29,232 matches
-
Poloniei Mari cu nepotul său, și a cucerit acest teritoriu important. Bătălia decisivă între unchi și nepot a avut loc în 1227. Vladislav al III-lea a trimis o armată sub comanda voievodului Dobrogost, însă el nu a putut lua cetatea locală, iar la 15 iulie, Odonic l-a atacat pe voievod în mod surprinzător, acesta fiind învins și ucis. Datorită acestei victorii, Odonic a fost în măsură să preia controlul în aproape toată Polonia Mare; cu toate acestea, Swantopolk al
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
ultimă expediție cu Vladislav al III-lea împotriva lui Odonic. În ciuda succesului inițial, datorită ajutorului dat de Paweł, Episcop de Poznań, și a familiilor din Polonia Mare, Nałęczów, Łabędziów și Niałków, totul s-a încheiat cu un eșec la zidurile cetății Gniezno. Expediția împotriva nepotului său Odonic a fost activitatea politică majoră a lui Vladislav al III-lea. În urma informațiilor din sursele medievale, deși nu s-a confirmat în mod corespunzător de către alte surse de informații, decesul lui Vladislav al III
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
trupele rebele s-au regrupat, sub conducerea lui Andrei Borul sau Barula. Însă, în apropiere de Halici, răsculații au fost din nou învinși. Borul a fost capturat și executat de către polonezi, după care, corpul acestuia a fost aruncat de pe zidurile cetății Hotin. Cu toate acestea, revolta a continuat. În 1492, trupele țărănești sub conducerea din nou a lui Muha, au capturat o mare parte din Galiția. Acestea au atacat domeniile feudalilor, omorând-ui pe cei prinși. Nu departe de Halici, oastea leșească
Răscoala lui Muha () [Corola-website/Science/330660_a_331989]
-
veniți din Europa Centrală, ar fi adus fierul în Grecia, pe care îl extrăgeau din minele munților Epirului și Macedoniei, făurindu-și arme împotriva cărora armele de bronz ale aheilor sau micenienilor nu le puteau face față. Și-au construit cetatea Corint, de unde dominau istmul și au supus treptat întreaga Grecie, mai puțin Attica unde ionienii au putut să-i respingă. Predominarea păstorilor, cu limitarea drastică a creațiilor de mari dimensiuni și durabile și o modificare radicală a practicilor funerare, ale
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
conflictuale. Nici destructurarea societății palațiale, cu lalibilitatea formelor de putere care le ia locul, nici difuziunea și generalizarea fierului nu reprezentau condiții suficiente ale noii organizări a societății, însă au fost necesare pentru o restructurare ce a dus la constituirea cetăților grecesști arhaice. Se observă elemente estetice ale protogeometricului grec: inovații în tehnica picturii pe vase, care descoperă nu doar compasul, peria multiplă și roata rapidă, ci un nou mod de a construi decoruri abstracte și ordonate geometric, mai impersonale în
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
corespunzător unei etape anterioare apariției culturii scrise ca formă dominantă a culturii. Doar câteva vor supraviețui, în special poemele legate de războiul troian, rememorând faptele de glorie ale eroilor viteji cu prilejul unui război purtat de ahei în Asia împotriva cetății Troia. Nu sunt transmiteri din generație în generație a unor poeme compuse cândva și recitate apoi de urmași, ci povești despre vremuri demult apuse recreate de barzi numiți aezi care improvizau pe teme în parte moștenite, dezvoltate și modificate cu ajutorul
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
asemenea, a reușit să-și păstreze regiunile din Polonia Mare, Kalisz și Wieluń. Situația în nord-vest a fost mult mai complicată: Margraful Otto al III-lea de Brandenburg, folosind moartea lui Henric I ca pretext, a preluat cea mai importantă cetate poloneză la Santok și a asediat regiunea Lubusz. Henric al II-lea a moștenit, de asemenea, de la tatăl său, disputele cu Conrad de Masovia, cu Vladislav Odonic și cu Biserica, conduși de Pełka, Arhiepiscop de Gniezno, care pretindea beneficiile promise
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
din perioade diferite ale epocilor timpurii ale existenței umane, lângă situl arheologic Cârlomănești - Cetățuia. Acesta va conține case din Epoca Pietrei, Epoca Bronzului, Epoca Fierului și Epoca Migrațiilor, anexe specifice și un sanctuar. Deasemeni, instituția este implicată și în reconstrucția cetății dacice de la Cârlomânești. A fost demarată în vederea reconstituirii unei colecții care să descrie atmosfera vieții de zi cu zi din perioada comunistă, o campanie de strângeri de bunuri specifice epocii respective.
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
din Silezia să se retragă la Skala. Cu toate acestea, Henric a regrupat forțele și a mărșăluit împotriva Cracoviei, în august 1289. Mulțumita trădării oștenilor din Cracovia și cu ajutorul franciscanilor (care l-au ascuns în mănăstirea lor), Henric a preluat cetatea și a fost recunoscut ca Mare Duce. În ciuda voinței sale, Henric a decis să rămână în Sandomierz. În timpul domniei sale, Henric a reușit să consolideze puterea peste ducatul său, cât și îmbunătățirea economiei. Ea a susținut progresul de minerit a orașelor
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și alte cetăți și să-și pună soția, Elena, fiica țarului, să medieze un armistițiu între tatăl ei și Alexandru, după bătălia dezastroasă de la Vedrosha (1500). În termenii armistițiului, Lituania a trebuit să predea aproximativ o treime din teritoriu său statului rus. În timpul
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
aproximativ 1000 de suedezi și circa 3000 de cazaci sub conducerea lui Mazepa, în Imperiul Otoman, unde ulterior a petrecut o perioadă de cinci ani. Regele și escorta sa au traversat stepa și în cele din urmă a ajuns până la cetatea Oceac pe malul Mării Negre, la hotar cu Turcia otomană. Aici Carol al XII-lea a fost întâmpinat de "Iussuf Pașa" care l-a informat despre faptul că sultanul Ahmed al III-lea, suveranul Imperiului Otoman, dorea să-l vadă pe
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
de Carpați s-a făcut adesea simțită și la est de Nistru, mai ales în perioadele de tulburare a relațiilor dintre principalii actori de pe scena politică regională, precum Regatul Polono-Lituanian, Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman. La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din cetatea Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății. Podolia epocii lui Ștefan cel Mare este socotită de Nicolae Iorga ca
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
est de Nistru, mai ales în perioadele de tulburare a relațiilor dintre principalii actori de pe scena politică regională, precum Regatul Polono-Lituanian, Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman. La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din cetatea Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății. Podolia epocii lui Ștefan cel Mare este socotită de Nicolae Iorga ca aparținând "de fapt nimănui" deși succesiv ținuse nominal de
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
Regatul Polono-Lituanian, Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman. La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din cetatea Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății. Podolia epocii lui Ștefan cel Mare este socotită de Nicolae Iorga ca aparținând "de fapt nimănui" deși succesiv ținuse nominal de hanii tătari și Marele Ducat al Lituaniei. Pe nesimțite s-a născut o Moldovă "nouă" dincolo de Nistru cu sate
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
lui Ștefan cel Mare este socotită de Nicolae Iorga ca aparținând "de fapt nimănui" deși succesiv ținuse nominal de hanii tătari și Marele Ducat al Lituaniei. Pe nesimțite s-a născut o Moldovă "nouă" dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455 - 1475. În 1574, Ioan Vodă cel Viteaz pomenea de "țara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru", ca în 1602 boierii să vorbească de neamurile lor de peste Nistru, Gheorghe Duca devine la 1681 "Despot
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
construcție Petru Șchiopul participase cu 15.000 salahori și 3.000 care) au primit în secolul XVIII pământuri boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabău, Cananău, Crăciun, Pascal, Hagilă, Săcară, Nicoriță, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetatea a fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 și apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din orașele Moldovei). Transnistria este în cele din urmă ocupată de ruși la 1792, în urma războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792. Într-un recensământ din 1793
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
mers până acolo încât în satul lui Toma Jalbă (actualmente Butor, Stînga Nistrului, Republica Moldova) au fost împușcați 167 bărbați din cei 168. La 22 iulie 1940 Mihail Greciuha a cerut ca Ucrainei să-i revină pe lângă Bucovina de Nord, Hotin, Cetatea Albă, Chilia, Ismail și Bolgrad, încă opt din raioanele RASSM (Codâma, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hoțului, Ocna Roșie, Cerneansc și Bârzula). Deși în urma analizării propunerilor Ucrainei și RASSM, Aleksandr Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem propunea lui Gheorghi Malenkov secretar
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
final cu distrugerea Templului lui Solomon (a Primului Templu) și cucerirea Regatului Iuda (astăzi Iudea și Samaria în partea de Sud). în anul 588 î.Hr., a început înconjurarea Ierusalimului de oștiri babiloniene, un eveniment care a condus la spargerea zidului cetății în ziua a XVII-a din luna Tammuz (eveniment numit în ebraică: Tom Ț’muz, cănd copii lui Israel încep o perioadă de smerire sufletească de trei săptămâni) și în final la distrugerea Templului în 586 î.Hr. și spre primul
Asara B'Tevet () [Corola-website/Science/330687_a_332016]
-
al nouălea al domniei lui Sedechia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucadnețar, regele Babilonului, cu toată oștirea să asupra Ierusalimului și l-a împresurat și a făcut împrejurul lui întărituri." "Și a stat cetatea împresurata până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia. Iar în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate și poporul țării nu mai avea pâine.”" În cartea profetului Zaharia
Asara B'Tevet () [Corola-website/Science/330687_a_332016]
-
a împresurat și a făcut împrejurul lui întărituri." "Și a stat cetatea împresurata până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia. Iar în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate și poporul țării nu mai avea pâine.”" În cartea profetului Zaharia, profetul scrie cuvintele lui Dumnezeu care se găsesc astăzi în capitolul 8, versetul 19: "«Așa zice DOMNUL (ADONAI) Țevaot: " "„Postul lunii a patra (numit și: Tom Tamuz) " "și postul
Asara B'Tevet () [Corola-website/Science/330687_a_332016]
-
unele greșeli, ceea ce a dus la o încleștare deosebită. Eroarea aparține M.C.G. și conducerii Diviziei 11, prin faptul că detașamentul era redus numeric față de inamic și nu s-a ținut cont de ostilitatea populației rusofone, precum și de specificul orașului prin cetatea militară medievală, oferindu-i dușmanului condiții prielnice de a duce lupte subterane. S-a pornit de la informații contradictorii și parțial inexacte: 1. în zonă se află doar un regiment de ucraineni pentru paza podului Tiraspol - Tighina care au ocupat orașul
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
ziua de 21 ianuarie, la ora 5 dimineața, detașamentul atacă prin surprindere și la 10 orașul este eliberat. „Armata română capturează un imens material feroviar și de război, între care un depozit de artilerie, având 800 de tunuri - adăpostit în cetate și i-au produs inamicului mari pierderi de oameni: morți și răniți”. Sunt formate mici garnizoane pentru apărarea gărilor, localităților și materialelor, iar în Bender este oprit doar un batalion. Artileria ocupă poziția Borisovca și Lipcani având obiectiv podul și
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
Baldwin, Zbigniew capitulat. Boleslav a devenit Mare Duce peste toată Polonia și a câștigat de la Zbigniew regiunile Poloniei Mari, Kuyavia, Łęczyca și Sieradz. Zbigniew păstrat Masovia ca feudă. Zbigniew a rezistat la ascensiunea lui Boleslav prin refuzul de a arde cetatea din Cracovia în Puławy și prin faptul că nu putea oferi sprijin militar pentru campania lui Boleslav împotriva Pomeraniei, în iarna anului 1107 - 1108. Ca răspuns, Boleslav și aliații săi au atacat Masovia și l-au forțat pe Zbigniew în
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
secolelor VII-IX vestigiile arheologice databile sunt absente. După secolele X-XI zona este devastată de atacurile migratorilor. Se consemnează reluarea activității de fortificare a zonei din motive de apărare în secolele X-XIII, inclusiv pe fondul invaziilor tătare. Urme ale unor asemenea cetăți medievale se conservă la Almaș, Moigrad, Valcău, Cheud, Cehu Silvaniei și Șimleul Silvaniei. Printre evenimentele istorice semnificative care sunt legate de , se numără: Până în secolul al XVI-lea, singurele căi de acces utilizate spre Transilvania din zona Tisei superioare erau
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
localității cel mai devreme la 1350. Actuala denumire a satului apare în documente la anul 1776, sub forma maghiarizată Czetetzel sau Czurkafalu (satul lui Țura, numele de familie dominant și azi la Cetățele). Etimologia denumirii localității - Cetățele - vine de la substantivul „cetate”. Având în vedere că localitatea se află la poalele Dealului Măgura a cărui configurație se prezintă sub forma unei cetăți cu trei bastioane, de pe vârfurile căruia se puteau vedea cetățile existente în jur, Chioar și Baia Mare, se poate spune că
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]