29,232 matches
-
altar pe latura din sud, în partea de vest ridicîndu-se corpul bazilical, compus din trei nave, despărțite de stîlpi masivi octogonali. Intrarea se face pe sub un turn-poarta-clopotnita iar biserică are aspectul acela ciudat al tuturor bisericilor fără turn. Zidurile vechii cetăți însă nu mai șunt în picioare în întregime. Biserică se remarcă prin numeroase elemente sculptate. Pe intreg interiorul acestui monument șunt răspîndite o serie de figuri grotești ce dau lăcașului un aer și mai misterios. Altarul este decorat în stil
Biserica fortificată din Richiș () [Corola-website/Science/327229_a_328558]
-
Cetatea Brest (rusă: "Брестская крепость"; transliterare: "Brestskaia krepost") (2010) este un film de război regizat de Alexander Kott. Filmul prezintă apărarea sovietică a fortăreței Brest din iunie 1941 când a avut loc primul ordin nazist de retragere. Scenariul urmează evenimentele cât
Cetatea Brest (film) () [Corola-website/Science/327237_a_328566]
-
și a planificat să-și asume titlul de regină la încoronare (obicei, care a fost urmat de nepoții ei, Richard și Ioan). Ea a refuzat cererea cetățenilor să reducă la jumătate taxele lor și, din cauza aroganței ei, au închis porțile cetății și au reaprins războiul civil pe 24 iunie 1141. În noiembrie Ștefan a fost eliberat (în schimbul prizonierului Robert de Gloucester) și un an mai târziu, Matilda a fost asediată la Oxford însă a scăpat fugind la Wallingford. În 1141, ea
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
de mult Gyzylarbat sau Kyzyl-Arvat, este un oraș din provincia Balkan (Turkmenistan). Populația orașului era de 33.388 de locuitori, potrivit recensământului din 1989. Orașul Serdar este situat la nord-vest de capitala țării, Așgabat. Orașul Serdar este situat aproape de vechea cetate persană Farava. Locuitorii regiunii făceau parte din poporul scit, "daheenii" care trăiau la est de Marea Caspică. În 1881 a fost construită o gară în orașul modern pe Calea Ferată Transcaspiană. În iulie 1918, în urma declarării legii marțiale în capitala
Serdar (localitate) () [Corola-website/Science/327317_a_328646]
-
lituanienilor din regiunea Polesia. Hmelnițiki era sprijinit de un detașament important al tătarilor conduși de însuși hanul İslâm Ghiray. În iunie 1649, cazacii au reușit să învingă puternicele trupe poloneze conduse de principele Jeremi Wiśniowiecki, nevoite să se retragă în cetatea Zbaraj (aflată în zilele noastre în Regiunea Ternopil - Ucraina), unde au fost asediate de efective net superioare. Regele Ioan Cazimir a hotărât să pornească din Lublin în fruntea unei armate de aproximativ 30.000 de soldați în sprijinul asediaților de la
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
și este subiectul legislației în vigoare Dezvoltarea simțitoare a educației în Târgu Mureș a avut loc după reforma protestantă. În anul 1557 a fost menționată existența unei biblioteci, pe lângă un așezământ instructiv-educativ numit "Schola Particula" în incinta Bisericii Reformate din Cetate, prima școală de acest fel de pe cuprinsul României actuale. În 1718 școala a fost reorganizată și redenumită în Colegiul Reformat, iar printre disciplinele studiate se număra teologia și filozofia. Din 1797 se studia atât dreptul, cât și filologia și științele
Educația din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/327361_a_328690]
-
XVIII-XX) - era „Bulustra”. Spațial, localitatea modernă și orașul antic sunt despărțite de o distanță de aprox. 6 km. Temporal, însă, ele sunt separate de o perioadă de peste cincisprezece secole, în care denumirea antică nu a mai fost utilizată. După distrugerea cetății antice (sec. IV d.Hr.), pe acest loc a supraviețuit doar o mică așezare întărită, atestată în izvoarele bizantine (sec. IX-XIV) sub numele de „Polystylon”, toponimic care stă probabil și la originea denumirii „Bulustra”. Numele antic are, în limba greacă
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
m. și nu are ieșire directă la mare. În schimb, satele aparținătoare Skala Avdiron și Lefkippos, aflate în apropiere, sunt așezări litorale, situate la vest și respectiv la est de Capul Bulustra, un mic promontoriu pe teritoriului căreia era situată cetatea antică Abdera. Așezarea Skala Avdiron deține un mic port amenajat și o plajă (Paralia Avdiron). În dreptul promontoriului și în imediata apropiere a ruinelor antice, funcționează astăzi o tabără de vacanță a copiilor (Pedikes Kataskinosis). Înspre est, litoralul continuă cu un
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
regiune, între sec. XV și XVIII. Cele mai vechi construcții păstrate datează din jurul anului 1720. Nelămurit rămâne deocamdată și raportul dintre populația acestei noi așezări și populația vechii așezări bizantine Polystylon din vecinătate. Tradiția locală orală susține că locuitorii vechii cetăți, greu încercate de numeroase războaie și de atacurile frecvente ale piraților, s-au refugiat înspre interior, întemeind noua așezare. În sprijinul acestei versiuni este invocată și existența unui loc numit „Paliochora” (însemnând, în greacă: „satul vechi”), situat între ruinele de la
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Occidentale în teritoriul Greciei, alături de celelalte teritorii câștigate după Primul Război Mondial, a avut ca efect revitalizarea sentimentului de apartenență la națiunea-mamă și la istoria multiseculară a acesteia, nutrit de populația locală greacă. Identificarea ruinelor din zona Capului Bulustra cu cetatea antică Abdera (propusă încă din 1887 de către istoricul austriac W. Regel și confirmată de primele cercetări arheologice) a alimentat și ea ideea continuității dintre vechiul oraș și localitatea modernă. Pe de altă parte, „Marea Idee” națională a statului grec aflat
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
denumirile lor date de locuitorii greci, dar și reluând adesea numele sub care au fost cunoscute localitățile antice grecești din zonă. Printre acestea din urmă s-a numărat și comuna Avdira (în grafia epocii: Αὔδηρα), care își revendica numele de la cetatea antică Abdera. Fostul sat Bulustra era singurul sat existent, înainte de 1922, pe teritoriul din 1924 al comunei Avdira, el fiind înconjurat în trecut numai de câteva „ciflicuri” (mici moșii, în turcă). Celelalte sate aparținătoare s-au format ca așezări de
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
2011), primarii au fost aleși din rândul comunității turcofone. Repartizarea populației reale pe (sub)unități administrative, conform recensământului din 2001, se prezenta după cum urmează: Principalul obiectiv turistic și cultural al comunei Avdira îl reprezintă complexul arheologic (parc și muzeu) al cetății antice Abdera, situat la 6 km distanță de satul modern. Dar și în centrul istoric al localității moderne se păstrează numeroase clădiri din sec. al XIX-lea, care ilustrează stilul arhitectonic tradițional din regiune: clădirea Antologia (Δόμος Αντιλογίας - actualmente Centrul
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
fruntașa noilor gândiri, unde protestantismul nu numai că a fost acceptat, ci a și fost îmbrățișat de către nobilimea maghiară. Acest fapt a atras după sine trecerea la protestantism a supușilor nobililor. După ce locuitorii orașului au trecut la protestantism, Biserica din Cetate a fost reamenajată în 1557. Legenedele spun că crucifixul lui Weit Stoss a fost aruncat în apa Nirajului și astfel a ajuns la Eremetiu, unde se poate găsi și astăzi. De-a lungul istoriei între pereții bisericii au fost ținute
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
biserică din Târgu Mureș era undeva pe Piața Bolyai, pe terenul unde se află astăzi Liceul Teoretic „Bolyai Farkas”. Clădirea construită în stil roman era dedicată către Sfântul Nicolae. În secolul al XIV-lea franciscanii au început construirea Bisericii din Cetate, care a fost finalizată în totalitate abia în 1490. Dintre efectele Reformei Protestante se numără confiscarea imobilelor și avererilor catolice. Franciscanii au fost nevoiți să plece din oraș. Până în 1707 puținii maghiari care au păstrat totuși religia catolică n-au
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
devenit lider al tinerilor intelectuali români din localitate, animați de sentimente profund naționale și dornici de a se implica în rezolvarea problemelor politice și sociale ale românilor din Transilvania. În acești ani el a locuit într-o casă din vecinetatea Cetății Medievale, în strada numită "Klastrom". Paralel însă tinerii maghiari sprijiniți de profesorii Colegiului Reformat și de conducerea orașului au manifestat și ei solidaritatea față de ideile lui Lajos Kossuth privind unirea națională între Ungaria și Transilvania. Schimbările majore, ceea ce privesc viața
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
și "Tompa Miklós" reprezintă un model de interculturalitate, prin promovarea unui repertoriu bilingv, funcționând ca un liant al comunității mureșene. Cei care caută o alternativă pentru ofertele institutului public, pot găsi în persoana Teatrului 74. Funcționând în Bastionul Măcelarilor din Cetatea Medievală, trupa formată din tineri actori vrea să abordeze prin proiecte unice stratul intelectual român din Târgu Mureș. Drepturile lingvistice, culturale și economice a comunității maghiare din Târgu Mureș sunt garantate de către legislația în vigoare. Astfel cetățenii aparținând acestei etnii
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
foarte bine”". S-a filmat și în Franța, fiind folosite decorurile autentice de la castelele Angers și Blois. Filmări au avut loc și pe platourile Centrului de Producție Cinematografică „București” de la Buftea, precum și la castelele de la Bran și de la Hunedoara și Cetatea Râșnov. Pentru ca filmul să fie cât mai real, regizorul a folosit un cadavru de la morgă într-o scenă în care unul dintre personaje trebuia să-i pună ștreangul de gât unui condamnat. Actorul francez care a trebuit să facă acest
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
erau construite pe dealuri joase pentru a fi protejate de inundații și de inamici și nu erau fortificate de ziduri. Locuitorii se ocupau cu activități de pescuit. În a doua fază, invazile exterioare i-au determinat pe locuitori să construiască cetăți protejate de ziduri pe dealuri mai înalte, casele fiind construite una lângă alta, delimitate de străduțe mici între ele (Kastri Syros, Naxos, Kynthos din Delos). Aceast proces implică pierderea controlului asupra mării și amenințarea unui inamic extern, poate Cretă minoică
Civilizația cicladică () [Corola-website/Science/330590_a_331919]
-
cehi, oferiți de Svatoplik Leul, Print de Boemia. Motivul pentru război a fost problema privind pretențiile lui Zbingniew la tronul Poloniei. Operațiunile militare au avut loc în sud-vestul Poloniei, în Silezia, unde aramata lui Henric al V-lea a asediat cetăți majore din Głogów, Wrocław și Bytom Odrzanski. Apărarea eroică a orașelor, unde copiii polonezi au fost folosiți ca scuturi umane, în mare măsură a contribuit la incapacitatea germanilor de a câștiga. Împreună cu apărarea orașelor, Boleslav conducea un război extrem de eficient
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
rând, pentru a consolida granița poloneză pe linia râului Noteć, și în al doilea rând, pentru a subjuga Pomerania cu suzeranitatea politică poloneză, dar fără să fie încorporată în țară, cu excepția regiunii Gdansk. În 1113, granița de la nord fusese consolidată. Cetățile fortificate de frontieră includeau: Santok, Wieleń, Nakło, Czarnków, Ujście și Wyszogród. Înainte ca Boleslav să înceapă să se extindă în Pomerania, și-a normalizat relațiile cu Boemia de sud. Acest lucru a avut loc în 1114, la o convenție la
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
Rebeliunea fusese înăbușită de către prinț în 1117, iar mulți nobili fuseseră orbiți drept pedeapsă. În 1121, forțele combinate ale prinților Wartislaw I și Swiatopolk erau învinse de polonezi, în Bătălia de la Niekładź. De atunci, Boleslav a devastat Pomerania, a distrus cetățile, și a forțat mii de oameni să se reinstaleze în teritoriul polonez. Extinderea prințului a fost îndreptată spre Szczecin. Conducătorul polonez a realizat că Szczecin era o fortăreață puternică, bine păzită de bariera naturală a râului Oder cât și a
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
teritoriu și o populație distribuită în ambele orașe mici și moșii mari deținute de nobilime . Fiecare regat era condus de un rege autoritar cu drept divin ca urmaș al unui strămoș eroic care conducea de la un palat situat într-o cetate , sau din Acropole. În timpul evului întunecat , palatele, regii și moșiile au dispărut , populația a scăzut , orașele au fost abandonate sau au devenit sate și ruine , guvernarea descentralizată fiind deținută de oficiali minori pe o structură tribală . Până la mijlocul secolului al
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
Mieszko Picioare Zgomotoase și Cazimir al II-lea era acum doar o chestiune de timp. Cazimir al II-lea a luat o rută diferită, în scopul de a câștiga favoarea Ducelui de Racibórz, predându-i orașele Bytom și Oświęcim (cu cetățile Oświęcim, Bytom, Mikołów, Siewierz și Pszczyna, desi unii istorici estimează că aceste cetăți i-au aparținut lui Mieszko numai până în 1179). Pe de altă parte, Boleslav cel Înalt a suferit o scădere a autorității sale, când a fost nevoit să
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
de timp. Cazimir al II-lea a luat o rută diferită, în scopul de a câștiga favoarea Ducelui de Racibórz, predându-i orașele Bytom și Oświęcim (cu cetățile Oświęcim, Bytom, Mikołów, Siewierz și Pszczyna, desi unii istorici estimează că aceste cetăți i-au aparținut lui Mieszko numai până în 1179). Pe de altă parte, Boleslav cel Înalt a suferit o scădere a autorității sale, când a fost nevoit să dea regiunea Głogów, fratelui său mai tânăr, Conrad, care se întorsese recent din
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
teritoriul exact a fost o chestiune de dispută pentru istorici: unii au crezut că Odonic a primit partea de sud a Poloniei Mari cu râul Obra ca frontieră, în timp ce alții considerau că tânărul prinț a primit întregul district Poznań și cetățile sale). Acordul dintre unchi și nepot a fost confirmat de Bula Papală emisă de Papa Honorius al III-lea pe 9 februarie 1217. A fost, de asemenea, o reconciliere oficială cu Arhiepiscopul Kietlicz, care a primit privilegiul de la Vladislav al
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]