășu' Năvodaru, ce să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]