29,398 matches
-
și din această cauză purta numele de Lupercus. Avea drept asociată pe Fauna și Bona Dea (Zâna Bună). Fervoarea religioasă romană crește sensibil în epoca imperială. Caesar și Augustus sunt divinizați după moarte. Deși succesorii lor nu împărtășeau automat același destin, acest fapt a creat un precedent din plin exploatat după aceea, când împărații și intimii săi au fost adesea zeificați încă din timpul vieții. Caesar a inaugurat și cumulul, care va deveni indisolubil, al funcției de imperator și al aceleia
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
masacrarea coloniștilor americani de trupele mexicane în Bătălia de la Alamo, în San Antonio, în martie 1836, texanii îi înfrâng în final armata mexicană la San Jacinto. Această perioadă se încheie odată cu venirea președintelui James Knox Polk (1845-1849). Polk declara că destinul manifest al cetățenilor SUA este să locuiască pe întregul continent, proclamând Texasul ca stat în Congresul din martie 1845 și provocând cu bună știință un război cu Mexicul, care începe în 1846 și se încheie cu victoria SUA. În februarie
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
prin cumpărări de regiuni întregi (Louisiana de la francezi în 1803; Florida de la spanioli în 1819; Alaska de la ruși în 1867), fie prin cuceriri (Texasul de la Mexic în 1845, mai mult de jumătate din teritoriul Mexicului în urma războiului americano-mexican din 1846-1848). "Destinul Manifest" a fost o filozofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest: deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară, mulți oameni continuu se mutau înspre vest. Ca urmare la acest proces, SUA a ocupat teritoriile
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
a unor locații geografice. În 1912 și-a susținut teza de doctorat, publicată ulterior sub titlul Dai Nihon (Marea Japonie), lucrare în care, exemplificând prin cazul arhipelagului nipon,- și-a argumentat teza conform căreia, locația geografică și caracteristicile teritoriale influențează destinul statelor. Lui i se datorează studierea instituționalizată a geopoliticii. Întâi de toate, Haushofer a operat o delimitare tranșantă între geografia politică - descrisă drept disciplina care studiază distribuția puterii statale în spațiile terestre - și geopolitică - adică știința despre formele de viață
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
lui - doar Alexandru a avut capacitatea de a face acest lucru. În timpul ultimilor săi ani, mai ales după moartea lui Hephaestion, Alexandru a început să prezinte semne de megalomanie și paranoia. Realizările sale extraordinare, împreună cu propriul său sentiment inefabil al destinului și lingușirea tovarășilor săi, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care sunt ușor vizibile în testamentul său, precum și dorința sa de a cuceri lumea. El pare să fi crezut ca el însuși este un zeu, sau cel puțin
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Edinbourg, 1998. Dânsul - arhetip cultural, 150p. Studiu antropologic asupra începuturilor dansului. Lucrare de doctorat. Scenă și scenariul. 230p. Scurtă istorie a evoluției scenotehnicii și compendiu de scenarii coregrafice. O violență a nudității, interviu-eseu, Caiete critice, 1992. 22 de martori la destin, Ed. Curtea veche, 2000. Dicționar de dans, Caiete de balet, Iași, 1986-1989. După 20 de ani...de dans contemporan, Revista „Scenă”, 1990. Artă regizorului, Revista „Scenă” 1998. Buto - o dramă a integrării, Revista „Scenă” 1997. Atelier de creație, în cadrul programului
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
încă din secolul al XVI-lea, sărăcesc și devin parte a castei clericale. Străbunicul lui dinspre tată este un protopop al bisericilor de rit oriental unite cu Roma din orașul ucrainean Bratslav. Bunicul este preot al aceluiași cult. Tatăl, căruia destinul părea să-i rezerve aceeași carieră clericală, fuge la Moscova în 1809 și se înscrie la Academia Imperială de Medicină Chirurgicală. Devine medic militar la un spital din Moscova în timpul campaniei din 1812 și o cunoaște în 1818 pe Maria
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
lui Dostoievski este adesea asociată cu orașul Sankt Petersburg, un simbol al peisajelor urbane schimbătoare, despiritualizate de fenomenul modernizator, în care ființe marginalizate, inadaptabile se confruntă cu « maladii apocaliptice » precum nihilismul și materialismul. Berdiaev consideră că, pentru Dostoievski, « orașul este destinul tragic al omului [...] Totul este concentrat, înnodat în jurul omului, care a fost rupt de temeiul divin. » . La fel ca Tolstoi, Dostoievski se va raporta la idealurile Rusiei rurale, dar nu pe baza principiilor etice, ca autorul "Annei Karenina", ci din
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
familia în sărăcie. Fiica acestuia, Sonia Marmeladova, este nevoită să se prostitueze pentru a-și întreține frații, dar rămâne un suflet curat și demn. Prin intermediul ei, Raskolnikov reușește să descopere necesitatea pocăinței și se autodenunță. Un fir epic paralel urmărește destinul surorii lui Raskolnikov, Avdotia Romanovna (Dunia) care încearcă să salveze situația materială a familiei printr-o căsătorie de conveniență cu avocatul Lujin. Un parvenit josnic, Lujin este disprețuit de Raskolnikov încă de la prima lor întrevedere. Alt pretendent la mâna Duniei
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
voluptate tragică spre abisul autodistrugerii îl fascinează pe Mîșkin. Prințul privește cu milă și înțelegere conflictele interne ale eroinei și chiar se oferă să îi devină soț. Pusă pentru prima oară în situația de a alege să i se sustragă destinului catastrofal, Nastasia Filippovna își ratează șansa după ce îl respinge pe Mîșkin și dispare împreună cu Rogojin. În următoarele capitole, sentimentele eroinei se întreaptă oscilant și nestatornic spre fiecare din cei doi pețitori, care întrupează de fapt două opțiuni spirituale: Mîșkin este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
martie 1877 vor avea un rol privilegiat în literatura antisemită care va circula în Rusia, alături de "Protocoalele înțelepților Sionului", "Mein Kampf" al lui Hitler sau "Evreul internațional" de Henry Ford. Istoricul Ronald Hingley afrimă că « idealizarea războiului, această bolboroseală despre destinul măreț al unui popor, afirmarea unor proiecte teritoriale grandioase [...] și mai presus de orice stilul exaltat, isteric și uneori nearmonios al prozei - toate aceste trăsături leagă "Jurnalul unui scriitor" de "Mein Kampf" al lui Adolf Hitler». Dostoievski a influențat scriitori
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
creștinismului împotriva iudaismului, mahomedanismului și astrologilor. O parte a acestor scrieri a apărut postum în 1495 la Bologna sub titlul ""Disputationes adversus astrologiam divinatricem"", contribuind la combaterea credințelor astrologice atât de răspândite în Evul Mediu și respingând astfel posibilitatea determinării destinului omenesc prin poziția și mișcarea stelelor. Pico della Mirandola moare la 17 noiembrie 1494 în Florența... Concepțiile de bază ale lui Pico della Mirandola au fost expuse în ""Oratio de dignitate hominis"". Ele reprezintă o sinteză ambițioasă a tradiției scolastico-aristoteliene
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
nu este nici muritor, nici nemuritor, nici pământesc, nici celest. Stă în întregime în puterea lui să aleagă, în ce direcție a existenței se dezvoltă. Omul se deosebește de alte viețuitoare prin faptul că nu este legat de un anumit destin sau de o anumită lege, dimpotrivă, el are capacitatea să-și determine în mod liber modul și forma existenței, să se înjosească până la o treaptă animalică, sau să se apropie de divinitate, care stă la propria sa origine. Calea care
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
Hristos cu fața spălată de ploi și cu o cuniniță de flori veștede agățată de picioare“. Imaginea este reluată simbolic nu numai în finalul romanului, ci și în desfășurarea acțiunii, în scena licitației la care se vindeau mobilele învățătorului, sugerând destinul tragic al lui Ion și al Anei, precum și viața tensionată și necazurile celorlalte personaje: Titu, Zaharia Herdelea, Ioan Belciug, Vasile Baciu, George Bulbuc etc. Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care toți locuitorii satului Pripas se află
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
mentalitatea că oamenii sunt respectați dacă au oarecare agoniseală, fapt ce face ca relațiile sociale să fie tensionate între „sărăntoci“ și „bocotani“, între chibzuința rosturilor și nechibzuința patimilor, ceea ce face să se dea în permanență o luptă aprigă pentru existență. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate, de faptul că familiile nu se întemeiază pe sentimente, ci pe interese economice: „În societatea țărănească, femeia reprezintă două brațe de lucru, o zestre și o producătoare de copii. Odată criza erotică trecută, ea
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
trebuie căutată rațiunea în ceea ce este lipsit de rațiune"). Duns Scot analizează conceptul cauzalității în scopul unei demonstrații riguroase a existenței lui Dumnezeu, ființă supremă și infinită. Totuși, pentru a cunoaște adevărul în toată plenitudinea lui și pentru a îndeplini destinul veșnic, el consideră că omul nu trebuie să recurgă la judecată sau la considerații filosofice, ci să facă apel la revelația divină, care completează și desăvârșește cunoașterea naturală fără a genera vreo contradicție cu aceasta. Pentru Duns Scot, teologia și
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
1947 a valoroasei Istorii a literaturii romîne vechi, editată în colecția “Studii și cercetări” a academiei Române. În același timp, el a desfășurat și susținut cercetări în domeniul istoriei românești, cu referiri speciale la istoria Moldovei dintre Prut și Nistru. Destinul a fost nedrept cu acest mare patriot, unul dintre făuritorii marii uniri din 1918 rezervîndu-I un rol tragic. Ștefan Ciobanu s-a numărat printer aceia care, în virtutea înaltei poziții ce o dețineau în stat, au fost nevoiți să îmbrace mantia
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
uneori chiar, la ambele curente simultan. Tatăl lui Joyce a fost atras în tinerețe de cercurile conspirative de rebeli fenieni, iar mai târziu l-a divinizat pe Parnell. Conversațiile omniprezente ale tatălui cu prietenii săi despre acest om politic și destinul Irlandei împânzesc prima parte a romanului "Portret al artistului în tinerețe", ca niște ecouri sublimate de conștiința fluidă a copilului Stephen. Când protagonistul este bolnav, temerile sale legate de moarte se juxtapun peste imaginea sfâșietoare a înmormântării lui Parnell, un
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de "Giacomo Joyce" și își va atinge desăvârșirea prin "Ulise", romanul început în 1915. Între 1914 și 1915, autorul mai scrie o piesă de teatru, "Exilați" ("Exiles"), bazată pe un triunghi amoros și inspirată din relația sa cu Nora Barnacle. Destinul literar al lui James Joyce avea să se schimbe la sfârșitul anului 1913, când, printr-o scrisoare neașteptată, poetul american Ezra Pound l-a invitat să publice în două reviste cu care întreținea „conexiuni informale”: "The Egoist" și "The Cerebralist
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lui Telemah, soț al Penelopei și amant al nimfei Calypso, regele Itacăi întrupa, în viziunea lui Joyce, toate ipostazele umanității, fiind astfel un „om complet”, mai reprezentativ decât Hamlet sau Faust. De asemenea, Ulise i se asemăna scriitorului irlandez prin destinul itinerant, interesul pentru muzică (Ulise este singurul care vrea să asculte cântecul ispititor al sirenelor și se leagă de catarg) și umorul sfidător, exprimat prin acea replică, „Numele meu e Outis (Nimeni)”, rostită Ciclopului. Conform manuscriselor existente, Joyce termină "Telemahiada
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
dureri de stomac cauzate de nervi” era de fapt un ulcer ce îi va fi fatal scriitorului. Noi probleme de familie intervin, pe măsură ce Helen, soția lui Giorgio, cedează depresiei și căderilor psihice, fiind internată în diverse sanatorii și urmând un destin similar Luciei. Privat de prezența mamei, copilul Stephen rămâne în grija bunicilor; la 18 decembrie 1940, înaintea ultimului Crăciun din viața lui Joyce, scriitorul și micul său nepot se aventurau într-un Zürich învăluit în zăpadă, pentru a căuta o
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
latine, englezești sau din simple interjecții folosite de moașe când aruncă în sus pruncii nou-născuți pentru a le activa respirația: În portretizarea orașului modern, James Joyce refuză să cosmetizeze realitatea dezolantă și apăsătoare: volumul "Oameni din Dublin" se concentrează pe destine nefericite, strivite de banalitatea frustă. Vorbind despre unele opere irlandeze învăluite într-o aură idealizată, Joyce afirmă: „Mă dezgustă trăncănelile lor mincinoase despre bărbați puri și femei pure și iubire spirituală eternă: o minciună crasă în fața adevărului”. Motive precum alcoolismul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Polifem; în "Circe", Bella Cohen, patroana bordelului, este asemănată cu vrăjitoarea care îi transforma pe bărbați în porci. Joyce a fost foarte preocupat și de etimologia numelor din epopeea greacă. Cuvântul „Telemah”, provenind din „tele + machos”, „departe de război”, sugerează destinul lui Stephen Dedalus, care hotărăște să se izoleze într-un turn de fildeș al artei, departe de pasiunile mărunte și înverșunările anodine ale vulgului. Pentru „Odiseu”, Joyce a imaginat o etimologie destul de îndoielnică, „Outis + Zeus”, unde „Outis” („nimeni”), numele comunicat
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și cade în mrejele materiei, o temă pe care o asocia chiar cu sacrificiul hristic. În mod vădit, cea mai explicită aluzie mitologică a lui Joyce este chiar numele personajului Stephen Dedalus, care, prin asociere cu arhitectul legendar Dedal, invocă destinul artistic, dar și labirintul sau pericolul zborului spre soare. În afară de mitologia greacă, Joyce a folosit de asemenea multe imagini preluate din folclorul irlandez, legendele biblice, literatura clasică și medievală etc. În capitolul "Telemah", apariția bătrânei lăptărese la ușa lui Dedalus
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea artistului, încă din secolul al XVII-lea, să scrie cărți despre viața lui Caravaggio. Realitatea se amestecă în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri și despre destinul schimbător al artistului. "Caravaggio", un orășel din Lombardia în apropiere de Bergamo, era așezat în secolul al XVI-lea la hotarul dintre două state vrăjmașe: Ducatul Milanez și Republica Venețiană, inevitabil expus trecerii oștilor aflate în luptă. Era regiunea pe
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]