29,239 matches
-
în anchetă... I. N.: Eram în anchetă acum așa cum sunt cu dumneavoastră acum... C. I.: Dar eu nu vă anchetez (râdem amândoi), eu nu vreau să aflu un adevăr gata stabilit și nici nu vă oblig să vorbiți... I. N.: (râzând) Nuuu, voiam să zic că stăteam atunci așa cum stăm acum la birou. Și-mi zice anchetatorul: "Tovarășu' Năvodaru, ce să mai umblăm?, dumneata ai fost urmărit atâția ani de zile, dumneata ai fost capul răutăților din punct de vedere politic
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Erau specialiști în bătaie. Abia după ce m-au arestat din nou, n-au mai ținut seama de nimic, m-au bătut așa ca la tocător, puteai să ai și urme și orice. C. I.: Eu mă mir că mai puteți râde acum! G. S.: A, nuuu! Dar să știți că am fost tracasat, deși am fost un om destul de tare, că se miră ăștia ai mei că am ajuns la 77 de ani și am rezistat. C. I.: Și ce s-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
așa cum am avut eu, de pildă. Să crezi în minunea sufletească a unor prieteni și după aceea să citești notele informative date despre tine la Securitate sau la Partid și să vezi ce suflet au avut acești prieteni cu care râdeam tot timpul sau ne invitau la agape studențești, la fel de fel de petreceri, și îți scormoneau sufletul ca să aibă ce turna la Securitate. C.I.: Vă deranjează dacă vă cer nume? D.V.: Nu, nu mă deranjează, dar nu vă dau nume. Nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la malul Șiretului prin locurile pe unde veneau boerii să se scalde. Oamenii spălau grâul, îl întindeau apoi să se usuce, în timp ce Alecsandri cu musafirii săi se scăldau în Siret și făceau haz, lucru mare. Ei se scăldau, înotau și râdeau rămânând în apă până, ce grâul se usca bine de tot la arșița soarelui, după care în alți saci și mai curați era cărat din nou la curte», zise bătrâna sub farmecul acestor amintiri. - Și mai mare alai era la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de vreo 75 cm nu mai mult, lung de 1 m și 60 cm și care se strângea cu mare ușurință, dar incomod cât vrei. După ce plecară toți din casă și rămăsei numai eu cu fata, o întrebai: „De de ce râdeai tu adineauri de patul meu?". - „Apoi", răspunse ea surâzând, „ăsta e pat pentru un voinic ca tine?" - „Încearcă”, îi zisei eu, „culcă-te și tu acolo și-o să vezi că e pat". Și fata se culcă. ...Mama lui Suzi era
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
reviste bune? Nu sunt! Ce-i vinovat Tănase? Născut, și nu făcut, Tănase e tipul comicului predestinat. Ivirea lui pe lume trebuie să fi fost o adevărată intrare în scenă.. Sunt sigur că, văzându-l în leagăn, părinții lui au râs. Trebuie să fi râs și doctorul și moașa și vecinii și toți câți îl vor fi văzut. Ba unii, vor fi și aplaudat poate, strigând ca proștii: bis! Creatorul, care de pe atunci încă îl dispensase de conservator, unde nu mai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Ce-i vinovat Tănase? Născut, și nu făcut, Tănase e tipul comicului predestinat. Ivirea lui pe lume trebuie să fi fost o adevărată intrare în scenă.. Sunt sigur că, văzându-l în leagăn, părinții lui au râs. Trebuie să fi râs și doctorul și moașa și vecinii și toți câți îl vor fi văzut. Ba unii, vor fi și aplaudat poate, strigând ca proștii: bis! Creatorul, care de pe atunci încă îl dispensase de conservator, unde nu mai avea ce să învețe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fi topit, desigur, foarte repede în memoria concetățenilor de pe Bahlui, ca un fulg căzut în palmă. Poate însă că cineva tot își va mai fi aducând aminte de neînsemnata dar semnificativa întâmplare, și, dacă acel cineva m-o fi văzut râzând sau aplaudând pe Tănase din toată inima, va fi văzut în asta o inconsecvență. Dar tocmai pentru acel cineva posibil și, dacă nu va fi fiind, pentru mine însumi am însemnat aceste rânduri fugare, sincere și inutile." Tănase a fost
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și dau lustru stelelor cu tix și cu o perie. Grozavă păcăleală!“ La grădiniță există o cameră cu umbră și păpuși. N-avem voie înăuntru. Am tras însă într-o zi cu ochiul. Măștile stau atârnate pe pereți, o vrăjitoare râde într-un colț, un iepure se-ascunde după Cosânzeana. „Prichindel Știe-tot are părul creț ca un harap, dar nu-i harap. Are căciuliță roșie de pitic, dar nu-i pitic. Ochelari de bunic, dar nu-i bunic. E o păpușă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
mai directe) pentru a o turna în cap minorităților, oricare ar fi ele, fără să pățești nimic. De fapt, asta e marea noastră problemă: acceptăm atât existența mediatică a personajelor care dau în cap minorităților, cât și a celor care râd în nas majorităților. Cum s-ar zice, când tragem linie, suntem uluitor de consecvenți în nepăsarea noastră soră cu prostia. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) Pauza de respirație ce urmă nu ținu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
pe unul dintre ei. Este vorba despre un sacrilegiu viclean. În fața acestei impunități proclamate (nepoinon) Ulise va măcelări "fără contra-partidă" pretendenții, refuzând compensarea oferită de Eurimah; nici vorbă de despăgubiri ulterioare. Acest masacru este comparat cu un ospăț: "ei tot râdeau și înfulecau, căci tăiaseră multe vite, dar nici o cină nu le putea fi mai cumplită decât cina ce avea să le gătească zeița cu viteazul nostru, pentru că ei cei dintâi se porniseră la fărădelegi" (20.390-394)91*. În această răsturnare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
devină un bărbat cu o barbă frumoasă și imediat copilul se trezește împodobit cu barbă enormă. Cealaltă, căreia îi plac mult bărbații, dorește ca tot ce ea atinge să o urmeze. Când vede că pruncul are barbă, ea începe să râdă și trebuie să-și șteargă nasul: cum își atinge nasul, acesta îi urmează mână, crescând. Vedem că ospitalitatea oferită zeilor urmează o schemă cel mai adesea identică și foarte simplă. După hotărârea de a-i vizita pe oameni, zeii cer
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
francmasonerie pentru a-i îndepărta de ei pe profani"421. Ea funcționează ca un zid de apărare care îl protejează pe individ de orice intruziune și alienare: "Eticheta, va spune un prinț, este un lucru pueril și de care eu râd primul; dar este singurul zid de apărare care mă separă de ceilalți oameni. Înlăturați-o și nu mai sunt un gentilom. Opinia face totul; oamenii trăiesc din forme, sunt adânciți în forme..."422. Există, de asemenea, în apartenența grupală, pe lângă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vorba de o temă recurentă și care caracterizează infernul lui Kafka care nu poate decât să se închidă în sine însuși 504 și asupra lui însuși și să lucreze. Intruziunea celuilalt se impune sub o formă acustică, vacarmul tatălui care "râde și cântă, bătând din palme pentru a-l distra pe nepoțel, ceea ce constituia o gălăgie smintită, monotonă, neîntreruptă și care reîncepea mereu cu și mai multă putere"505 îl smulge pe Kafka din somnul de dimineață. În fața acestui tumult incomprehensibil
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și patroana sunt "obosiți de spaima lor nocturnă și pentru că s-au sculat prea devreme" (341). Erlanger care culcat îmbrăcat, moțăie ("Uneori, oboseala îl doboară când este aici, în sat, cu acest mod de viață diferit" (295). "evident, spune Burgel râzând, aici toată lumea este obosită. Nu e, bunăoară, o treabă ușoară ce am făcut eu ieri și azi" (312). Dar această oboseală datorată muncii este diferită de cea a lui K.581 "De ce oare era el atât de obosit, aici unde
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
News.aspx/136625. "Lieberman nu crede într-un acord de pace cu palestinienii înainte de "cel puțin un deceniu"", Agerpres.ro, 5 ianuarie 2011, http://www.agerpres.ro/media/în dex.php/ internațional/item/45312-Lieberman-nu-crede-intrun-acord-de-pace-cu-palestinienii-inainte-de-cel-putin-un-deceniu.html. "Lumea fuge din Libia: Gaddafi râde tot!", Agenda.ro, 24 februarie 2011, http://www.agenda. ro/ news/news/39499/lumea-fuge-din-libia-gaddafi-rade-tot. html. Mitan, Mădălina, "A cucerit Obama lumea arabă?", în Ziare.com, 6 iunie 2009, http://www.ziare.com/internațional/al-qaida/a-cucerit-obama-lumea-araba-7766 05. Mitan, Mădălina, "Premierul Israelului
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
24 februarie 2011, liderul libian Muammar Gaddafi a ordonat aviației militare să-i bombardeze pe cei care manifestează împotriva regimului, iar conductele de petrol din estul țării să fie dinamitate. Pentru detalii a se vedea "Lumea fuge din Libia: Gaddafi râde tot!", Agenda.ro, 24 februarie 2011, http://www.agenda.ro/news/news/ 39499/lumea-fuge-din-libia-gaddafi-rade-tot.html. Accesat: 24 februarie 2011. 217 A se vedea Shai Feldman, Abdullah Toukan, op. cît., "Chapter 3: Arab Național Security Issues: Perceptions and Politicies", p. 38
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în ciuda campaniei acerbe, mulți dintre români au fost surprinși și poate șocați să afle ce li se întâmplă vecinilor lor. Așa cum își amintea o femeie: în timp ce noi eram aduși la gară... mulți oameni erau pe stradă. Unii se întrebau, alții râdeau, alții țipau la noi, chiar dacă nu ne cunoșteau, alții urlau, în primul rând părinții fetelor și băieților deportați. Deși este dificil de speculat asupra reacției - fie activă, fie pasivă - a etnicilor români față de deportări, acesta nu este un aspect pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
simt că-mi vor plesni nervii. Și de nervi sunt atât de rea cu fiecare. De ciudă și de nervi capăt adevărate accese de furie. Azi însă mi-a venit poftă să fac puțină poezie: ‘Odă soarelui/ Să cânt, să râd, să plâng aș vrea/ De dragul tău, o soare,/ Căci tu-mi-aduci cu lumina ta/ Tot ce se poate astăzi da/ Unei inimi iubitoare/ De cântec, flori și soare’. Nu-mi vor reuși niciodată poeziile, n-am stofă de poet, nici măcar de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dacă vă amintiți cum și când scria? - Da, după masă. - Ați văzut că scrie. - Da, da. Cu creionul. Cu creionul e scris. De asta e și șters și e greu de refăcut, dar bine ținut. L-am ținut eu bine (râde). Există originalul? - Există la sora mea. - Și când o vedeați că scrie nu vă venea și dumneavoastră să scrieți? - Nu. Să știți că eu sunt complet alt gen. îs alt gen de om, îs mai veselă, îs complet altfel. Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
seara am plecat, cu al doilea transport. Prima noapte, parcă am fi fost în excursie, nu ne dădeam seama de tristețea situației noastre și am petrecut-o pe bagaje. Luni, în tren, mâncam carne veche, beam apă murdară, dar mai râdeam și ne certam cu bătrânii. Clădeam castele în Spania, speram că ni se va da mâncare la cazan, că vom munci, că vom învăța agricultura. Am trecut prin Cernăuți și intram în plină stepă. Ce mare e stepa, ce nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dacă ridicolul ar putea arde o peliculă cinematografică, evident că nu ne-ar fi fost dat să vedem la Paris Dacii... Dar ridicolul nu arde, nu ucide, mai ales la București. Așa încât i-am văzut. Și nici măcar nu am putut râde, după cum ne îndemnau imaginile, din care nici una, în afara planurilor de natură salvate oarecum de aparatul de filmat a lui Costache Ciubotarul, nu evită cele mai penibile clișee ce se pot închipui. Am avut deci dreptul la panoplia completă a imaginilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cărei familie a fost scoasă din casă de către Dascălu XE "Dascălu, Maria" a declarat: „Mama mea a căzut În genunchi rugând-o să salveze cel puțin copiii Întrucât dânsa ne cunoaște pe toți. Maria Dascălu XE "Dascălu, Maria" a răspuns râzând, așa vă trebuie vouă - jidanilor și comuniștilor”63. Despre o altă româncă a mărturisit una dintre vecinele ei: „Vecina șnoastrăț Ionette XE "Ionette, Maria" Maria n’a putut să sufere că noi mai viețuim”. Patrulele militare au omis din Întâmplare
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Impresionat de șceleț ce am văzut În jurul meu, am vrut să constat dacă mai e cineva teafăr, lucru ce l-am făcut strigând În vagon: cine mai e teafăr? Mulți mi-au spus că sunt normali după care Începeau să râdă nebunește. Văzând cum stă situația, am pus o Întrebare de calcul matematic. Mi-au răspuns În total doi oameni... am decis să ne sinucidem, tăindu-ne vinele. Am avut un portmoneu cu ramă metalică pe care am desprins-o și
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
acest motiv am șfostț luat de către soldați la bătaie. M-au trântit jos și au Început să mă calce cu picioarele. I-am spus lui Atudorei XE "Atudorei" Dumitru să mă salveze Întrucât el mă cunoaște cine sunt, acesta Însă râdea În timp ce eu eram bătut și nu a făcut niciun gest ca să fiu salvat. Menționez că am fost bătut numai pentru motivul ca să fiu Îndepărtat dela fața locului, să nu pot fi martor ocular al jafului ce se făcea de către inspectorul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]