32,577 matches
-
driblingurile lui Hagi, din ce în ce mai sleite și ele... VITALIE CIOBANU: Mă gândisem într-o primă fază să rămân în oraș, să bat străzile, împreună cu alți vreo doi colegi ce renunțaseră la escapada în podgorii - ca Richard Wagner, de exemplu, care nu bea alcool deloc -, dar în cele din urmă mă învinge ideea de a nu pierde „specificul zonei” (ori poate doar... cordonul ombilical care mă leagă de colectiv, și în acest caz mărturisirea nu-mi face nici o plăcere: chiar dacă e un act
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unei imense cetăți antice. Nu știu dacă am dreptate, însă privit de pe terasa de la Sacré-Coeur, Parisul seamănă cu Roma imperială. VASILE GÂRNEȚ: Comerț „artistic” în Montmartre. Trei prețuri pentru o halbă de bere în același local: 12 franci, dacă o bei stând pe unul dintre scaunele de la tejghea, cu fața spre bar, ignorând spectacolul străzii; 25 de franci, dacă alegi să te așezi la o masă, având posibilitatea să tragi cu ochiul și pe fereastră; 52 de franci, dacă savurezi berea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
câteva chefuri pentru scriitorii (presupuși adevărați) care „i-au recunoscut”. Câte asemenea duioase situații a înregistrat „grădina lui Cimpoi” de la Uniunea Scriitorilor?... E cald și mulți și-au scos încălțările, inclusiv gazdele, îndemnați probabil și de covorul verde-închis al ierbii. Bem o bere locală, „organică, tare și hrănitoare”, cum ni se spune, sugerându-ni-se discret să nu exagerăm. Un bucătar mustăcios taie - la alegerea noastră - hălci dintr-un porc fript. O femeie plinuță, cu mâni albe și pufoase, ca două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
niște chinezi care încearcă să ne spună în engleză ce au de mâncare, dar pronunția lor ne lasă în ceață. Îi rog să vorbească mai rar și în mai puține cuvinte. Tea or coffee?. Asta era, trebuia să alegem ce bem - cafea sau ceai. Restul se servește după un meniu standard. Mâncăm acompaniați de ritmuri chineze care răzbat de la bucătărie. Bruxelles-ul - o lume adunată cu furca, fără prea multă grijă să se potrivească. VITALIE CIOBANU: Gara Bruxelles. Ne regăsim „casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iar nemții, mai ales cei adunați aici, trecuți de patruzeci de ani, nu prea vorbesc engleză. E pur și simplu duminică, și lumea își consumă ultimele ore libere ale weekendului într-un loc improvizat, mai ieftin, împreună cu amicii, unde poți bea o bere și mânca destul de consistent. Îi privesc. O bucurie a vieții. Sunt gălăgioși, dar civilizați, funcționari, presupun, ai mai multor firme din oraș, firme care își desfășoară stegulețele cu sigle, asemenea flamurilor medievale. Mă gândesc la cum arată chiolhanurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Sunt gălăgioși, dar civilizați, funcționari, presupun, ai mai multor firme din oraș, firme care își desfășoară stegulețele cu sigle, asemenea flamurilor medievale. Mă gândesc la cum arată chiolhanurile de la noi. Câtă vulgaritate și, mai ales, câtă murdărie. Se lasă seara, beau bere, ascult muzică nemțească. Deodată, răzbat niște voci cunoscute: la o masă alăturată, Felicitas Hoppe și Richard Wagner, ajunși aici înaintea noastră, s-au avântat într-o odisee gastronomică. Richard ne vorbește despre tradiția reuniunilor populare, de weekend, din Germania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu putem sărbători evenimentul. Vom comenta mâine victoria cu „fanii” din Trenul Literaturii. În special cu ucrainenii, care „țin” cu România dintr-o solidaritate a vecinilor, mai ales că selecționata lor nu participă la turneul final. Ies cu Vitalie să bem câteva beri... Nemții sunt dărâmați, au pierdut cu 0:3 în fața portughezilor și sunt eliminați, după un meci în care au avut câteva bune ocazii la început, inclusiv o bară la scorul de 0:0, dar găsesc puterea să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aduse pâinea, salata, sucurile... și alte bucate care sunt pe terminate. Atmosfera de aici îmi amintește în mod ciudat de bucătăria unui spital civil din Bașkiria, unde am stat internat - ca militar sovietic - câteva săptămâni, după un accident destul de grav... Beau cafeaua și ies, pentru că devin periculos de melancolic. VITALIE CIOBANU: Plecăm să vizităm Expo 2000, mai ales că, har Domnului, nu suntem prinși, nici eu, nici Vasile, în nici o lectură la Hanovra, cum nu am fost nici la Dortmund. Acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a plăcut, mai ales lui Wagner... O casă bătrânească, în care se cânta la o orgă electronică și la fluier. Gazdele - niște tineri simpatici și foarte amabili. Era și o cramă (Andrei Bodiu a spus „pivniță”), în care se putea bea vin de la butoi sau din colecțiile de licori de la Cricova. Și cam atât. Lui Andrei, vinurile i s-au părut destul de scumpe, iar Richard a renunțat de mai mulți ani la alcool. VITALIE CIOBANU: Anie Nivat, Le chien de guerre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru oaspeți - un fel de hotel timpuriu, sala de dans, sala armelor... Ghidul nostru, doamna Wanda-Iadwiga, urcă destul de ușor pe scările castelului, de multe ori așteptându-ne la capătul lor. Zâmbește și scoate din gentuță o sticluță albastră, din care bea câteva înghițituri. Cum sunt unul dintre cei câțiva care țin pasul cu ea, îmi permit s-o întreb ce licoare anume bea. „Vodcă”, îmi răspunde cu dezinvoltură. „Îmi liniștește respirația și îmi spală gâtul de praf.“ Multă lume la magazinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de multe ori așteptându-ne la capătul lor. Zâmbește și scoate din gentuță o sticluță albastră, din care bea câteva înghițituri. Cum sunt unul dintre cei câțiva care țin pasul cu ea, îmi permit s-o întreb ce licoare anume bea. „Vodcă”, îmi răspunde cu dezinvoltură. „Îmi liniștește respirația și îmi spală gâtul de praf.“ Multă lume la magazinul de suvenire și în expoziția de artă modernă deschisă în câteva săli ale castelului. Sosesc mereu noi grupuri de turiști, chiar dacă ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a șefului gării, care e excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka” și de tropăitul dansatorilor. Scriitorii occidentali sunt foarte bucuroși. Turcoaica Sezer Duru coboară și dansează cazacioc, strigă „bravo” și „spasibo”, bea vodcă. O urmează și nemțoaicele, care sunt luate la dans de tinerii ruși în costume populare. „Petrecerea” ține vreo 15 minute, mai mult decât era programat. Apoi urcă în tren câteva grupuri de studenți, care ne fac cunoscut programul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reținută. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, care a studiat limba rusă, pare, deocamdată, mai optimistă și încearcă să citească peisajul din Kaliningrad printr-o grilă a absurdului. Relatează cu multă ironie o scenă de la restaurantul hotelului, când a vrut să bea cafea în loc de ceai și nu s-a putut face nici o schimbare în meniul fixat de gazde. N-a reușit să trimită un fax, pentru că e duminică și nu stă nimeni la unicul fax care există în acest hotel imens. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literatura slavă”, organizată de Universitatea din Vilnius și Institutul Goethe. Participă: Verginija Zacharieva (Bulgaria), Dubravka Ugresič (Germania), Jurica Pavicic (Croația), Ivan Dћeparovski (Macedonia). La 13.00, avem o întâlnire la Pen Clubul Lituanian, nu reușim să discutăm însă mai nimic, bem un vin foarte bun și facem schimb de adrese. Nu mai ajung la Centrul Cultural rus, unde va avea lectură Alexei Varlamov. Mi-ar fi plăcut să observ rușii la Vilnius, pe „teritoriul” lor, pentru că altfel sunt foarte discreți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lună, expediția noastră completează cu tenacitate un registru al diferențelor... În barul trenului, esticii vorbesc tare și, se pare, s-au pus pe băut. Azerul Chingiz Abdullayev e într-o competiție, pe cheltuiala sa, cu georgianul Giorgi Achwlediani: cine va bea mai multă tequila. Cred că se va sfârși rău „competiția”. Elvețianca Corinne Desarzens mă roagă să n-o evit la Sankt-Petersburg, pentru că a început să se teamă și nu crede că o vor ajuta prea mult cunoștințele sale de limbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prilej să constatăm că noi, scriitorii, am fost „victimele colaterale” în conflictul dintre șeful regiunii și organizatorii din stafful rusesc al Trenului Literaturii. A fost prezent un viceprimar tânăr și nonconformist, care ne-a salutat și ne-a îndemnat să bem câte ceva din puținul pe care ni-l poate oferi municipalitatea în aceste vremuri de restriște. Unii au băut destul de mult, încât nu s-a înțeles mare lucru din ce ne-a vorbit doamna ghid în excursia de seară (albă) pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stafful rusesc al Trenului Literaturii. A fost prezent un viceprimar tânăr și nonconformist, care ne-a salutat și ne-a îndemnat să bem câte ceva din puținul pe care ni-l poate oferi municipalitatea în aceste vremuri de restriște. Unii au băut destul de mult, încât nu s-a înțeles mare lucru din ce ne-a vorbit doamna ghid în excursia de seară (albă) pe care am făcut-o cu autobuzul prin oraș. Femeia, ca de altfel și fiica ei, care îi dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmi spune pe ton de compliment Nae Prelipceanu. Cum altfel, în Rusia?... Am mai fost la Ermitaj de două ori până acum, dar asta nu înseamnă mare lucru în „economia cunoașterii”, ca să zic așa. E ca și cum ai spune că ai băut ieri apă, ceea ce nu înseamnă deloc că nu vei dori (va trebui) să bei apă și astăzi. Alegem câteva săli: impresioniștii francezi, Matisse, Degas, Manet, Picasso, Gauguin, Rodin, pictură italiană din secolele timpurii... Celebrul tablou Madonna Litta al lui Leonardo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost la Ermitaj de două ori până acum, dar asta nu înseamnă mare lucru în „economia cunoașterii”, ca să zic așa. E ca și cum ai spune că ai băut ieri apă, ceea ce nu înseamnă deloc că nu vei dori (va trebui) să bei apă și astăzi. Alegem câteva săli: impresioniștii francezi, Matisse, Degas, Manet, Picasso, Gauguin, Rodin, pictură italiană din secolele timpurii... Celebrul tablou Madonna Litta al lui Leonardo da Vinci - o Marie cu pruncul Iisus în brațe și două ferestre ogivale tăiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca pe o compensare pentru bagajul meu „nostalgic” sau ca pe o contrabalanță a ororilor trăite mai recent, a fost mulțimea de tineri - unii cu ranițe în spinare - care adăstau pe borduri sau la marginea unor havuzuri și discutau pașnic, beau bere, glumeau sau citeau, ca în orice oraș european. Există un dram de normalitate și la Moscova. N-ar trebui să-i demonizăm de-a valma pe ruși. Numai că nu atitudinile noastre exagerate sunt problema, ci excepția pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu inima îndoită, presat de împrejurări... După o oră și 15 minute de zbor, facem o scurtă escală la Budapesta și, în sfârșit, iată-ne așezați în avionul de Chișinău. Suntem la o altitudine de 10.000 de metri și bem cabernet de Basarabia. Ceea ce înseamnă că am și ajuns acasă. - Final de jurnal Interviuri cu scriitori din Trenul Literaturii Richard Wagner (Germania): „Pentru mine, ideea europeană este în primul rând suma unor idei naționale.“ - Dragă Richard Wagner, purtăm acest dialog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ar trebui să fie totuși mai informați. - Tocmai că nu este o idee a poporului, despre carte poți să zici că aceștia nu știu mai mult și nu vor să gândească, deoarece e mai simplu să mănânci cârnați și să bei bere. Din păcate, sunt elitele care gândesc în mare măsură în felul acesta. Și asta blochează foarte mult procesul de gândire în Germania de astăzi. Revenind la mine, trebuie să spun că îmi asum diferența. Eu cred că nu poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un proces de calomniere, de fapt: - Iată cum arată regele gol!, se bucură și rânjesc „noii apărători ai dreptății și valorii”, și atunci Eminescu este un ins dezordonat, certat cu studiile și cu curățenia, alcoolic, Bacovia, un biet cretin ce bea vin ieftin și scârțâie la vioară acolo, în mahalaua sa, Arghezi, un cămătar al diatribelor sale, Nichita, un „colaborator” al comuniștilor, al ideilor și artei lor. Ca să încheiem, am să citez o mică anecdotă din viața mea pariziană: prin anii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acei ani extrem de încordați ce pregătesc „ieșirea în lume”, „izbirea de social”, „bătălia ideatică” - care e mai mult decât atât, e o „bătălie” a personalității în întregime, ceea ce numim, cu un cuvânt generic și confuz, debutul! -, noi, toți cei „cinci”, beam. Beam, printre altele, deoarece eram cufundați în acel mediu, încă o dată, atipic, în care se pregătesc viitorii creatori, beam deoarece aveam nevoie de un „aliment” al discuției, ca o frondă - ergo bibamus! —, poză și imitație, desigur. Deoarece, la început, debutantul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ani extrem de încordați ce pregătesc „ieșirea în lume”, „izbirea de social”, „bătălia ideatică” - care e mai mult decât atât, e o „bătălie” a personalității în întregime, ceea ce numim, cu un cuvânt generic și confuz, debutul! -, noi, toți cei „cinci”, beam. Beam, printre altele, deoarece eram cufundați în acel mediu, încă o dată, atipic, în care se pregătesc viitorii creatori, beam deoarece aveam nevoie de un „aliment” al discuției, ca o frondă - ergo bibamus! —, poză și imitație, desigur. Deoarece, la început, debutantul „imită
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]