KorAP: Find »[drukola/base=treabă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1124 1125 1126 ...1183 >

29,566 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

cenaclu câteva idei pentru critica unei lucrări, am vorbit numai În versuri. Dacă În momentul acela eu scriam altceva, o poezie proprie, orice idee era În versuri! Ca să vezi cum poți scăpa unele momente de inspirație! Așa că, domnule poet, la treabă! În cel mai scurt timp, trimitem amândoi la Luceafărul. Despre asta vom mai discuta. Eu Îți doresc mult succes În viață și... pe hârtie! Zuluf 9 iulie 1963 Dragul meu, Unde mai văzusem un cer atât de minunat? Trenul gonea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
nopțile ce i-au urmat parcă le simt albe, zbuciumate. Doamne, cât te iubeam... Tu ai fost un egoist. Ai văzut că nu se poate totul (oh, dac-ai ști că nu din vina mea) și ți-ai văzut de treabă. Nu te acuz. Așa sunt bărbații când dau de fete inocente, care se aruncă trup și suflet În jocul toanelor lor. Dragul meu, roagă-te Însă providenței să nu mi te scoată În cale peste vreo câțiva ani. Când voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
până când vin alții și ți-o iau Înainte. De-atunci, nu mai crezi În pasul tău și te pierzi pe la vreo margine de drum... De ce mai mă omor cu scrisul, când Îl consider ceva grozav de greu? Vezi-ți de treabă, fetițo, du-te dracului În lume și visează cai verzi pe pereți! Lasă-i pe alții să scrie toate prostiile netrăite și fără sare, dacă tu, În loc să-ți dai osteneala să scrii, te uiți mereu la ceas, doar-doar va trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
când mergea, i se dezgolea mereu un picior, destul de bine imaginat. Nu fusese niciodată frumoasă. Dar acum, când toată ființa ei exprima ceva, protestând prin toți porii, acum, Angela avea un aer ciudat, care m-a făcut să-mi amân treaba urgentă pe care o aveam și să mă așez Încet pe scaun. — Știi că, Înainte de a-l cunoaște pe Doru, trăiam cu Dan. Ne Înțelegeam bine. El era un om bun, chiar minunat, pot zice. Dar știi și tu cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mine, Însă, nu o credeam pe ea chiar atât de naivă. Doru și dragostea! El, cel mai autentic feudal În ale vieții! — Mă poseda. Eram nebună. Se Întâlnea cu mine fix două ore pe zi. În rest, spunea că are treabă. Sufeream, dar când eram lângă el venea fericirea. Nu ne prea potriveam la pat, la Început nu mi-a păsat, apoi nevoia de a avea și eu o liniștire m-a Învins. Într-o zi, mi-a telefonat Dan că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
1965 (vineri) Așteaptă-mă la malul mării. Îmbracă-te Într-o cămașă albă și las-o să fluture ca să te recunosc de departe. Poți să ai și o femeie lângă tine, ca să-ți țină de urât atunci când eu am alte treburi. Puteți face și dragoste, dar atunci să-ți dezbraci cămașa; ea nu trebuie să se murdărească de țărână. Când vei dori ceva mai mult decât zbaterile femeii, Îmbracă-te În alb și așteaptă-mă. Iar când nu vei mai putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fi vorba despre o alintare intimă, posibilă Între doi tipi tari ce se iubesc, mai știi; de aceea, sunt capabili să se certe oricând, să se insulte, să se bată chiar În fața tuturor, fără să le pese de ceva. E treaba lor, cine Își poate permite să se bage Între ei, ăștia sunt nebuni, se Împacă imediat și Încep să-și bată joc de tine, mai bine lasă-i dracului să se omoare! (miercuri) Dragă Martin, Când o să ai odată timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

trotuar cu pălăria puțin pe ureche și cu fața atât de strălucitoare de bucurie, că oamenii întorceau capul după el, parc-ar fi fost beat. Îi bătea strașnic inima. Și bâlbâia întruna: ― În sfârșit, mulțumesc lui Dumnezeu!... Ce om de treabă! Se cunoaște îndată că e boier... În sfârșit mi se pare că mi-a ajutat Dumnezeu... Prin strada Romană ieșise în calea Victoriei. Coti acuma spre strada Verde, ca să ajungă mai drept în Buzești, unde avea o cameră mobilată și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
singură vioiciunea, pornindu-se să-și laude fata, frumusețea ei, inteligența ei, drăgălășia ei și făgăduind lui Titu că-l va prezenta negreșit, ca să o cunoască și să-și dea seama ce înseamnă o ființă într-adevăr adorabilă... Neavând nici o treabă, doamna I-ar fi ținut la taifas până noaptea, ca și alte dați. Titu ardea de nerăbdare să se pregătească pentru întîlnirea de diseară care poate să însemneze o întorsătură în viața lui. Tocmai chibzuia cum să se retragă fără

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
chiar fotograful. Sosise în București plin de încredere că toate vor merge strună. A încasa rata a doua și ultima din prețul grâului vândut și livrat, a aranja cu Dumescu, la Banca Română, polița care ajunge luni la scadență erau treburi ce se puteau lichida în două ore. După ce va isprăvi afacerile, proiectase să mai stea vreo două-trei zile, să se întîlnească cu prietenii, să le reamintească prin prezență că trăiește. Pe urmă, înapoi la Amara cu restul de bani, care

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
noroc că s-a întîmplat să fie tocmai gătit când a cunoscut pe fata gazdei. Tot Mimi îi umbla prin cap. Destul! își aduse aminte că pingeaua de la gheata de purtare din dreapta s-a descusut puțin. Tot n-are nici o treabă și e frig. Ia să meargă la cizmar cu ea, înainte de a se strica mai rău... Trecu, în capul gol, la Mendelson, în fundul curții. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; încă nu plecase. Cunoștea pe cizmar, de altfel

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ochi aprinși. Mâinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stângace, înfricoșate parcă să n-o turtească. ― Dânsul mi-e camarad, explică Mișu. Am început miliția în aceeași baterie și am rămas prieteni. E băiat foarte de treabă. A ajuns căprar, uite tresa! Caporal Petre Petre! îl știe tot regimentul. ― Petre Petre, repetă Titu, adăugând în sine: "Ce nume!" Socotind că trebuie să-i adreseze un cuvânt, să nu-și închipuie că se ține mândru, zise: ― Mi se

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
fiindcă conacul se află în Vlăduța. Proprietarul e azi unul Stănoiu, care nici nu stă în țară: nu știu ce face prin Italia, se pare c-ar fi în diplomație. Moșia o ține în arendă un colonel pensionar, Ștefănescu, om foarte de treabă, cu trei fete de măritat, pe care nu le poate urni cu nici un chip, deși sunt drăguțe și au câte ceva zestre. Tot restul a fost un singur trup până la moartea bunicului, când s-a împărțit între tata și un frate

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Un arendaș harnic și priceput, bun platnic. Se îmbogățește văzând cu ochii. Cu toate astea, sau poate din pricina asta, nu prea se bucură de simpatii. Drept este că nici lui nu-i prea pasă de simpatii și își vede de treburile lui... Așa! Pe urmă vine moșia Vaideei, de la Lespezi înainte, între Amara și Valea Câinelui. Vreo două mii de pogoane. E proprietatea unei bănci din București, dar o exploatează în arendă de mai mulți ani un moldovean cumsecade, Cosma Buruiană, pripășit

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
l-a plimbat puțin prin curtea cea mare și i-a arătat la repezeală grajdurile cailor și un șopron încuiat, care fusese transformat în garaj pentru automobilul coniței Nadina, când venea la țară. Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat în loc să stea aici de prisos. Se răzgândi deocamdată. Poate că ar fi nedelicat față de amfitrioni. La masă, însuși Grigore îl îndemnă să

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Ciungu. Maică-mea, că tăicuțu a murit acu patru ani, e soră cu tușa Profira. ― Ei, bravo, Marioara, făcu tânărul, ocrotitor. Dar pentru că ești fată așa de drăguță, spune-mi, aveți învățător în sat? ― Cum nu, conașule! Avem. Foarte de treabă și tânăr. E chiar de aici, și-i însurat, și-i trăiesc părinții, că stau toți împreună... ― Șade departe? ― Nu-i așa departe, conașule... Cum ieși în uliță, faci la stânga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
reluă învățătorul. Mâine-poimâine te pomenești cu el acasă! Femeia plângea și se scuza că așa plânge mereu și nu se poate stăpâni de când au copleșit-o nevoile, de nici noaptea nu mai are odihnă. ― A avut un bărbat foarte de treabă, îi spuse lui Titu învățătorul, despărțindu-se de femeie. Păcat că s-a prăpădit. Norocul ei că feciorul cel mare bate în partea tătîne-său, dacă nu cumva să-l întreacă. Ajunseră în dreptul primăriei în fața căreia Dragoș zărise de adineaori oprindu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Așa e pretutindeni, în toată țara! Boierul sau locțiitorul lui, arendașul, e stăpânul satului. El e legea, el e tot. Și ca să vezi că nu-s nici pornit și nici absurd, îți voi adăuga că Miron Iuga e mai de treabă decât cei mai mulți alții. El nici nu înșeală pe nimeni și nici nu caută să stoarcă pe țărani, ba chiar face bine unde poate și când crede de cuviință. Nu mai vorbesc de dărnicia lui pentru biserică, pentru școală și, în

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
fie de față la descinderea ce i-o anunțase de aseară pândarii. Primarul Pravilă îl întîmpină cu o imputare respectuoasă: ― Ce-mi făcurăți, cucoane, păcatele noastre? Nu puteați mai bine să ne spuneți nouă și să nu mai amestecați în treburi d-astea pe boierul Miron, că doar îl știți cum se supără de tare și ce pătimim pe urmă cu toții... Arendașul încercă să ia lucrurile în glumă, dar când află ce poruncă strașnică i-a dat boierul cel bătrân primarului

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
nu se loveau. Numai Marin Stan își păstrase curajul deplin și striga din când în când, răgușit, parc-ar fi vorbit singur: ― Pămîntu-i al nostru, că noi îl muncim, tot pămîntul! Cârciumarul, văzând că s-au încurcat lucrurile, își făcu treabă la tejghea, dăscălindu-și ajutorul cu mai multă vehemență. La o masă, lângă ușă, un jandarm tânăr, cu înfățișarea sfioasă, stătea la un pahar cu Anton Nacu, vorbind rar și uitîndu-se cu jind afară la hora tineretului. Om prudent, Busuioc

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
deodată de Petre Petre de la cizmarul Mendelson. ― Iacă sosii și eu acasă ieri și am venit pe la curte, răspunse Petre. Tânărul Herdelea îi dădu mâna. Flăcăul se oferi bucuros să-l conducă el până la Lespezi, fiindcă tot n-are nici o treabă. Sub pretext că umblă să se intereseze de despăgubirea ce o făgăduise boierul cel bătrân pentru accidentul cu pădurea din iarna trecută, venise să vază nițel pe Marioara. Din pricina musafirilor și mai ales a Nadinei, însă, la curte era zarvă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
bine dispus. Chemă dincoace și pe Platamonu, îl ocărî că l-a înșelat, dar îl pofti să mai stea, să ia o cafea bună, cu toate că nu merită decât pușcărie pe viață. Grecul râdea cordial, se scuză că mai are puțină treabă în sat și apoi e dator să se prezinte coniței și stăpânei Nadina. Se oferi chiar să ducă și pe tânărul Herdelea înapoi la Amara, dacă-i face plăcere. ― Atunci mai zăbovește prin sat, zise Gogu, jovial. Că doar n-

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
cuvânt de iubire cu o intonație ciudată... Îi era mereu teamă că își bate joc de sentimentele lui. Noua înflăcărare amoroasă îl îndemna să-și grăbească și el plecarea la București. Cel mai târziu peste o săptămână isprăvea aici toate treburile. Încercă să momească pe Nadina să-l aștepte. ― Cred că aș muri dacă ar trebui să mai stau o săptămână în noroaiele astea infernale! zise ea surâzând. De ce nu renunți și tu o dată pentru mine la teribilele voastre afaceri? Să

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
și mie! Titu îi spuse. Secretarul strâmbă din nas: ― Mhm... Ne înmulțim mereu. Avem mai mulți redactori decât cititori și totuși, dacă n-ar fi foarfecele, n-am putea ieși. La leafă e îmbulzeală, la scris codeală. Dar asta-i treaba direcției. Eu mi-am declinat de mult orice răspundere... Ca să se convingă, aruncă două cuvinte pe un petic de hârtie și trimise băiatul la administrație. Răspunsul sosi prompt și secretarul continuă: ― În regulă! Ești angajat! Foarte bine! Poate că dumneata

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
tocmai ce trebuie unui gazetar bun. Nu zic, se poate să te lași de meseria asta, că te văd băiat cinstit și corect, și anevoie răzbești în gazetărie când ești așa, dar oriunde te-ar duce destinul, ai să faci treabă, să știi de la mine! Titu Herdelea se credea la rîndu-i obligat să-i raporteze când a luat masa la Gogu Ionescu sau când a fost poftit la Grigore Iuga, și alte asemenea evenimente de ale sale de interes mai public

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]