31,086 matches
-
a fost deschis de marele oraș comercial Teotihuacan, cu temple-piramidele și palatele sale. Maiașii puneau bazele unei civilizații care avea să dezvolte scrierea și astronomia. În mod independent, în Peru, s-a dezvoltat orașul Tiahuanaco, pe înălțimile munților Anzi, lângă Lacul Titicaca. Pe coasta peruviană începuseră să se stabilizeze culturile Chavin, Nazca și Moche. În Australia, populația aborigenă ducea o viață simplă și linistită, fără contacte cu lumea exterioară. Noua Zellandă avea puțini locuitori. În Oceanul Pacific, poliniezenii continuau să colonizeze insule
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
care o cumpărau de la negustorii ce călătoreau prin îndepărtatul Orient. Secretul producerii mătăsii avea să rămână în continuare ascuns. Numeroase alte produse erau transportate pe aceleași rute: pietre prețioase și semiprețioase, porțelanuri, stofe de lână sau de in, ambră, fildeș, lac, mirodenii, sticlă, coral, metale prețioase și arme etc. Perioada de glore a lui Augustus este urmată de o perioadă de agitație: în anul 9, trei legiuni romane sunt distruse de o ambuscadă a triburilor germanice. Timp de patru ani, Roma
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
ocupați de javanezi, în 802, rajahul Jayavarman a creat un nou stat khmer, devenind un rege zeu sau devarajah.Armatele sale cuprindeau sute de elefanți cu care a cucerit Thailanda și sudul Vietnamului. Își avea sediul la Angkor Thom de lângă lacul Tonle Sap. Khmerii și-au scris cărțile pe hârtie, frunze de palmier și pe piele de vițel, scrieri ce n-au rezistat. Dar aflăm numeroase informații despre civilizația acestora din legendele chineze și din ruinele și sculpturile de la Angkor Thom
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
lor, Tenochtitlan, avea circa 300 000 de locuitori și ajunsese la apogeu sub domnia lui Montezuma al II-lea, fiind străbătut de o rețea de canale, palate, grădini, temple și piramide. Pentru hrănirea populației, s-au construit insule artificiale pe lacul Texcoco-chinampas, utilizate pentru agricultură. Din ținuturile cucerite se aduceau porumb, fasole, cacao, bumbac și aur, argint și jad. Negustorii cumpărau turcoaze de la indienii pueblo din nord, iar din sud eru aduse pene colorate pentru confecționarea unor cape, evantaie, podoabe de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Austria i-a declarat război Serbiei. Țarul Nicolae al ÎI-la a mobilizat armată pentru a apăra Serbia de Austria. Germania a declarat război Rusiei. Armatele rusești au fost învinse de germani în Bătălia de la Tannenberg (1914) și în Bătălia de la Lacurile Mazuriene. Dar armatele austro-ungare au fost învinse de ruși în sud. Germania s-a pregătit de război pe două fronturi, declarând război Franței. Germanii au pătruns în Belgia neutră, dar fiind încetiniți de o rezistentă puternică, timp în care Franța
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
km². Pe teritoriul parcului de află muntele Logan (5959 m) cel mai înalt munte din Canada. Că. 82 % din suprafața parcului este ocupat de câmpul îngehțat Kluane Icefield și ghețarii pe care ii alimentează. La nord-est parcul este delimitat de lacul Kluane Lake, parcul fiind în mare parte declarat patrimoniu mondial UNESCO.
Parcul Național Kluane () [Corola-website/Science/314327_a_315656]
-
este sedentar, numai în regiunile mai reci unde iarna îngheață apele este o pasăre migratoare. Stârcul cenușiu preferă regiunile de baltă care sunt înconjurate de vegetație. În ultimul timp se apropie de zonele urbane, putând fi văzut în parcurile cu lacuri. Stârcul cenușiu (90 cm) este cu ceva mai mic ca o barză. Penajul pe cap este alb, el fiind împodobit de un moț negru; pe gât și spate este cenușiu cu dungi albe. Ochii sunt înconjurați de un inel negru
Stârc cenușiu () [Corola-website/Science/314412_a_315741]
-
este un platou alpin înalt din munții Anzii Cordilieri, cel mai mare platou alpin de pe Terra după platoul Tibetului. este un platou alpin înalt și simultan o zonă foarte largă de colectare hidrografică, având mai multe zone endoreice, precum zona lacului Titicaca. Acoperă o porțiune însemnată din centrul munților Anzii Cordilieri, întinzându-se în părți semnificative ale țărilor andine Argentina, Chile, Bolivia, Peru și Ecuador. Altitudinea sa medie este peste 3.300 de metri, în urma altitudinii medii a Platoului Tibet. Spre deosebire de
Altiplano () [Corola-website/Science/314424_a_315753]
-
mai aridă zonă a planetei, se găsește la sud-vest de Altiplano în contrast cu una dintre cele mai umede zone ale planetei Amazon, care se găsește la estul platoului. La sfârșitul perioadei , întreaga suprafață a platoului Altiplano a fost acoperită de un lac de dimensiuni foarte mari, numit Ballivián, ale cărui "rămășite" de astăzi sunt lacurile Titicaca, un lac de apă dulce aflat între Peru și Bolivia, și , un care se găsește la sud de Oruro, Bolivia. Salar de Uyuni, cunoscut local sub
Altiplano () [Corola-website/Science/314424_a_315753]
-
dintre cele mai umede zone ale planetei Amazon, care se găsește la estul platoului. La sfârșitul perioadei , întreaga suprafață a platoului Altiplano a fost acoperită de un lac de dimensiuni foarte mari, numit Ballivián, ale cărui "rămășite" de astăzi sunt lacurile Titicaca, un lac de apă dulce aflat între Peru și Bolivia, și , un care se găsește la sud de Oruro, Bolivia. Salar de Uyuni, cunoscut local sub numele de "Salar de Tunupa", precum și Salar de Coipasa sunt două foste funduri
Altiplano () [Corola-website/Science/314424_a_315753]
-
umede zone ale planetei Amazon, care se găsește la estul platoului. La sfârșitul perioadei , întreaga suprafață a platoului Altiplano a fost acoperită de un lac de dimensiuni foarte mari, numit Ballivián, ale cărui "rămășite" de astăzi sunt lacurile Titicaca, un lac de apă dulce aflat între Peru și Bolivia, și , un care se găsește la sud de Oruro, Bolivia. Salar de Uyuni, cunoscut local sub numele de "Salar de Tunupa", precum și Salar de Coipasa sunt două foste funduri de lacuri acoperite
Altiplano () [Corola-website/Science/314424_a_315753]
-
un lac de apă dulce aflat între Peru și Bolivia, și , un care se găsește la sud de Oruro, Bolivia. Salar de Uyuni, cunoscut local sub numele de "Salar de Tunupa", precum și Salar de Coipasa sunt două foste funduri de lacuri acoperite de sare, rezultate prin uscarea și deșertificarea unor paleo-lacuri din Altiplano, formate în urma restrângerii treptate a paleo-lacului Ballivián. Termenul Altiplano este uneori utilizat pentru identificarea acestei zonei de altitudine insăși, respectiv pentru tipul de climat care este predominant pe
Altiplano () [Corola-website/Science/314424_a_315753]
-
general, climatul este rece și arid, caracteristica sa medie fiind situarea între ceea ce în limba spaniolă se numesc "tierra fria" și "tierra helada". Temperaturile medii anuale variază între 3 °C, în apropierea lanțurilor montane vestice, și 12 °C, în împrejurimile Lacului Titicaca. Media anuală a precipitațiilor variază între sub 200 mm în sud-vestul platoului și 800 mm în zona Lacului Titicaca. Ciclul zilnic al temperaturilor este, în schimb, ca în toate zonele aride și deșertice, foarte larg. Astfel, temperaturile maxime zilnice
Altiplano () [Corola-website/Science/314424_a_315753]
-
fria" și "tierra helada". Temperaturile medii anuale variază între 3 °C, în apropierea lanțurilor montane vestice, și 12 °C, în împrejurimile Lacului Titicaca. Media anuală a precipitațiilor variază între sub 200 mm în sud-vestul platoului și 800 mm în zona Lacului Titicaca. Ciclul zilnic al temperaturilor este, în schimb, ca în toate zonele aride și deșertice, foarte larg. Astfel, temperaturile maxime zilnice pot atinge valori între 12 și 24 °C, în timp ce minimile se pot găsi în intervalul - 20 la - 10 °C.
Altiplano () [Corola-website/Science/314424_a_315753]
-
astfel în 1682 în onoarea regelui Louis XIV de către exploratorul René-Robert Cavelier, Sieur de la Salle. Original, Louisiana acoperea un teritoriu foarte larg, care acoperea majoritatea suprafeței bazinului de captare al fluviuului Mississippi, întinzându-se de la nord la sud între Marile Lacuri și Golful Mexic, iar de la est la vest între munții Apalași și Stâncoși. Louisiana a fost împărțită în două regiuni, cunoscute sub numele de "Louisiana Superioară", în franceză, "Haute-Louisiane", care începea la nord de râul Arkansas și "Louisiana Inferioară", în
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
ca Vestul mijlociu al Statelor Unite. Delimitarea teritoriului exact este o operațiune dificilă pentru că acesta nu avea frontiere oficiale și definite în sens modern; singurele zone fortificate cu centre mari de populație erau pe valea fluviului Mississippi și în regiunea Marilor Lacuri. Fiecare zonă era dominată din punct de vedere numeric de triburile de amerindieni. "La acel moment mai puțin de 200 de soldați [francezi] au fost desemnați pentru toată colonia, pe ambele maluri ale fluviului Mississippi. La mijlocul anilor 20 ai secolului
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
ale fluviului Mississippi. La mijlocul anilor 20 ai secolului al XVIII-lea, Louisiana avea cam 2500 de francezi și 1500 de slavi. În schimb, indienii din Louisiana erau mai mulți de 35000." Cu aproximație, frontierele de nord ale Louisianei erau Marile Lacuri, în special Lacul Michigan și Lacul Erie. La est Munții Apalași separau colonia franceză de cele treisprezece colonii. Regiunea Munților Stâncoși marca limita vestică a teritoriului francez. Frontiera de sud a Louisianei era Golful Mexic, acesta fiind și portul coloniei
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
La mijlocul anilor 20 ai secolului al XVIII-lea, Louisiana avea cam 2500 de francezi și 1500 de slavi. În schimb, indienii din Louisiana erau mai mulți de 35000." Cu aproximație, frontierele de nord ale Louisianei erau Marile Lacuri, în special Lacul Michigan și Lacul Erie. La est Munții Apalași separau colonia franceză de cele treisprezece colonii. Regiunea Munților Stâncoși marca limita vestică a teritoriului francez. Frontiera de sud a Louisianei era Golful Mexic, acesta fiind și portul coloniei. Colonia era în
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
ai secolului al XVIII-lea, Louisiana avea cam 2500 de francezi și 1500 de slavi. În schimb, indienii din Louisiana erau mai mulți de 35000." Cu aproximație, frontierele de nord ale Louisianei erau Marile Lacuri, în special Lacul Michigan și Lacul Erie. La est Munții Apalași separau colonia franceză de cele treisprezece colonii. Regiunea Munților Stâncoși marca limita vestică a teritoriului francez. Frontiera de sud a Louisianei era Golful Mexic, acesta fiind și portul coloniei. Colonia era în majoritatea teritoriului său
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
au fost găsirea pasajului de nord-vest către China, exploatarea resurselor naturale ale teritoriului, ca, de exemplu, blănurile și mineralele, și convertirea populației locale la catolicism. Comercianții de blănuri au explorat "pays d'en haut" (teritoriul de nord situat în jurul Marilor Lacuri). În 1959 și au ajuns pe malul de vest al Lacului Superior. Preoții au întemeiat misiuni, ca Misiunea din înființată în 1668. La 17 mai 1973 și au pornit să exploreze fluviul Mississippi pe care l-au numit "Sioux Tongo
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
ale teritoriului, ca, de exemplu, blănurile și mineralele, și convertirea populației locale la catolicism. Comercianții de blănuri au explorat "pays d'en haut" (teritoriul de nord situat în jurul Marilor Lacuri). În 1959 și au ajuns pe malul de vest al Lacului Superior. Preoții au întemeiat misiuni, ca Misiunea din înființată în 1668. La 17 mai 1973 și au pornit să exploreze fluviul Mississippi pe care l-au numit "Sioux Tongo" (râul mare) or "Michissipi". Au ajuns până la gura râului Arkansas și
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
(, ) au fost un popor slav, unul dintre popoare pomeraniene, care a locuit între lacurile Gardno și Łebsko, actual în partea septentrională a Poloniei. I-a dat numele etnograful rus Alexandr Feodorovici Gilferding. i au vorbit folosind limba slovinciană, graiul dialectului cașubian al limbii pomeraniene. Erau parțial germanizați. Au dispărut după cel de-Al Doilea
Slovincieni () [Corola-website/Science/314445_a_315774]
-
vieții: La 26 noiembrie 2011 agenția spațială americană NAȘĂ a lansat spre Marte misiunea spațială "Marș Science Laboratory" (MSL), care are drept scop principal să cerceteze amănunțit dacă acolo există sau a existat viața. Pe Titan se află mai multe lacuri de metan. Acesta este cel mai simplu compus organic. Metanul este produs artificial de către om (sau posibil de o altă ființă inteligență) său natural prin fermentarea resturilor vegetale sau animale - vezi și . Primul contact dintre omenire și o civilizație extraterestră
Viață extraterestră () [Corola-website/Science/314453_a_315782]
-
este o biserică ortodoxă din satul Stamate (comuna Fântânele, județul Suceava). Odată cu extinderea satului Stamate dinspre domeniul Bălușenilor, dincolo de Valea Lacului, boierul Ștefan Stamate a construit o bisericuță de lemn, pe un teren de unde se vedea o panoramă foarte frumoasă a localității, construind în apropiere și o casă parohială. După ce noul proprietar al moșiei a devenit boierul Costachi Miclescu, sătenii în
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Stamate () [Corola-website/Science/313276_a_314605]
-
1998, teatrul a fost renovat și o extensie a fost ridicată de arhitectul Günter Domenig. Alter Platz (vechea piața) - una dintre cele două străzi pe care Ducele Bernhard a fondat orașul, transformată în zona pietonala în 1961. Peisaje notabile includ lacul Wörthersee, cel mai cald lac alpin european și Lindwurm-Brunnen (fântâna-dragon). De asemenea, aici se află Universitatea Klagenfurt și Aeroportul Klagenfurt. Printre alte instituții educaționale din oraș se numără și gimnaziul non-clasic sloven. Pe data de 29 iunie 2008 a fost
Klagenfurt am Wörthersee () [Corola-website/Science/313340_a_314669]